Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Baia Sprie se află în extremitatea de Nord Vest a României, în partea de Vest a judeţului Maramureş, la poalele M-ţilor Gutâi, la 500 m altitudine, pe râul Săsar, la intersecţia paralelei de 47°39’39” latitudine nordică cu meridianul de 23°41’19” longitudine esticã, la 10 km Est de municipiul Baia Mare. Din punct de vedere demografic, Baia Sprie face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 16 947 loc. (1 ian. 2019), din care 8 249 loc. de sex masc. şi 8 698 fem. Supr.: 96 km2, din care 8,7 km2 în intravilan; densitatea: 1 948 loc./km2. La recensământul populaţiei din 1850, din totalul celor 5 406 loc., 3 800 de persoane erau maghiari (70,3%), 1 093 români (20,2%), 333 germani (6,2%), 140 slovaci (2,6%) şi 40 de rromi (0,7%), iar la recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 15 476 loc., 11 318 loc. erau români (73,1%), 2 602 maghiari (16,8%), 606 rromi (3,9%) şi 950 loc. (6,2%) aparţineau altor etnii (germani, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ din anul 2011 s-au înregistrat 10 141 ortodocşi (65,5%), 2 125 romano-catolici (13,7%), 702 reformaţi (4,5%), 565 greco-catolici (3,7%), 475 penticostali (3,1%) şi 1 468 loc. (9,5%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, creştini după evanghelie, baptişti, creştini de rit vechi, adventişti de ziua a şaptea, evanghelişti, luterani ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Exploatări forestiere şi de sulfuri polimetalice, asociate cu minereuri de aur şi de argint (mina de exploatare a sulfurilor metalice şi staţia de flotaţie a minereurilor neferoase au fost închise în anul 2007). Exploatarea minereurilor auro-argentifere apare menţionată documentar, prima oarã, în anul 1141, o dată cu colonizarea germanilor (saşi), iar în anul 1540, călătorul german Georg Wagner menţiona la Baia Sprie existenţa unor
mineri mai pricepuţi în practică”.
Întreprinderi de confecţii textile, de pielărie, de materiale de construcţii, de prelucr. a lemnului şi alim. (produse de panificaţie, preparate din lapte şi carne, prelucr. fructelor de pădure etc.). Centru pomicol. Bibliotecă orăşenească (peste 20 000 de volume), adăpostită într-o clădire construită în anul 1922. În secolele 17-18, Baia Sprie a fost un important centru de ceramică smălţuită şi nesmălţuită, care a decăzut treptat, ajungând ca, în anul 1938, la Baia Sprie să mai fie doar 7 olari, iar în prezent există un singur atelier de olărit. Parc în care sunt expuse numeroase statui din marmură, realizate de sculptori contemporani în cadrul unor tabere de sculptură. Orchestră de fanfară a cărei tradiţie datează din anul 1876. La 3 km de oraş se află Lacul Albastru (4 m adâncime), de formă circulară, format în 1920 prin prăbuşirea unei mine vechi în care s-a acumulat, ulterior, apa provenită din ploi care, cu timpul, a căpătat o aciditate crescută datorată conţinutului de acid sulfuric şi ioni de cupru, care dau o culoare verde a apei; lacul este declarat monument al naturii. La 8 km NE de oraş se află staţiunea Mogoşa, situată pe malul lacului de agrement Bodi (4 ha), la 731 m alt., unde există un telescaun care urcă pânã la vf. Mogoşa (1 264 m alt.), de unde coboarã o pârtie de schi de 2 100 m lungime, cu o diferenţă de nivel de 500 m, una dintre cele mai bune din ţară pentru probele de slalom; în afara acestora mai există încă trei pârtii de schi, numite “Şuior” cu diferite lungimi şi cu o diferenţă de nivel de 300 m. Oraşul Baia Sprie constituie un punct de plecare spre vf. Creasta Cocoşului (1 428 m alt.) din M-ţii Gutâi, constituit din andezite bazaltice. Pe acest vârf, care reprezintă un vechi con vulcanic, se află o rezervaţie mixtã – geologică, botanică şi faunistică – cu o supr. de 50 ha, ocrotitã de lege în 1954. Zonă turistică.
