Date generale
Versiunea în limba engleză (English version)
Oraşul Dărmăneşti se află în partea de Est a României, în provincia istorică Moldova, în zona de Vest a judeţului Bacău, în depresiunea omonimă, la poalele M-ţilor Nemira, la 450 m alt., pe râul Uz, în apropiere de confluenţa cu râul Trotuş, la intersecţia paralelei de 46˚22’01” latitudine nordicã cu meridianul de 26˚29’41” longitudine esticã, la 63 km Sud Vest de municipiul Bacău. Din punct de vedere demografic, Dărmăneşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 14 649 loc. (1 ian. 2019), din care 7 369 loc. de sex masc. şi 7 280 fem. Supr.: 50,5 km2, din care 9,3 km2 în intravilan; densitatea: 1 575 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 12 247 loc., 10 528 de persoane erau români (86,0%), 941 rromi (7,7%) şi 778 loc. (6,4%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 9 431 de ortodocşi (77,0%), 1 280 romano-catolici (10,5%), 729 penticostali (6,0%) şi 807 loc. (6,6%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, Martorii lui Iehova, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Halta de c.f. Valea Uzului, pe linia Adjud – Comãneşti – Siculeni – Ciceu. Expl. de petrol şi de cărbune brun. Hidrocentrala „Poiana Uzului” (4,15 MW), intrată în funcţiune în 1977. Termocentrală. Rafinărie de ţiţei (din 1949), cu instalaţii pentru producerea cocsului din petrol, intrată în faliment în anul 2003, cumpărată de RAFO-Oneşti în 2007 şi închisă în 2008. Producţie de dispozitive, aparate şi instrumente medicale şi de laborator, de furnire şi panouri din lemn, de mobilă şi cherestea, de confecţii metalice, de blocuri de beton celular autoclavizat/BCA, cărămizi, tuburi din beton, agregate de balastieră; tăbăcărie; produse alim. Muzeu etnografic; 6 biblioteci, cu peste 34 000 de volume. În zilele de 28 şi 29 august 2020 s-a desfăşurat (în plină pandemie, provocată de virusul SARS cov.2) prima ediţie a Festivalului Internaţional de Blues, intitulat “Open Air Blues in the Garden Festival”.
Istoric
Localitatea Dărmăneşti, apare menţionată documentar, prima oară, ca sat, în 1546 şi apoi la 25 mart. 1590. La începutul secolului 18 apare înscrisă pe unele hărţi cu toponimul Dărmăneşti, iar în 1781 figura pe o hartă a lui Friedrich Wilhelm von Bauer la gura de vărsare a râului Uz în Trotuş. La sfârşitul secolului 19, Dărmăneşti era o comună rurală cu 3 968 loc., formată din satele Dărmăneşti, Lapoş, Păgubeni, Plopu şi Poiana Uzului (atestat documentar în 1864). La 17 febr. 1968, satele Poiana Uzului şi Pivniceni au fost desfiinţate şi înglobate în satul Dărmăneşti, iar la 18 apr. 1989, comuna Dărmăneşti a fost declarată oraş, având în subordine administrativă satele Dărmăneasca, Lapoş (atestat documentar în anul 1737), Păgubeni, Plopu (atestat documentar în 1436) şi Sălătruc (atestat documentar în 1864 pe tabelele de împroprietărire a ţăranilor cu pământ).
