Lipova

Versiunea în limba engleză (English version)

Date generale

Oraşul Lipova se află în extremitatea de Vest a României, în provincia istorică Banat, în partea de Sud a judeţului Arad, în zona de contact a Câmpiei Aradului cu Dealurile Lipovei, la 125-153 m alt., extins pe ambele maluri ale râului Mureş, la poalele de Sud Vest ale Munţilor Zarand, la intersecţia paralelei de 46°05’30” latitudine nordicã cu meridianul de 21°41’30” longitudine esticã, la 33 km Sud-Sud Est de municipiul Arad. Din punct de vedere demografic, Lipova face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 215 loc. (1 ian. 2019), din care 5 457 loc. de sex masc. şi 5 758 fem. Supr.: 134 km2, din care 34,9 km2 în intravilan; densitatea: 321 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 313 loc., 8 957 de persoane erau români (86,9%), 280 maghiari (2,7%), 123 germani (1,2%), 123 rromi (1,2%) şi 830 loc. (8,0%) aparţineau altor etnii (ucraineni, slovaci, bulgari, croaţi ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 293 de ortodocşi (70,7%), 1 082 penticostali (10,5%), 637 romano-catolici (6,2%), 223 baptişti (2,2%), 91 greco-catolici (0,9%) şi 987 loc. (9,5%) aparţineau altor confesiuni (reformaţi, Martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea, creştini după evanghelie, luterani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Lipova este un important nod rutier şi feroviar al judeţului Arad, cu o staţie de cale ferată pe linia Arad – Radna – Teiuş, construită în perioada 1863-1873 şi pe linia Lipova – Timişoara, inaugurată în anul 1875. La Lipova a funcţionat primul tramvai de pe teritoriul României (înaintea celui din Timişoara, 1869), ca mijloc de transport în comun al persoanelor, pe distanţa de circa 4 km între Bazarul turcesc şi Bãile Lipova, mai întâi cu vagoane trase de cai (în perioada 1860-1920) şi apoi cu vagoane cu tracţiune electricã (din 1920). Cele câteva întreprinderi industriale care au mai rămas dupã anul 1989 produc vagoane de cale feratã, maşini şi utilaje diverse, mobilã, module electronice, încălţăminte, preparate din carne şi lapte etc. Fosta fabricã de strunguri este în prezent dezafectatã. Lipova este, totodatã, un important centru viticol. Bazinul pomicol al Lipovei, cu plantaţii de meri, peri, pruni, piersici ş.a. a fost lichidat, iar Staţiunea de cercetare şi producţie pomicolã desfiinţatã. În oraşul Lipova funcţionează o Staţie de îmbuteliere a apelor  minerale, un Muzeu de istorie, etnografie şi artã medievalã (inaugurat în 1952 şi adãpostit, din 1958, în castelul “Misić”), un Muzeu cu colecţii de artã – colecţii care au aprţinut Eleonorei Costescu şi lui Vasile Varga, şi colecţii de carti vechi romanesti, o bibliotecã publicã, din 1951, în prezent cu circa 50 000 de volume, o Casã de Culturã ş.a. Oraşul Lipova are statut de staţiune balneoclimaterică (Bãile Lipova), ale cãrei începuturi dateazã din anul 1818, cu izvoare de ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, sodice, magneziene, slab radioactive, indicate în tratarea afecţiunilor tubului digestiv, a bolilor cardio-vasculare, a celor hepato-biliare ş.a.

Istoric

În arealul oraşului Lipova, în punctul numit Hodaie de pe valea pârâului Teiuş, au fost descoperite vestigii din Epoca neolitică (fragmente de vase ceramice, cupe cu picior, străchini, ceşti fără toarte, vase bitronconice, unelte din silex, topoare din piatră ş.a.), aparţinând Culturii materiale Vinča-Turdaş (mileniile 5-4 î.Hr.), precum şi vestigiile unui castru roman (monede, monumente funerare etc.), care supraveghea transportul de sare pe râul Mureş, şi fragmente de cãldãruşe din lut din secolele 11-12. În secolele 12-13, aşezarea a avut rol de port pe râul Mureş şi punct de vamă în comerţul cu sare, iar în secolul 14 era renumită pentru târgurile săptămânale. Localitatea apare menţionată documentar, pentru prima oară, în anul 1221, ca centrul unei monetării, iar apoi în anul 1245, într-un act emis de regele ungur Béla IV prin care acesta poruncea sã se refacă cetatea Şoimoş, care fusese distrusă de marea invazie mongolă din anul 1241.

