Baia Sprie

Date generale

Oraşul Baia Sprie se află în extremitatea de NV a României, în partea de Vest a jud. Maramureş, la poalele M-ţilor Gutâi, la 500 m alt., pe râul Săsar, la intersecţia paralelei de 47°39’39” latitudine nordicã cu meridianul de 23°41’19” longitudine esticã, la 10 km E de municipiul Baia Mare; 16 947 loc. (1 ian. 2019), din care 8 249 loc. de sex masc. şi 8 698 fem. Supr.: 96 km2, din care 8,7 km2 în intravilan; densitatea: 1 948 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din anul 1850, din totalul celor 5 406 loc., 3 800 de persoane erau maghiari (70,3%), 1 093 români (20,2%), 333 germani (6,2%), 140 slovaci (2,6%) şi 40 de rromi (0,7%), iar la cecensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 15 476 loc., 11 318 loc. erau români (73,1%), 2 602 maghiari (16,8%), 606 rromi (3,9%) şi 950 loc. (6,2%) aparţineau altor etnii (germani, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt din anul 2011 s-au înregistrat 10 141 ortodocşi (65,5%), 2 125 romano-catolici (13,7%), 702 reformaţi (4,5%), 565 greco-catolici (3,7%), 475 penticostali (3,1%) şi 1 468 loc. (9,5%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, creştini după evanghelie, baptişti, creştini de rit vechi, adventişti de ziua a şaptea, evanghelişti, luterani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Exploatări forestiere şi de sulfuri polimetalice, asociate cu minereuri de aur şi de argint (mina de exploatare a sulfurilor metalice şi staţia de flotaţie a minereurilor neferoase au fost închise în anul 2007). Exploatarea minereurilor auro-argentifere apare menţionatã documentar, prima oarã, în anul 1141, o datã cu colonizarea germanilor (saşi), iar în anul 1540, călătorul german Georg Wagner menţiona existenţa unor “mineri mai pricepuţi în practică” la Baia Sprie. Întreprinderi de confecţii textile, de pielãrie, de materiale de construcţii, de prelucr. a lemnului şi alim. (produse de panificaţie, preparate din lapte şi carne, prelucr. fructelor de pãdure etc.). Centru pomicol. Bibliotecă orăşenească (peste 20 000 de volume), adãpostitã într-o clãdire construitã în anul 1922. În secolele 17-18, Baia Sprie a fost un important centru de ceramicã smãlţuitã şi nesmãlţuitã, care a decãzut treptat, ajungând ca în anul 1938, la Baia Sprie sã mai fie doar 7 olari, iar în prezent existã un singur atelier de olãrit. Parc în care sunt expuse numeroase statui din marmurã, realizate de sculptori contemporani în cadrul unor tabere de sculpturã. Orchestrã de fanfarã a cãrui tradiţie dateazã din anul 1876. La 3 km de oraş se aflã Lacul Albastru (4 m adâncime), de formã circularã, format în 1920 prin prãbuşirea unei mine vechi în care s-a acumulat, ulterior, apa provenitã din ploi care, cu timpul, a cãpãtat o aciditate crescutã datoratã conţinutului de acid sulfuric şi ioni de cupru, care dau o culoare verde a apei; lacul este declarat monument al naturii. La 8 km NE de oraş se aflã staţiunea Mogoşa, situatã pe malul lacului de agrement Bodi (4 ha), la 731 m alt., unde existã un telescaun care urcã pânã la vf. Mogoşa (1 264 m alt.), de unde coboarã o pârtie de schi de 2 100 m lungime, cu o diferenţã de nivel de 500 m, una dintre cele mai bune din ţarã pentru probele de slalom; în afara acestora mai existã încã trei pârtii de schi, numite “Şuior” cu diferite lungimi şi cu o diferenţã de nivel de 300 m. Oraşul Baia Sprieconstituie un punct de plecare spre vf. Creasta Cocoşului (1 428 m alt.) din M-ţii Gutâi, constituit din andezite bazaltice. Pe acest vârf, care reprezintã un vechi con vulcanic, se aflã o rezervaţie mixtã – geologicã, botanicã şi faunisticã – cu o supr. de 50 ha, ocrotitã de lege în 1954. Zonã turisticã.

Istoric

Localitatea apare menţionatã documentar, prima oarã, în 1329, cu numele Mons Medius (Muntele Mijlociu) şi apoi, în 1348, cu denumirea Civitas Medii Montis, în 1360 (Montana Nostra), 1390 şi 1851 (Felsőbánya), în 1406 (Civitas de Monte Medii) etc., iar în 1523 este consemnată ca oppidum (oraş). În anul 1376 au apãrut primele consemnãri, într-un act privilegial, referitoare la minele de la Baia Sprie, care în 1454 au intrat în poseisa lui Iancu de Hunedoara. Localitatea a fost mistuitã aproape în întregime de un violent incendiu în 1562, devastatã de turci în 1562 şi de tãtari în 1717. Oraşul Baia Sprie are în subordine ad-tivã 2 localitãţi componente (Chiuzbaia şi Tãuţii de Sus) şi un sat care îi aparţine (Satu Nou de Sus).

Monumente

Casa iezuiţilor (sec. 16–17, cu transformãri baroce din 1793); biserica ortodoxã cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1793), în stil baroc, fostã bisericã greco-catolicã, declaratã monument istoric; casa parohialã ortodoxã (1836); capela „Calvaria” (1848); casa din lemn „Samuel Csaszi” (1754); biserica ortodoxă „Pogorârea Duhului Sfânt” (1970–1984, sfinţită la 7 oct. 1984), cu picturi murale interioare realizate de Gheorghe Busuioc; iconostasul acestei biserici, declarat monument istoric, dateazã din anul 1793, fiind adus de la o bisericã mai veche; clãdirea fostului sediu al Oficiului minelor (1733 –1739), în stil baroc, azi Primãria oraşului; biserica romano-catolicã “Sfânta Maria”, declaratã monument istoric, a fost construitã în stil neoclasic, în anii 1847-1855, dupã planurile arhitectului Albin Tischler, fiind dominatã de douã turnuri gemene la faţadã, de formã pãtratã; biserica a fost renovatã în anii 1930 şi 1980; biserica reformatã (1889–1890); biserica ortodoxã cu hramul “Sfinţii Împãraţi Constantin şi Elena”, construitã din lemn în 1999-2000; clãdirea hotelului “Corona”, construitã în anii 1890-1909, azi declaratã monument istoric; clãdirea Şcolii gimnaziale (sec. 19), declaratã monument istoric; Statuia “Minerul” operã în marmurã a sculptorului Adi Joseph, dezvelitã la 15 aug. 1997; în satul Satu Nou de Sus se aflã biserica ortodoxã cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1775, renovatã în 1985-1987), iar în localit. componentã Tãuţii de Sus, atestatã documentar în 1329 cu numele Gerod, existã biserica romano-catolicã “Tãierea Capului Sfântului Ioan Botezãtorul” (sec. 15), în stil gotic.