Dragomireşti

Date generale

Oraşul Dragomireşti se află în jud. Maramureş, în SE Depr. Maramureş, la poalele de NE ale M-ţilor Ţibleş, pe râul Iza; 3 166 loc. (1 ian. 2011): 1 569 de sex masc. şi 1 597 fem. Supr.: 101 km2, din care 6 km2 în intravilan; densitatea: 528 loc./km2. Expl. de gresii şi balast. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilier). Topitorie de in şi cânepă; produse de panificaţie. Obiecte de artizanat. Pomicultură. Izvoare cu ape sulfuroase. Muzeul ţărăncii române, inaugurat în anul 2001, se află în interiorul unei incinte delimitată de un gard din nuiele împletite, iar intrarea în incintă fiind dominată de o poartă impunătoare din lemn, în stil maramureşan, cu sculpturi. Cum se intră în curtea muzeului, pe partea dreaptă, în aer liber, se află un grup statuar, realizat în lemn, dedicat femeii de la ţară în toate perioadele ei de vârstă, de la copil, la fetiţă, apoi femeie, mamă şi bunică. În curte există o casă, construită din lemn, datând din anul 1720, în interiorul căreia sunt expuse obiecte de port popular, obiecte de zestre şi multe altele, precum şi produse culinare tradiţionale, cum sunt colacul mirelui, stolnicul de Crăciun şi de Anul Nou (colac mare, împletit, de formă rotundă), cozonacul, pasca, prescuri, diferiţi colaci ş.a. Biserica veche din Dragomireşti, din lemn, cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, construită în anul 1722, a fost demontată (în 1936), transportată şi instalată în incinta Muzeului satului şi de artă populară „Dimitrie Gusti” din parcul Herăstrău din Bucureşti. Această biserică, cu un turn-clopotniţă zvelt, păstrează picturi pe pereţii interiori şi piese de mobilier din sec. 18.

Istoric

Oraşul Dragomireşti este menţionat documentar, ca sat, în 1385. Com. Dragomireşti a fost trecută în categoria oraşelor la 22 iul. 2004.

Monumente

În oraşul Dragomireşti se află mănăstirea Dragomireşti (de călugări), ctitorie din anul 1926 a monahului Pimen Moldovan. Biserica din lemn, cu dublu hram – „Sfântul Prooroc Ilie” şi „Naşterea Maicii Domnului”, construită în anii 1926–1927, a fost mistuită de un incendiu în 1949 (împreună cu chiliile), din cenuşa căreia a fost scoasă nevătămată Icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, pictată pe lemn în sec. 17. În anii 1951–1954 a fost construită o altă biserică din lemn, cu acelaşi hram dublu, dar pe un alt amplasament, respectiv în vatra localităţii, în locul numit „Arinii Runcului”, prin strădania preotului Codrea Nuţu cu sprijinul enoriaşilor. În jurul acestei biserici, care a funcţionat ca biserică de mir în perioada 1959–1990 (deoarece mănăstirea a fost desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 oct. 1959), s-a constituit o nouă obşte monahală în 1991. Casa cu paraclis, construită în 1993, adăposteşte Icoana Maicii  Domnului cu Pruncul în braţe, pictată pe lemn în sec. 17, şi scoasă nevătămată din cenuşa bisericii mistuită de incendiu în 1949.