Cetatea Şoimoş (Lipova, jud. Arad)
Cetatea Şoimoş (Lipova, judeţul Arad) (Image by Mariana Anatoneag from Pixabay)

În 1314, aşezarea apare consemnată cu numele Lipva, în 1324 cu denumirea Castellanus de Lipua (al cărei castelan era Toma de Szecseny), iar în 1440 a fost declarată oraş liber. În perioada 1400-1445, Lipova apare consemnată ca oraş (Civitas Lippa), apoi ca târg/oppidum (în anii 1446-1486) şi ulterior, tot ca târg. De la sfârşitul secolului si până la sfârşitul secolului 16, la Lipova a funcţionat o Episcopie ortodoxă, care din 1570 a devenit Mitropolie, în care Sava Brancović şi-a stabilit scaunul mitropolitan în anul 1607. În 1446, Lipova a intrat în posesia voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara, ulterior a fost stăpânită de diferite persoane, în perioadele 1550-1599 şi 1613-1718 Lipova s-a aflat sub stăpânire turceascã, iar după Pacea de la Passarowitz (denumirea germană a localitãţii Požarevac din Serbia), din iulie 1718, Lipova a intrat sub stăpânire habsburgicã pânã în anul 1918, când a intrat în componenţa Regatului României. În zilele de 20-23 iulie 1919, trupele ungare de pe Tisa au încercat să recucereascã Lipova şi zonele înconjurătoare, dar contraofensiva armatei române din 24-26 iulie 1919, urmată de trecerea râului Tisa şi intrarea (la 4 aug. 1919) în Budapesta a făcut ca să eşueze întreaga acţiune militară maghiară. Între 1718 şi 1736 la Lipova au fost colonizate peste 200 de familii de germani, urmate de altele în anii 1752-1764, 1770 şi 1775. În timpul evenimentelor din 17-22 dec. 1989, Lipova a fost printre primele oraşe, alãturi de Timişoara si Arad, care a contribuit la răsturnarea regimului comunist din România. În prezent, oraşul Lipova are în subordine administrativă  localitãţile componente Radna şi Şoimoş.

Monumente

Biserica ortodoxã cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, în prezent declaratã monument istoric, a fost construitã în mai multe etape: în 1338 s-a realizat pronaosul şi jumãtate din navã, în stil bizantin, în 1732 s-au efectuat unele reparaţii, în anii 1792-1797, biserica a fost extinsă cu unele transformãri baroce şi s-a ridicat turnul, în stil rococo, iar în 1928-1930 s-au adãugat galeriile interioare. Picturile murale interioare au fost executate în anul 1500 (lângã intrarea în navã), iar în perioada 1732-1735 biserica a fost pictatã la interior şi la exterior de zugravii Nedelcu Popovici şi Ştefan Teneţchi. Iconostasul vechi a fost înlocuit, în 1735, cu unul nou, pictat de Ştefan Teneţchi. Biserica a fost supusã unor consolidãri şi reparaţii capitale în 1997-1999; Bazarul turcesc “Sub Dughene”, declarat  monument  istoric,  dateazã din secolul 17 şi are faţadele susţinute de opt stâlpi cilindrici, masivi, legaţi între ei prin arcade largi, sub care se desfãşoarã un lung şi larg pasaj comercial. Partea centrală a clădirii bazarului este dominatã de un frumos frontispiciu triunghiular; castelul “Misić”, construit  în secolul 19, în stilul barocului târziu, adãpoşteste azi Muzeul de istorie, etnografie şi artã medievalã. Clãdirea vechii şcoli româneşti, construitã în stil baroc, dateazã din anul 1819; Monumentul eroilor din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial , dezvelit la 7 oct. 1990, a fost realizat de sculptorul Groza Alionti. În localitatea componentã Şoimoş, pe vârful Dealului Şoimoş (331 m altitudine), se află ruinele unei cetãţi medievale, construitã în perioada 1235-1270 şi menţionatã  documentar în 1278, când se afla sub autoritatea cneazului Bann Pavel. În anul 1241, cetatea fost distrusã de marea invazie mongolã şi refacutã în anul 1245 din porunca regelui ungur Béla IV. În anul 1285, cetatea a fost asaltatã de invazia tãtarã, dar nu a fost cuceritã. Cetatea s-a aflat o perioadã de timp în stãpânirea  voievodului Transilvaiei, Iancu de Hunedoara, care a refãcut-o  în anii 1440-1446, cu unele elemente Renascentiste. În a doua jumãtate a secolului 15, Cetatea Şoimoş poseda un domeniu cu peste 100 de sate, din care 79 de sate erau locuite de români. Cetatea Şoimoş a fost demantelatã în anul 1700. Tot în localitatea componentă Şoimoş existã  biserica  “Buna Vestire” , azi declarată monument istoric, datând din anul 1792, cu iconostas  pictat  în 1875 de Nicolae Popescu şi picturi murale interioare  executate  în 1923 (sfinţită la 24 nov. 1923). Biserica a fost restaurată în anii 1965-1966 şi pictatã în tempera, în anii 1988-1989, de către Gheorghe Matei din Arad. În localitatea componentă Radna există Monumentul eroilor români si francezi cãzuţi în timpul Primului Rãzboi Mondial, dezvelit în anul 1921 şi renovat în anul 2008 şi tot la Radna se află biserica  mănăstirii  romano-catolice  “Sfânta Maria” , ziditã  în perioada 1756-1782, pe locul uneia care data din anii 1550-1551, şi pictatã în 1902 de Jószef Krichler din Budapesta. Turlele bisericii au fost supraînălţate în anul 1911. Biserica are un altar realizat  în secolul 17 din marmură de Carrara, în stilul Renaşterii târzii, pe care se află icoana  Sfintei  Maria. Mănăstirea de la Radna a fost întemeiată  în 1551 de călugării franciscani veniţi din Bosnia, iar clãdirile anexe au fost construite în etape în perioada 1727-1826. La 10 nov. 2003, călugării franciscani au părăsit mănăstirea din lipsă de fraţi. La Radna se mai află şi casa în care a poposit , în august 1849, generalul polonez Jósef Bem, unul dintre conducătorii armatei revoluţionare ungare.