Monumente
Biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” a fost construită în anii 1807-1808 (sfinţită la 15 iunie 1808), pictată în 1873 de către Alexandru Zugravul, cu adăugiri din 1884 şi reparată în 1932). Biserica are o turlă mică, pătrată, pe naos, un pridvor închis şi a fost declarată monument istoric în anul 1936 şi monument de arhitectură în anul 2004; biserica “Izvorul Tămăduirii”, datând de la sfârşitul primei jumătăţi a secolului 19 (sfinţită la 20 apr. 1845) a fost pictată parţial (în naos şi altar) în anul 1925 de Constantin Ionescu din Bacău şi restaurată în 1972 de Ecaterina Ardeleanu. Biserica a fost consloidată în 1999, când s-a supraînălţat turla, cu 6,50 m, pe suportul celui vechi de formă octogonală. În anul 2002 a fost construit pridvorul şi pictat şi s-a executat repictarea naosului. Catapeteasma a fost sculptată în anul 2004 de Florin Ciobanu din Bucureşti şi pictată în 2005 de Mihai Dumitru din Bucureşti; biserica romano-catolică “Preasfânta Inimă a lui Iisus” (1995-2003, sfinţită la 1 sept. 2003); în cartierul Boiştea se află un complex de instalaţii hidraulice populare, compus din dârstă de la sf. sec. 19, piuă şi vâltoare de la începutul sec. 20, şi separat de acestea, o moară de apă, toate declarate monumente istorice. Moara de apă a fost reconstruită în anul 1941 de către Vasile I. Hazaparu pe locul uneia care data din anul 1700 şi mistuită de un incendiu în 1939. Această moară, la care veneau oamenii să-şi bată ţesăturile din lână pentru a le îndesi şi îngroşa, din care apoi işi confecţionau cergi, sumane, iţari ş.a., a funcţionat până în anul 2005, când a fost distrusă, împreună cu celelalte instalaţii, de inundaţiile provocate de râurile Uz şi Trotuş. În anul 2019, moara de apă a fost cumparată de către Primăria oraşului Dărmăneşti de la moştenitoarele acesteia, Mariana Hazaparu şi Viorica Pădureanu – moară pe care Primăria urmează s-o reabiliteze. La 4 km Nord de Dărmăneşti se află palatul „Ştirbei”, pe vârful Dealului Măguricea, la 600 m alt., în mijlocul unui parc de 12,5 ha, într-o zonă cu păduri de foioase, declarat monument istoric şi de arhitectură în anul 2004. Palatul a fost construit în anii 1906-1908, de către prinţul Gheorghe Ştirbei (mort de tifos exantematic în timpul Primului Război Mondial), după planurile arhitectului Nicolae Ghica (Ghika)-Budeşti, naţionalizat în 1948 şi folosit ca sanatoriu T.B.C. până în 1977 apoi, din 1978, a fost utilizat ca centru de tabere pentru elevi până în anul 2005, când a fost retrocedat nepoţilor Elisabetei Ştirbei/născută Beleanu (soţia lui Gheorghe Ştirbei), aceştia l-au vândut în 2014, iar noul proprietar la scos la vânzare în anul 2020; în satul Plopu se află biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, datând din anul 1795 şi refăcută în 1886, iar în satul Lapoş există biserica din lemn cu hramul „Sfinţii Voievozi” , datând din anul 1813, cu catapeteasmă sculptată şi pictată în 1830. În arealul oraşului Dărmăneşti se află lacul de acumulare Poiana Uzului (→ lacul Poiana Uzului) şi Rezervaţia naturală “Izvorul Alb“. Această rezervaţie este o pădure alcătuită din circa 300 de exemplare de tisă, cu o suprafaţă de 3 ha, declarată monument al naturii în anul 2000 şi arie protejată în anul 2004, în care este ocrotită tisa (Taxus baccata) – arbore cu protectie specială, înalt de până la 15 m, cu frunze aciculare, liniare şi cu lemn foartre preţios, folosit frecvent în sculptură.
About
The town of Dărmăneşti is located in the eastern part of Romania, in the historical province of Moldova, in the western part of Bacău County, in the homonymous depression, at the foot of the Nemira Mountains, at 450 m altitude, on the Uz river, near the confluence with the river Trotuş, at the intersection of the parallel of 46˚22’01” North latitude with the meridian of 26˚29’41” East longitude, 63 km Southwest of Bacău municipality. From a demographic point of view, Dărmăneşti is part of the category of small towns, with a population of 14,649 inhabitants (January 1, 2019), of which 7,369 males and 7,280 females. Area: 50.5 km2, of which 9.3 km2 in urban areas; density: 1,575 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 12,247 inhabitants, 10,528 people were Romanians (86.0%), 941 Roma (7.7%) and 778 inhabitants (6.4%) belonged to other ethnic groups. (Hungarians, Germans, Italians, etc.). From a confessional point of view, the same census recorded 9,431 Orthodox (77.0%), 1,280 Roman Catholics (10.5%), 729 Pentecostals (6.0%) and 807 inhabitants (6, 6%) belonged to other denominations (Christians according to the Gospel, Jehovah’s Witnesses, Old Rite Christians, etc.), were atheists, without religion or with undeclared religion. Valea Uzului railway station, on the Adjud – Comăneşti – Siculeni – Ciceu line. Oil and brown coal mining. “Poiana Uzului” (The Uzului Meadow) hydroelectric power plant (4.15 MW), put into operation in 1977. Thermal power plant. Crude oil refinery (since 1949), with facilities for the production of petroleum coke, went bankrupt in 2003, bought by RAFO-Oneşti in 2007 and closed in 2008. Production of medical and laboratory devices, apparatus and instruments, supply and wood panels, furniture and timber, metal fabrication, autoclaved aerated concrete blocks, bricks, concrete pipes, gravel aggregates; tannery; food. Ethnographic Museum; 6 libraries, with over 34,000 volumes. On August 28 and 29, 2020, the first edition of the International Blues Festival, entitled “Open Air Blues in the Garden Festival”, took place (in the midst of a pandemic caused by the SARS virus cov.2).
