Haţeg

Date generale

Oraşul Haţeg se află în partea central-vestică a României, în provincia istorică Transilvania, în zona central-sudică a judeţului Hunedoara, în depresiunea cu acelaşi nume, pe râul Galbena, la 310-350 m altitudine, la intersecţia paralelei de 45°36’27” latitudine nordicã cu meridianul de 22°57’00” longitudine esticã, la 40 km Sud de municipiul Deva. Din  punct de vedere demografic, Haţegul face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 10 619 loc. (1 ian. 2019), din care 5 010 loc. de sex masc. şi 5 609 fem. Suprafaţa oraşului: 61,6 km2, din care 6,2 km2 în intravilan; densitatea: 1 713 loc./ km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 9 685 loc., 9 022 de persoane erau români (93,1%), 155 maghiari (1,6%), 61 rromi (0,6%) şi 447 loc. (4,7%) aparţineau altor etnii (germani, ucraineni, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 178 ortodocşi (74,1%), 813 baptişti (8,4%), 608 penticostali (6,3%), 304 greco-catolici (3,1%), 172 romano-catolici (1,8%), 93 reformaţi (0,9%) şi 517 loc. (5,4%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şpatea, creştini după evanghelie, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Haţeg este unul dintre principalele noduri rutiere şi feroviare ale judeţului Hunedoara, cu o staţie de cale feratã, inauguratã la 18 dec. 1908, pe linia CaransebeşOţelu Roşu – Haţeg – Subcetate. Activitatea economicã a oraşului se remarcã prin existenţa unei hidrocentrale cu o putere instalatã de 15,9 MW, intratã în funcţiune în anul 1990, a unor fabrici de confecţii textile şi de confecţii metalice, de prelucrare a lemnului, a lânii şi de produse alimentare (preparate din carne şi lapte, conserve de legume şi fructe, bere ş.a.). Abator. Ferme de creştere a bovinelor şi a melcilor. Centru pomicol. Muzeu etnografic (inaugurat în 1967) cu piese caracteristice Ţării Haţegului. Casã de Cultură; Bibliotecă publică. În pãdurea Slivuţ (50 ha), declaratã rezervaţie forestierã, situatã în apropierea oraşului Haţeg, se aflã o colonie naturalã de zimbri (Bison bonanus), înfiinţatã la 12 noiembrie 1958 cu o pereche de zimbri adusă din Polonia, care ulterior s-au înmulţit, ajungând în 1979 la 12 exemplare. În anul 1969, din Rezervaţia de la Haţeg au fost luaţi 3 zimbri şi duşi în comuna Vânători-Neamţ, jud. Neamţ, unde s-a înfiinţat o nouă rezervaţie de zimbri, iar în anul 1983 au fost luaţi încã 6 zimbri care, împreunã cu alte câteva exemplare aduse din Polonia, au format Rezervaţia Pădurea Neagră din comuna Bucşani, jud. Dâmboviţa, extinsã pe 162 de ha, aflată la 30 km de municipiul Târgovişte şi 80 km de Bucureşti. În anul 2010, Rezervaţia Pădurea Neagră din Bucşani avea 35 de zimbri, dintre care 16 masculi şi 19 femele, în Rezervaţia de la Haţeg erau 12 exemplare, iar în anul 2014, în Rezervaţia de la Vânători-Neamţ, vieţuiau 32 de exemplare. Numãrul zimbrilor din România, aflaţi în diferite rezervaţii naturale, a crescut de la circa 1 800 în anul 2003, la circa 6 200 de exemplare în anul 2019. În perimetrul oraşului Haţeg se află Geoparcul Dinozaurilor, Ţara Haţegului, înfiinţat în anul 2004 şi declarat arie protejată (Parc natural) de interes naţional la 30 nov. 2004, în anul 2005 a fost inclus în Reţeaua europeană a Geoparcurilor şi în Reţeaua globală a acestora, cu titlul Geoparcul Internaţional, Ţara Haţegului, aflate sub egida UNESCO, iar din anul 2015 Geoparcul Dinozaurilor, Ţara Haţegului este considerat sit UNESCO. Geoparcul a fost creat pentru conservarea patrimoniului geologic al României, precum şi pentru dzvoltarea cercetării acestui domeniu şi este administrat de Universitatea din Bucureşti, fiind singurul areal din România care face parte, ca membru, din Reţeaua europeană şi din Reţeaua globală a Geoparcurilor, şi singurul geoparc din lume administrat, cu un program special, de o Institutie de învăţământ superior, respectiv Universitatea din Bucureşti. Dinozaurii descoperiţi în Ţara Haţegului sunt unici în lume, aici fiind descoperite nu numai schelete ale acestora, ci şi cuiburi cu ouă şi pui de dinzauri, precum şi scheletul unei reptile zburătoare, numită Hatzegopterix, şi scheletele unor mamifere din aceeaşi perioadă cu dinozaurii.