About

The town of Lipova is located in the extreme west of Romania, in the historical province of Banat, in the southern part of Arad County, in the contact area of the Arad Plain with the Lipova Hills, at 125-153 m altitude, extending on both banks of the Mures River, at the south-western foot of the Zarand Mountains, at the intersection of the parallel of 46°05’30” north latitude with the meridian of 21°41’30” east longitude, 33 km south-southeast of Arad municipality. In terms of population, Lipova belongs to the category of small towns with a population of 11,215 (January 1, 2019), out of which 5,457 inhabitants are males and 5 758 females. Surface area: 134 km2, of which 34.9 km2 are within the urban area; density: 321 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 10 313 inhabitants, 8 957 were Romanians (86.9%), 280 Hungarians (2.7%), 123 Germans (1.2%), 123 Roma (1.2%) and 830 inhabitants (8.0%) belonged to other ethnic groups (Ukrainians, Slovaks, Bulgarians, Croats, etc.). In terms of religion, the same census registered 7,293 Orthodox (70.7%), 1,082 Pentecostals (10.5%), 637 Roman Catholics (6.2%), 223 Baptists (2.2%), 91 Greek Catholics (0.9%) and 987 inhabitants (9.5%) belonged to other denominations (Reformed, Jehovah’s Witnesses, Seventh-day Adventists, Evangelical Christians, Lutherans, etc.), were atheists, of no religion or of undeclared religion. The town of Lipova is an important road and railway junction of Arad county, with a railway station on the Arad – Radna – Teiuș line, built between 1863 and 1873, and on the Lipova – Timișoara line, inaugurated in 1875. The first tramway (before the one in Timișoara, 1869) in Romania – first with horse-drawn wagons, between 1860-1920, and then, from 1920, with electric traction wagons – operated in Lipova, as a means of public transportation, covering a distance of about 4 km between the Turkish Bazaar and the town itself. The few industrial enterprises that were still active after 1989 produce railway wagons, various machines and tools, furniture, electronic modules, shoes, meat and milk products, etc. The former lathe factory is now disused. Lipova is also an important wine-growing centre. Lipova’s fruit-growing area, with apple, pear, plum, peach and other plantations, as well as the fruit research and production station were dismantled. In Lipova there is a mineral water bottling station, a Museum of History, Ethnography and Medieval Art (opened in 1952 and housed in the “Misić” castle since 1958), a museum with art collections – collections that belonged to Eleonora Costescu and Vasile Varga, and collections of old Romanian books, a public library, since 1951, now with about 50 000 volumes, a House of Culture, etc. The town of Lipova is also a balneoclimatic resort (Băile Lipova), since 1818, with springs of carbonated, ferruginous, bicarbonated, calcic, sodic, magnesian, weakly radioactive mineral waters, indicated for the treatment of digestive tract diseases, cardiovascular diseases, hepato-biliary diseases, etc.

