OBÂRŞIA IALOMIŢEI, cascadă situată în M-ţii Bucegi, la circa 2 000 m altitudine, în zona de izvor a râului Ialomiţa, pe o vale glaciară în cadrul căreia există două căldări glaciare, separate de un prag peste care se prăvăleşte apa de la circa 100 m înălţime. Cascada este străjuită de masivul Obârşiei (în partea stângă) şi de culmea Doamnei (în partea dreaptă), fiind printre cele mai mari cascade din România, alături de cascadele Caraiman şi Cailor.
OŞELU, cascadă situată în M-ţii Bihor, în Parcul Naţional Apuseni, în perimetrul comunei Pietroasa, judeţul Bihor, la circa 1,5 km Nord Est de cascada Bulbuci, formată de pârâul Oşelu, afluent stâng al râului Boga. Este de fapt o succesiune de şapte cascade, desfăşurate pe o diferenţă de nivel de 180 m, pe valea pârâului Oşelu cu aspect de canion, greu accesibilă. Primele două cascade au o cădere de circa 3 m şi, respectiv, 5 m, apa celei de-a treia cascadă se prăbuşete de la 12 m înălţime, cea de-a patra de la 16 m înălţime, cea de-a cincea de la 6 m înălţime, cea de-a şasea de la 16 m înălţime, iar cea de-a şaptea de la 13 m înălţime. După ce apa pârâului Oşelu se “luptă” din greu cu strânsoarea unor stânci dure de calcar, printre care se strecoară vijelios, formând şirul celor şase cascade anterioare, în apropiere de confluenţa cu râul Boga, pârâul Oşelu face ultimul salt, aruncându-se de la 13 m înălţime peste un umăr de stâncă sub forma unui jet de apă spumegând. Cascada Oşelu este cunoscută şi sub numele Schmidl – denumire atribuită de exploratorul Czárán Gyula în cinstea geografului austriac Adolf Schmidl.
