Izvoare/Izbucuri (I)

IZBÂNDIŞ, izbuc situat în M-ţii Pădurea Craiului din M-ţii Apuseni (Carpaţii Occidentali), în extremitatea de Sud Vest a comunei Şuncuiuş, judeţul Bihor, cu o adâncime de 241 m (cel mai adânc izbuc din România). Apa acestui izbuc se canalizează pe un sifon, formând la ieşirea la suprafaţa pământului un lac de culoare albastru-verzuie (turcoază), situat la baza unui versant abrupt, împădurit.

IZBUCUL CERNEI, situat în raza satului Cerna-Sat din comuna Padeş, judeţul Gorj, în cadrul Parcului Naţional Domogled – Valea Cernei, la Nord Est de lacul de acumulare Valea lui Iovan, este unul dintre izvoarele râului Cerna (râu numit Cernişoara în cursul superior). Cernişoara izvorăşte de sub vârful Paltina din M-ţii Godeanu, de la 2 070 m altitudine şi, după circa 10 km în aval, se uneşte cu apele provenite din Izbucul Cernei, care-i sporeşte debitul foarte mult. Izbucul Cernei este format din trei izvoare care ies la suprafaţă din grohotişul stâncii calcaroase Ciuceava Chicerii (974 m altitudine). Acest izbuc este cel mai mare şi mai puternic izvor carstic din România care izbucneşte din subteran la suparafaţa pământului cu un debit cuprins între circa 2 şi 10 m3/secundă, în funcţie de anotimp, aruncând jetul de apă la circa 50 cm înălţime, sub forma unui gheizer. Traseul apei izbucului în subteran este de circa 16 km.