Istoric

În perimetrul oraşului Haţeg au fost descoperite resturi fosile de dinozuri şi cuiburi de ouă ale acestora, datând de la sfârşitul Erei mezozoice, precum şi vestigii din perioada de tranziţie de la Neolitic la Epoca bronzului, aparţinând Culturii materiale Coţefeni (2500-1800 î.Hr.), din prima perioadã a Epocii fierului/Hallstatt (1200-400 î.Hr. – fragmente de vase ceramice, străchini, oale, boluri, olane, ceşti ş.a.), un coif celtic din bronz, datând din secolul 4 î.Hr., şi capul unei statuete din marmurã – reprezentare a lui Serapis (divinitate greco-egipteanã) – , datând din epoca romanã. Localitatea Haţeg apare menţionată documentar, pentru prima oară, în anul 1247, în Diploma Cavalerilor Ioaniţi, cu numele Terra Hatzog, iar apoi în anul 1276 ca aşezare a nobilului Comes de Haczak , în anul 1315 cu toponimul Villicus de Hatzak, iar în anul 1317 ca aşezare a nobilului Nicolaus de Hatzak. În anul 1320 a fost organizat districtul Cetãtii Hathzak, aflat în subordinea Comitatului Hunedoara, în 1360, Haţeg era consemnat ca district, iar în 1398 a devenit sediul unei cetãţi regale în care îşi avea reşedinţa castelanul (reprezentantul voievodului). De-a lungul secolului 14 apare consemnat cu diferite grafii: Hatzag (1349),Villa Hatzak (1360), Civitas Hachzak (1366), Hathzak (1380) etc. În 1439 Haţegul a cãpãtat statutul de oraş (oppidum), iar în 1764 a devenit oraş grãniceresc în care, în perioada 1765-1851, a stationat Compania a II-a de graniţã a Regimentului I de graniţă de la Orlat. În prezent, oraşul Haşeg are în subordine administrativã localitatea componentã Nălaţvad şi satele Silvaşu de Jos şi Silvaşu de Sus.

Monumente

Biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Nicolae” , azi declaratã monument istoric, a fost construită în perioada 1821-1828, pictată în anul 1928 de Ilie Chidu şi renovată în anii 1980-1982, 1990-1991, 1998. Picturile murale interioare au fost restaurate în 1980 de pictorul Petru Iacobescu din Timişoara şi apoi în anii 1994-1995; Biserica “Sfânta Treime” , ziditã în anii 1824-1829 (sfinţită în 1934), are un pridvor închis, dominat de douã turnuleţe, construit în 1984. Picturile murale interioare au fost executate în anul 1901, restaurate în 1970 şi 1986, iar tinda a fost repictată în anul 2007 de Camelia Cibian şi Antonie Susan din Deva; Biserica romano-catolicã “Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul”, azi declarată monument istoric, dateazã din anul 1745, renovatã în 1893 şi reparatã în anii 1970-1990; Biserica reformatã calvinã dateazã din anul 1747 şi are o navă mare, de 16,80 x 10,50 m; Sinagogã (1864). În localitatea componentă Nălaţvad se aflã ruinele unei biserici ortodoxe din secolul 16 şi Castelul “Nalatzi-Fáy”, azi declarat monument istoric, construit în a doua jumătate a secolului 19 de cãtre György Teleki şi soţia lui, Ilona Kendeffy, moştenit de fiica lor Blanka, măritată în 1888 cu Victor Fáy. Castelul a fost naţionalizat în anul 1948 şi în care, ulterior, a funcţionat Liceul Agricol, azi aflat în litigiu cu moştenitorii acestui castel. Castelul se află într-o stare avansată de degradare. În satul Silvaşu de Sus se află mănăstirea Prislop.