Istoric
Localitatea apare menţionată documentar, prima oarã, în 1329, cu numele Mons Medius (Muntele Mijlociu) şi apoi, în 1348, cu denumirea Civitas Medii Montis, în 1360 (Montana Nostra), 1390 şi 1851 (Felsőbánya), în 1406 (Civitas de Monte Medii) etc., iar în 1523 este consemnată ca oppidum (oraş). În anul 1376 au apărut primele consemnări, într-un act privilegial, referitoare la minele de la Baia Sprie, care în 1454 au intrat în poseisa lui Iancu de Hunedoara. Localitatea a fost mistuită aproape în întregime de un violent incendiu în 1562, devastată de turci în 1562 şi de tătari în 1717. Oraşul Baia Sprie are în subordine ad-tivã 2 localităţi componente (Chiuzbaia şi Tăuţii de Sus) şi un sat care îi aparţine (Satu Nou de Sus).
Monumente
Casa iezuiţilor (sec. 16–17, cu transformări baroce din 1793); biserica ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1793), în stil baroc, fostă bisericã greco-catolică, declarată monument istoric; casa parohială ortodoxã (1836); capela „Calvaria” (1848); casa din lemn „Samuel Csaszi” (1754); biserica ortodoxă „Pogorârea Duhului Sfânt” (1970–1984, sfinţită la 7 oct. 1984), cu picturi murale interioare realizate de Gheorghe Busuioc; iconostasul acestei biserici, declarat monument istoric, dateazã din anul 1793, fiind adus de la o biserică mai veche; clădirea fostului sediu al Oficiului minelor (1733 –1739), în stil baroc, azi Primăria oraşului; biserica romano-catolică “Sfânta Maria”, declarată monument istoric, a fost construită în stil neoclasic, în anii 1847-1855, după planurile arhitectului Albin Tischler, fiind dominată de două turnuri gemene la faţadă, de formă pătrată; biserica a fost renovată în anii 1930 şi 1980; biserica reformată (1889–1890); biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită din lemn în 1999-2000; clãdirea hotelului “Corona”, construită în anii 1890-1909, azi declarată monument istoric; clădirea Şcolii gimnaziale (sec. 19), declarată monument istoric; Statuia “Minerul” operă în marmură a sculptorului Adi Joseph, dezvelită la 15 aug. 1997; în satul Satu Nou de Sus se află biserica ortodoxă cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1775, renovată în 1985-1987), iar în localit. componentă Tăuţii de Sus, atestată documentar în 1329 cu numele Gerod, există biserica romano-catolică “Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” (sec. 15), în stil gotic.
About
The town of Baia Sprie is located in the north-western extremity of Romania, in the western part of Maramureş County, at the foot of the Gutâi Mountains, at an altitude of 500 m, on the Săsar River, at the intersection of the 47°39’39” parallel. the meridian of 23°41’19” East longitude, 10 km east of Baia Mare. From a demographic point of view, Baia Sprie belongs to the category of small towns, with a population of 16,947 inhabitants (as of January 1, 2019), of which 8,249 males and 8,698 females. Area: 96 km2, of which 8.7 km2 in urban areas; density: 1,948 inhabitants/km2. At the 1850 census, out of a total population of 5,406, 3,800 were Hungarians (70.3%), 1,093 Romanians (20.2%), 333 Germans (6.2%), 140 Slovaks (2 6%) and 40 Roma (0.7%), and at the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 15,476 inhabitants, 11,318 inhabitants were Romanians (73.1%), 2,602 Hungarians (16.8%), 606 Roma (3.9%) and 950 inhabitants (6.2%) belonged to other ethnic groups (Germans, Ukrainians, etc.). From a confessional point of view, at the same census in 2011 there were 10,141 Orthodox (65.5%), 2,125 Roman Catholics (13.7%), 702 Reformed (4.5%), 565 Greeks. Catholics (3.7%), 475 Pentecostals (3.1%) and 1,468 people. (9.5%) belonged to other denominations (Jehovah’s Witnesses, Gospel Christians, Baptists, Old Rite Christians, Seventh-day Adventists, Evangelicals, Lutherans, etc.), or were atheists, without religion, or with undeclared religion. Forestry and polymetallic sulfide mining, associated with gold and silver ores (the metal sulfide mining mine and the non-ferrous ore flotation station were closed in 2007). The exploitation of gold and silver ores is mentioned in documents for the first time, in 1141, with the colonization of the Germans (Saxons), and in 1540, the German traveler Georg Wagner mentioned in Baia Sprie the existence of more “skilled miners