BORCEA, unul dintre braţele navigabile de pe stânga fluviului Dunărea, în cursul ei inferior, pe teritoriul României, care se desprinde la 5 km amonte de municipiul Călăraşi şi se uneşte apoi cu „albia mamã”, la 6 km Nord de oraşul Hârşova. Are un curs meandrat pe o distanţã de 100 km, limitând, la Vest, Balta Ialomiţei. Navigabil pentru vase de mic tonaj. Dupã difluenţa din amonte de Călăraşi, Borcea are un debit redus (circa 10% din apele fluviului), majoritatea volumului (circa 90%) dirijându-se pe braţul Dunărea Veche. Dupã ce braţul Borcea primeşte aportul braţului intermediar Bala (sau Braţul Rãu), în aval de comuna Unirea (judeţul Călăraşi), care îl leagã cu Dunărea Veche, debitul creşte considerabil (circa 61%), iar albia se lãţeşte la 300–450 m. Din apele braţului Borcea se alimenteazã marile sisteme de irigaţii de la Jegãlia (20 mii ha), Pietroiu – Ştefan cel Mare (80 mii ha), Gãlãţui – Călăraşi (54 mii ha) ş.a. Pe malul stâng al braţului Borcea se aflã municipiile Călăraşi şi Feteşti. Braţul Borcea este traversat, la Feteşti, de douã poduri feroviare (unul construit de inginerul Anghel Saligny în anii 1890–1895 şi altul realizat în perioada 1985–1987) şi de un pod rutier (1985–1987) care asigurã legãturile între provinciile istorice Muntenia şi Dobrogea pe o variantã mult scurtatã. Podul rutier de la Feteşti face parte integrantã din autostrada Bucureşti – Constanţa, numitã “Autostrada Soarelui”. Din cauza valurilor repetate de cãlduri excesive din luna iulie 2022, cu temperaturi constante de 35-40°C, care au provocat o secetã drasticã, apele braţului Borcea şi-au diminuat foarte mult debitul, secând puternic pe unele porţiuni, permiţând, astfel, formarea unor insule de nisip.