Huedin

Date generale

Oraşul Huedin se află în Nord-Vestul României, în partea de Nord-Vest a judeţului Cluj, în depresiunea cu acelaşi nume, la 556-650 m altitudine, pe cursul superior al Crişului Repede, la 52 km Vest-Nord Vest de municipiul Cluj-Napoca. Din punct de vedre demografic, Huedinul face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 9 712 locuitori (la 1 iulie 2008), din care  4 734 de sex masculin şi 4 978 feminin. În ultimii 160 de ani, evoluţia demograficã a Huedinului a fost în continuã creştere, cu excepţia perioadei celui de-al Doilea Rãzboi Mondial când numãrul locuitorilor a înregistrat o uşoarã scãdere ajungând la 5 121 locuitori (în 1941). Astfel, dacã în 1850 în Huedin locuiau 1 939 persoane, în anul 1900 numãrul acestora ajunsese la 4 482, în 1930 la 5 401, în 1966 la 6 970, în 1977 la 7 596, iar în 1992 la 9 460 de suflete. La recensãmântul din 18 martie 2002, din numãrul total al populaţiei oraşului Huedin, care era de 9 439 locuitori, 5 518 erau români (58,46%), 3 067 maghiari (32,49%), 847 rromi (8,97%) şi 7 persoane aparţinând altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt din 18 martie 2002 s-au înregistrat 61,06% ortodocşi, 30,19% reformaţi, 3,50% penticostali, 1,89% romano-catolici, 1,26% greco-catolici, 0,93% baptişti ş.a. Dacã raportãm numãrul total al populaţiei la 1 iulie 2008, respectiv 9 712 locuitori, la suprafaţa oraşului în intravilan (5,8 km2) rezultã o densitate de 1 674 locuitori pe km2. Oraşul Huedin este un important nod feroviar şi rutier al judeţului Cluj. Din punct de vedere economic se remarcã faptul cã, din cauza crizei financiare şi mai ales a proastei guvernãri a României din ultimii doi ani, aproape toate fabricile existente în oraşul Huedin au intrat în faliment (cea de mobilã, cea de produse lactate, de confectii, de tricotaje ş.a.), practic oraşul Huedin rãmânând fãrã economie. În oraş funcţioneazã un muzeu de istorie şi etnografie, o casã de culturã (din 1961), şase biblioteci ş.a.

Istoric

Sãpãturile arheologice efectuate în arealul oraşului Huedin au scos la ivealã vestigii neolitice, din Epoca bronzului, din prima Epocã a fierului (Hallstatt) şi din secolele 4-5. În perimetrul oraşului a mai fost descoperit un tezaur monetar alcãtuit din 3 000 de pise emise în secolele 15-17 în Polonia. Situatã pe vatra anticei aşezãri cunoscutã sub numele Crisius, localitatea Huedin apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1332, într-un registru papal, ca aşezare ruralã cu numele Sacerdos de Villa Hunad, iar peste un secol, respectiv în 1437, ca orãşel (oppidum) cu mai multe meşteşuguri (dulgheri, fierari, cojocari, croitori, curelari ş.a.). Locuitorii Huedinului au participat la Rãscoalele ţãrãneşti din anii 1437 şi 1514. În perioada 31 august 1940 – 25 octombrie 1944, pe atunci comuna Huedin, împreunã cu partea de Nord-Vest a Transilvaniei, a fost parte componentã a Ungariei horthyste ca urmare a Dictatului fascist de la Viena din 30 august 1944, când Germania hitleristã şi Italia fascistã au cedat aceastã parte a României Ungariei horthyste. Declarat oraş în 1961. Oraşul Huedin are în subordine administrativã localitatea componentã Bicãlatu.

Monumente

Bisericã din secolele 13-14 (în prezent aparţinând cultului reformat-calvin), mãritã în secolul 15 (în 1483, familia Bánffy i-a adãugat aripa de Est cu elemente specifice stilului gotic), reconstruitã în secolul 16 şi renovatã în secolul 18, cu tavan casetat şi pictat, realizat în secolul 18 de meşterul sas Laurenţiu Umlig din Cluj. Biserica reformatã posedã o orgã construitã în 1874 de meşterul Kolonics István; biserica romano-catolicã, în stil neogotic, sfinţitã în 1848; biserica ortodoxã sfinţitã în 1910; biserica ortodoxã cu hramul “Cuvioasa Parascheva” construitã în perioada 20 septembrie 1931- 1934 (sfinţitã la 14 octombrie 1934, în stil bizantin, dupã planul arhitectului Victor Smigelschi din Sibiu, cu picturi murale interioare originare executate de Petru Crãciun din Huedin; biserica greco-catolicã, cu hramul “Pogorârea Duhului Sfânt”, sfinţitã la 22 iunie 2008; conacul “Barcsay” (secolul 18), declarat monument istoric în anul 2004, în prezent sediul unei şcoli. În localitatea componentã Bicãlatu se aflã o bisericã reformatã datând din secolul 17, cu tavan casetat executat în 1697 de Ion tâmplaru.