in the trade”. Textile, leather, building materials, lumbering and food industry (bakery products, milk and meat preparations, processing of berries, etc.). Fruit center. Public library (over 20,000 volumes), housed in a building built in 1922. In the 17th-18th centuries, Baia Sprie was an important center of glazed and unglazed pottery, which gradually fell into disrepair, counting only 7 potters in Baia Sprie in 1938, while presently there is only one pottery workshop left. Park with numerous marble statues, made by contemporary sculptors in sculpture camps. Military band whose tradition goes back to 1876. At 3 km from the town is the Blue Lake (4 m deep), circular in shape, formed in 1920 by the collapse of an old mine which, subsequently, accumulated water from rains that, over time, has acquired an increased acidity due to the content of sulfuric acid and copper ions, which give a green color to the water; the lake is declared a natural monument. 8 km NE of the city is the resort Mogoşa, located on the shores of the recreational lake Bodi (4 hectares), at an altitude of 731 m, where there is a chairlift that climbs to the peak Mogoşa (1,264 m altitude), from where descends a ski slope 2,100 m long, with a level difference of 500 m, one of the best in the country for slalom events. In addition to these, there are three more ski slopes, called “Şuior” with different lengths and a level difference of 300 m. The town of Baia Sprie is a starting point towards the peak Creasta Cocoşului (1,428 m altitude) in Gutâi Mountains, made up of basaltic andesites. On this peak, which represents an old volcanic cone, there is a mixed reservation – geological, botanical and faunal – with a surface of 50 hectares, protected by law in 1954. Tourist area.
History
The town was first mentioned in documents in 1329 as Mons Medius (Middle Mountain) and then in 1348 as Civitas Medii Montis in 1360 (Montana Nostra), 1390 and 1851 (Felsőbánya) in 1406 (Civitas de Monte Medii) etc., and in 1523 it is recorded as an oppidum (city). In 1376 the first records appeared, in a charter, referring to the mines from Baia Sprie, which in 1454 came into the possession of Iancu de Hunedoara. The town was almost completely destroyed by a violent fire in 1562, devastated by the Turks in 1562 and the Tartars in 1717. The town of Baia Sprie has under its administrative subordination 2 component localities (Chiuzbaia and Tăuţii de Sus) and a village (Satu Nou de Sus).
Monuments
House of the Jesuits (16th-17th centuries, with baroque transformations from 1793); the Orthodox Church dedicated to the Assumption of the Blessed Virgin Mary (1793), in Baroque style, a former Greek Catholic church, declared a historical monument; Orthodox parish house (1836); Calvary Chapel (1848); the wooden house “Samuel Csaszi” (1754); the Orthodox Church “The Descent of the Holy Spirit” (1970–1984, consecrated on October 7, 1984), with interior murals by Gheorghe Busuioc; the iconostasis of this church, declared a historical monument, dates from 1793, being brought from an older church; the building of the former headquarters of the Mining Office (1733-1739), in Baroque style, today the City Hall; the Roman Catholic church “Saint Mary”, declared a historical monument, was built in neoclassical style, in the years 1847-1855, according to the plans of the architect Albin Tischler, being dominated by two twin towers on the facade, square in shape; the church was renovated in the 1930s and 1980s; the Reformed Church (1889–1890); the Orthodox Church dedicated to the “Holy Emperors Constantine and Helen”, built of wood in 1999-2000; the building of the “Corona” hotel, built in the years 1890-1909, today declared a historical monument; the building of the Gymnasium School (19th century), declared a historical monument; The statue “Miner” is a marble work by the sculptor Adi Joseph, unveiled on August 15, 1997; in the village of Satu Nou de Sus there is the Orthodox church dedicated to the “Holy Archangels Michael and Gabriel” (1775, renovated in 1985-1987), and in the component locality Tăuţii de Sus, documented in 1329 with the name Gerod, there is the Roman Catholic church “The Beheading of St. John the Baptist” (15th century), Gothic style.
Back to Romanian version