Făget

Date generale

Oraşul Făget se află în partea de Vest a României, în extremitatea de Est a judeţului Timiş, situat în zona de contact a Câmpiei Lugojului cu Dealurile Lugojului, la 160 m altitudine, pe cursul superior al râului Bega, la intersecţia paralelei de 45°51’30” latitudine nordicã cu meridianul de 22°10’30” longitudine esticã, la 98 km Est de municipiul Timişoara. Din punct de vedere demografic, Făget face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 7 264 locuitori (la 1 iulie 2008), din care 3 562 de sex masculin şi 3 702 de sex feminin, rãspândiţi pe o suprafaţã de 9,2 km2 (în intravilan), ceea ce determinã o densitate de 790 locuitori pe km2. Oraşul dispune de o staţie de cale feratã situatã pe linia Timişoara – Făget – DevaSimeriaFăgăraşBraşovBucureşti. Economia oraşului Făget înclude întreprinderi de exploatare a nisipului cuarţos şi a argilei, de prelucrare a lemnului (mobilã, cherestea), de produse textile (pãturi), de prelucrare a pieilor, de producere a obiectelor de marochinerie şi de produse alimentare (preparate din lapte, panificaţie etc.). Moarã de cereale. Pomiculturã. Centru de olãrit (în satul Jupâneşti, sat subordonat administrativ oraşului Fãget).

Istoric

Localitatea apare menţionatã documentar pentru prima oarã, ca târg cu o puternicã cetate, în anul 1548, cu numele Fagyath. În perioada 1594-1602, cetatea Făget s-a aflat în posesia banului de Lugoj, în 1602  ea fiind asediatã de turci care şi-au stabilit acolo o garnizoanã ce fãcea incursiuni de jafuri şi prãdãciuni în zona înconjurãtoare. În 1660, cãlãtorul turc Evlia Celebi a fãcut o descriere a cetãţii Fãget dupã ce o vizitase, arãtând cã “cetatea este o construcţie de formã pãtratã, frumoasã şi puternicã, având trei sute de ostaşi aleşi şi material de rãzboi îndeajuns… Cetatea nu are piaţã şi bazar sau altceva”. Cetatea a fost demantelatã în anul 1699. La sfâşitul secolului 18, Johann Lehmann consemna într-o notã de cãlãtorie cã “Făget este un oraş românesc cu peste 200 de case, douã biserici, un han frumos, curat şi încãpãtor”, iar la începutul secolului 19, cãlãtorul italian Domenico Sestini relata cã “Făget este un târg frumos, cu circa 200 de case româneşti, douã biserici, peste 30 de case germane, cu o bisericã micã şi curatã, şi un han”. La 16 august 1849, armata revoluţionarã maghiarã, comandatã de generalul Josef Bem, şi-a stabilit tabãra la Făget. În anul 1900, alãturi de populaţia româneascã majoritarã (6 217 locuitori), la Făget a fost colonizatã populaţie maghiarã care în acel an ajunsese la 900 de locuitori faţã de 842 locuitori în anul 1880. La 15 iulie 1994, fosta comunã Făget a fost trecutã în categoria oraşelor, având în subordine administrativã 10 sate: Băteşti, Begheiu Mic, Bichigi, Brăneşti, Bunea Mare, Bunea Mică, Colonia Mică, Jupâneşti, Povârgina şi Tomeşti.

Monumente

Ruinele cetãţii Făget (secolele 16-17); bisericile din lemn cu hramurile “Cuvioasa Parascheva” (secolul 16, cu refaceri şi picturi pe pereţii interiori din 1783, executate de Gheorghe Diaconovici-Loga), “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1782-1783, cu picturi pe pereţii interiori realizate în 1785 de Gheorghe Diaconovici-Loga) şi “Cuvioasa Parascheva” (1782), în satele Bãteşti, Povârgina şi Jupâneşti.