History

In the area of Lipova, at the point called Hodaie in the valley of the Teiuș stream, remains from the Neolithic Age have been discovered (fragments of ceramic vessels, stem cups, argyle deep plates, cups without handles, biconic vessels, flint tools, stone axes, etc.). a.), belonging to the Vinča-Turdaș Material Culture (5th-4th millennia BC), as well as the remains of a Roman castrum (coins, funerary monuments, etc.), which supervised the transport of salt on the Mureș River, and fragments of small clay buckets from the 11th-12th centuries. In the 12th-13th centuries, the settlement was a port on the Mures River and customs point in the salt trade, and in the 14th century it was famous for its weekly fairs. The locality is mentioned in documents for the first time in 1221, as the centre of a mint, and then in 1245, in an act issued by the Hungarian king Béla IV ordering the restoration of the fortress of Șoimoș, which had been destroyed by the great Mongol invasion of 1241. In 1314, the settlement was recorded as Lipva, in 1324 as Castellanus de Lipua (whose castellan was Thomas of Szecseny), and in 1440 it was declared a free town. In the period 1400-1445, Lipova is recorded as a town (Civitas Lippa), then as a fair/oppidum (1446-1486) and later as a fair. From the end of the 15th century until the end of the 16th century, Lipova had an Orthodox diocese, which, from 1570, became a metropolis, where Sava Brancović established his metropolitan chair in 1607. In 1446, Lipova became the property of the prince of Transylvania, Iancu de Hunedoara, while later it was ruled by different people, then, during 1550-1599 and 1613-1718, Lipova was under Turkish rule, and after the Peace of Passarowitz (the German name for the town of Požarevac in Serbia), in July 1718, Lipova came under Habsburg rule until 1918, when it became part of the Kingdom of Romania. On 20-23 July 1919, the Hungarian troops on the Tisa tried to recapture Lipova and the surrounding areas, but the counter-offensive of the Romanian army on 24-26 July 1919, followed by the crossing of the river Tisa and the entry (on August 4, 1919) into Budapest made the whole Hungarian military action fail. Between 1718 and 1736 more than 200 German families settled in Lipova, followed by others in 1752-1764, 1770 and 1775. During the events of December 17-22, 1989, Lipova was among the first towns, together with Timişoara and Arad, to contribute to the overthrow of the communist regime in Romania. Nowadays, the town of Lipova has the component localities of Radna and Șoimoș in its administrative subordination.

Monuments

The Orthodox church dedicated to “The Assumption of the Mother of God”, today a historical monument, was built in several stages: the Byzantine-style pronaos and half of the nave were built in 1338, in 1732 some repairs were carried out, in 1792-1797 the church was extended with some Baroque transformations and the rococo-style tower was built, and in 1928-1930 the interior galleries were added. The interior murals were painted in 1500 (near the entrance to the nave), and between 1732 and 1735 the church was painted inside and outside by the painters Nedelcu Popovici and Ștefan Tenețchi. The old iconostasis was replaced in 1735 by a new one painted by Ștefan Tenețchi. The church underwent major consolidation and repairs in 1997-1999; the Turkish Bazaar “Sub Dughene” (“The small stores”), declared a historical monument, dates from the 17th century and has facades supported by eight massive cylindrical pillars, linked by wide arches, under which a long and wide commercial passage runs. The central part of the bazaar building is dominated by a beautiful triangular gable; the “Misić” castle, built in the 19th century in the late Baroque style, today houses the Museum of Medieval History, Ethnography and Art. The building of the old Romanian school, built in Baroque style, dates back to 1819; the monument to the heroes of the Second World War, unveiled on October 7, 1990, was made by the sculptor Groza Alionti. In the component locality of Șoimoș, on the top of the Șoimoș Hill (331 m altitude), there are the ruins of a medieval fortress, built between 1235 and 1270 and mentioned in documents in 1278, when it was under the authority of the chieftain Bann Pavel. In 1241, the fortress was destroyed by the great Mongol invasion and rebuilt in 1245 by order of the Hungarian king Béla IV. In 1285, the fortress was besieged during the Tartar invasion, but was not conquered. The fortress was for a time under the rule of the prince of Transylvania, Iancu de Hunedoara, who rebuilt it in 1440-1446, with some Renaissance elements. In the second half of the 15th century, the fortress of Șoimoș possessed a domain with more than 100 villages, 79 of which were inhabited by Romanians. The fortress was dismantled in 1700. Also, in the locality of Șoimoș there is the church “Annunciation”, today declared historical monument, dating from 1792, with iconostasis painted in 1875 by Nicolae Popescu and interior murals executed in 1923 (consecrated on November 24, 1923). The church was restored in 1965-1966 and painted in tempera in 1988-1989 by Gheorghe Matei from Arad. In Radna there is a monument to the Romanian and French heroes who fell during the First World War, unveiled in 1921 and renovated in 2008; as well, there is the church of the Roman Catholic monastery “Saint Mary”, built in 1756-1782, on the site of an older monastery dating from 1550-1551, and painted in 1902 by Jószef Krichler from Budapest. The church spires were raised in 1911. The church has a 17th-century altar made of Carrara marble in the late Renaissance style, on which there is an icon of Saint Mary. The monastery of Radna was founded in 1551 by Franciscan monks from Bosnia, and the annexed buildings were built gradually between 1727 and 1826. On November 10, 2003, the Franciscan monks left the monastery for lack of friars. In Radna there is also the house where the Polish general Jósef Bem, one of the leaders of the Hungarian revolutionary army, stayed in August 1849.

Back to Romanian version