Dragomireşti

Date generale

Oraşul Dragomireşti se află în extremitatea de Nord a României, în provincia istorică Maramureş/Translivania, în partea de Est a judeţului Maramureş, în regiunea de Sud Est a Depr. Maramureş, la poalele de Nord Est ale M-ţilor Ţibleş, la 228 m alt., pe râul Iza, la intersecţia paralelei de 47°40′03′′ latitudine nordicã cu meridianul de 24°17′50′′ longitudine esticã, la 91 km Est de municipiul Baia Mare; 3 221 loc. (1 ian. 2019), din care 1 593 loc. de sex masc. şi 1 628 fem. Supr.: 101 km2, din care 8,0 km2 în intravilan; densitatea: 403 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 3 213 loc., 3 129 de persoane erau români (97,4%), 12 rromi (0,4%) şi 72 loc. (2,2%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 2 979 de ortodocşi (92,7%), 154 greco-catolici (4,8%) şi 80 loc. (2,5%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, penticostali ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Expl. de gresii şi balast. Expl. şi prelucr. lemnului (mobilier). Topitorie de in şi cânepă; produse de panificaţie. Obiecte de artizanat. Pomicultură. Izvoare cu ape sulfuroase. Muzeul ţărăncii române, inaugurat în anul 2001, este singurul muzeu dedicat femeii, şi se află amenajat într-o casă construită din lemn de molid, în anii 1720-1721. Casa este situată în interiorul unei incinte, delimitată de un gard din nuiele împletite, iar intrarea în incintă este dominată de o poartă impunătoare din lemn, în stil maramureşan, cu sculpturi. Cum se intră în curtea muzeului, pe partea dreaptă, în aer liber, se află un grup statuar, realizat în lemn, dedicat femeii de la ţară în toate perioadele ei de vârstă, de la copil, la fetiţă, apoi femeie, mamă şi bunică. În interiorul casei sunt expuse obiecte de port popular, obiecte de zestre, obiecte de tors şi ţesut lâna, vase ceramice şi multe altele, precum şi produse culinare tradiţionale, cum sunt colacul mirelui, stolnicul de Crăciun şi de Anul Nou (colac mare, împletit, de formă rotundă), cozonacul, pasca, prescuri, diferiţi colaci ş.a.

Istoric

În arealul oraşului Dragomireşti a fost descoperit un depozit cu obiecte din bronz, datând din mileniile 3-2 î.Hr. În anul 1717, localitatea a fost devastată şi incendiată de tătari, împrejurare în care biserica din sat a fost mistuită de foc, pe locul ei fiind construită o altă biserică din lemn, în anul 1722, biserică aflată în prezent în cadrul Muzeului satului şi de artă populară „Dimitrie Gusti” din parcul Herăstrău din Bucureşti. Oraşul Dragomireşti apare menţionat documentar, ca sat, prima oară, în 1373 şi apoi în 1385, cu numele Danfalva, 1405, 1439 (Dragomerfalva) etc. Comuna Dragomireşti a fost trecută în categoria oraşelor la 22 iul. 2004.

Monumente

În oraşul Dragomireşti se află mănăstirea Dragomireşti (de călugări), ctitorie din anul 1926 a monahului Pimen Moldovan. Biserica veche, din lemn, cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie”, a fost construită în anul 1722, pe locul uneia mai vechi, incendiatã de tãtari în anul 1717. Aceastã bisericã, dominatã de un turn-clopotniţă zvelt, înalt de 18 m, cu picturi pe pereţii interiori şi piese de mobilier din sec. 18, a fost demontatã, adusã la Bucureşti şi remontatã în 1936 în cadrul Muzeului Satului şi de artã popularã „Dimitrie Gusti” din parcul Herăstrău. Biserica nouã (a doua), construită în anii 1926-1927 prin osârdia monahului Pimen Moldovan, a fost mistuită de un incendiu în anul 1949. În cenuşa acestei biserici a fost găsită Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictată pe lemn în secolul 17, căreia focul nu îi provocase nici o stricăciune. Această icoană, considerată de credincioşii ortodocşi făcătoare de minuni, este păstrată la loc de cinste în biserica actuală. A treia biserică, din lemn, cu dublu hram – „Sfântul Prooroc Ilie” şi „Naşterea Maicii Domnului”, precum şi chiliile au fost construite în anii 1950-1954, pe un alt amplasament, în locul numit Arinii Runcului, prin strădania preotului Codrea Nuţu cu contribuţia bănească a sătenilor. La 28 oct. 1959, aşezământul monahal a fost desfiinţat de autorităţile comuniste, obştea călugărească fiind constituită din nou, abia în ianuarie 1991, prin stăruinţa ieromonahului Sofronie Vasile Perţa venit de la mănăstirea Topliţa. Casa cu paraclis, construită în 1993, adăposteşte Icoana Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, pictată pe lemn în sec. 17, şi scoasă nevătămată din cenuşa bisericii mistuită de incendiu în 1949; În oraşul Dragomireşti mai există biserica „Naşterea Maicii Domnului” , zidită în anii 1905-1909 (renovată în perioada 1979-2007), biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Români”, construită în stil maramureaşan (sfinţită la 13 sept. 2009) şi biserica greco-catolică, din lemn, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” , sfinţită în anul 2000.