History
The locality of Dărmăneşti is mentioned documentary, for the first time, as a village, in 1546 and then on March 25. 1590. At the beginning of the 18th century it appears inscribed on some maps with the toponym Dărmăneşti, and in 1781 it appeared on a map of Friedrich Wilhelm von Bauer at the mouth of the river Uz in Trotuş. At the end of the 19th century, Dărmăneşti was a rural commune with 3,968 inhabitants, consisting of the villages of Dărmăneşti, Lapoş, Păgubeni, Plopu and Poiana Uzului (documented in 1864). On February 17, 1968, the villages of Poiana Uzului and Pivniceni were abolished and incorporated in the village of Dărmăneşti, and on April 18, 1989, the commune of Dărmăneşti was declared a town, having under administrative subordination the villages of Dărmăneasca, Lapoş (documented in 1737), Păgubeni, Plopu (documentary attestation in 1436) and Sălătruc (documentary attestation in 1864 on the tables of ownership of the peasants with land).
Monuments
The wooden church dedicated to “Saint Nicholas” was built in the years 1807-1808 (consecrated on June 15, 1808), painted in 1873 by Alexandru Zugravul, with additions from 1884 and repaired in 1932). The church has a small, square tower on the nave, a closed porch and was declared a historical monument in 1936 and an architectural monument in 2004; the church “Izvorul Tămăduirii” (“The Life-giving Spring”), dating from the end of the first half of the 19th century (consecrated on April 20, 1845) was partially painted (in the nave and altar) in 1925 by Constantin Ionescu from Bacău and restored in 1972 by Ecaterina Ardeleanu. The church was consolidated in 1999, when the tower was raised, by 6.50 m, supported by the old octagonal one. In 2002, the porch was built and painted, and the nave was repainted. The iconostasis was sculpted in 2004 by Florin Ciobanu from Bucharest and painted in 2005 by Mihai Dumitru from Bucharest; the Roman Catholic Church “The Sacred Heart of Jesus” (1995-2003, consecrated on September 1, 2003); in the Boiştea neighborhood there is a complex of popular hydraulic installations, composed of dârstă (fulling mill) from the end of the 19th century, a mill machine from the beginning of the 20th century, and apart from these, a water mill, all declared historical monuments. The water mill was rebuilt in 1941 by Vasile I. Hazaparu on the site of one dating from 1700 and burned by fire in 1939. This mill, where people came to do the fulling of their woolen fabrics in order to thicken them, to then manufacture their own rugs, coats, trousers, etc., functioned until 2005, when it was destroyed, together with the other installations, by the floods caused by the Uz and Trotuş rivers. In 2019, the water mill was bought by the City Hall of Dărmăneşti from its heirs, Mariana Hazaparu and Viorica Pădureanu – a mill that the City Hall is going to rehabilitate. 4 km north of Dărmăneşti is the “Ştirbei” palace, on the top of Dealul Măguricea, at 600 m altitude, in the middle of a 12.5-hectare park, in an area with deciduous forests, declared a historical and architectural monument in 2004. The palace was built in 1906-1908 by Prince Gheorghe Ştirbei (who died of typhoid fever during World War I), according to the plans of architect Nicolae Ghica (Ghika)-Budeşti, nationalized in 1948 and used as a TB sanatorium until 1977 and then, from 1978, it was used as a camp center for students until 2005, when it was returned to the grandchildren of Elisabeta Ştirbei/born Beleanu (wife of Gheorghe Ştirbei), they sold it in 2014, and the new owner put it up for sale in 2020; in the village of Plopu there is a wooden church dedicated to the “Assumption”, dating from 1795 and rebuilt in 1886, and in the village of Lapoş there is a wooden church dedicated to the “Holy Dukes”, dating from 1813, with carved and painted iconostasis in 1830. In the area of Dărmăneşti town there is the Poiana Uzului accumulation lake (→ Poiana Uzului lake) and the “Izvorul Alb” (White Spring) nature reserve. This reserve is a forest made up of about 300 specimens of yew, with an area of 3 hectares, declared a natural monument in 2000 and a protected area in 2004, where the yew (Taxus baccata) is protected – a tree with special protection, up to 15 m tall, with acicular, linear leaves and very precious wood, frequently used in sculpture.
Back to Romanian version