Vişeu de Sus

Date generale

Oraşul Vişeu de Sus se află în jud. Maramureş, în partea de Sud Est a Depr. Maramureş, la 425–550 m alt., la poalele de SV ale M-ţilor Maramureş, pe cursul superior al râului Vişeu, în zona de confl. cu râul Vaser, la 125 km E de municipiul Baia Mare; 16 302 loc. (1 ian. 2011): 8 025 de sex masc. şi 8 277 fem. Supr.: 443 km2 (oraşul cu cea mai mare suprafaţă din România), din care 14,9 km2 în intravilan; densitatea: 1 094 loc./km2. Staţie de c.f. Expl. forestiere, de marne şi de calcare policrome. Construcţii de utilaje pentru mine, cariere şi construcţii. Producţie de medicamente (produse pentru uz uman şi veterinar), de tananţi şi de produse alim. (preparate din lapte, băuturi răcoritoare, panificaţie). Izvoare cu ape minerale feruginoase, clorosodice, bicarbonate. Muzeu de istorie şi etnografie. Casă de cultură. Bibliotecă publică. Centru turistic şi punct de plecare spre complexul turistic Borşa (22 km) şi spre cabanele din M-ţii Rodnei, Maramureşului şi Ţibleşului. De interes turistic este linia de c.f. îngustă (ecartament de 760 mm), cunoscută sub numele de mocăniţă, în lungime de 56 km, construită în anii 1930-1933. Fond cinegetic.

Mocănița de pe Valea Vaserului (Vişeu de Sus, jud. Maramureș)
Mocănița de pe Valea Vaserului (Vişeu de Sus, jud. Maramureș) (Credit: Cătălin Nicolae Buzea)

Istoric

Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, la 2 febr. 1365, într-o diplomă emisă la cancelaria regelui ungur Ludovic I de Anjou, în care sunt amintite „Două Vişaie”, fără să se specifice care sunt, „de Jos” sau „de Sus”, iar în 1549 apare consemnată cu numele Vişeul Nou şi uneori cu toponimul Între Râuri. În perioada 1773–1812, aici au fost colonizaţi muncitori forestieri („zipţeri”) aduşi din Slovacia, precum şi familii venite din reg.Tirol şi din oraşul Salzburg (Austria). Declarat oraş în 1956, Vişeu de Sus are în subordine ad-tivă localit. componentă Vişeu de Mijloc (atestat documentar în anul 1600).

Monumente

Bisericile „Buna Vestire” (1832-1834), „Sfinţii Ioachim şi Ana” (1908-1912), „Sfântul Nicolae” (19331937) şi „Naşterea Maicii Domnului” (1987); biserica romano-catolică (1912-1918, arhitect: Agostino Moretti); casa parohială (1847); casa din lemn a lui Ilie Lazăr (1826); conacul lui Pop Simon (18701890), în stil baroc. În localit. componentă Vişeu de Mijloc este biserica din lemn „Sfântul Nicolae” (1834-1835).