Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Dăbuleni se află în extremitatea de Sud a României, în provincia istorică Oltenia, în partea de Sud Est a judeţului Dolj, în zona de contact a Câmpiei Romanaţi cu terasele de pe stg. Dunării, la 40-122 m alt., într-o regiune cu sol nisipos, acoperită cu dune de nisip, la intersecţia paralelei de 43º48’04” latitudine nordică cu meridianul de 24º05’31” longitudine estică, la 77 km Sud Est de municipiul Craiova şi la circa 8 km Nord de fluviul Dunărea. Din punct de vedere demografic, Dăbuleni face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 771 loc. (1 ian. 2019), din care 5 689 loc. de sex masc. şi 6 082 fem. Supr.: 182,9 km2, din care 10,5 km2 în intravilan; densitatea: 1 121 loc./km2. La recensământul populaţiei din perioada 20-31 oct. 2011, din totalul celor 11 182 loc., 11 925 de persoane erau români (97,9%), 158 rromi (1,3%) şi 99 loc. (0,8%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 12 030 de ortodocşi (98,8%) şi 152 loc. (1,2%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, penticostali, creştini de rit vechi, baptişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Nod rutier. Producţie de cărămizi şi ţigle. Centru de cojocărit. Viticultură şi centru de vinificaţie; pomicultură; legumicultură; renumit centru pentru culturile de pepeni (lubeniţe). Fermă de creştere a bovinelor. Centru de creştere a viermilor de mătase şi de valorificare a gogoşilor acestora. Muzeu etnografic; Cămin Cultural (Casă de Cultură), înfiinţat la 15 nov. 1935; Bibliotecă publică. Staţiune Centrală de Cercetări pentru ameliorarea solurilor nisipoase şi pentru aclimatizarea plantelor pe nisipuri. Nisipurile din arealul oraşului Dăbuleni, extinse pe o suprafaţă de 11 035 ha, care formează întinse zone acoperite cu dune de nisip, în mare parte fixate de vegetaţie, au fost declarate (la 5 oct. 2011) arie de protecţie specială avifaunistică şi rezervaţie naturală, care face parte integrantă din reţelele ecologice europene “Natura 2000” în România. În perimetrul acestei zone de protecţie specială avifaunistică sunt ocrotite mai multe specii de păsari, printre care Stârcul galben (Ardeolla ralloides), barza albă (Ciconia ciconia), Fâsa de câmp (Anthus campestris), raţa roşie (Aythya nyroca), Egreta mică (Egretta garzetta), Presura de grădină (Emberiza hortulana ş.a.). În perioada 1961-1965, toate bălţile care existau în lunca de pe stânga Dunării au fost desecate şi suprafeţele subacvatice rezultate în urma desecărilor, redate agriculturii.
Istoric
Localitatea Dăbuleni apare menţionată documentar, ca sat, prima oară, la 5 iun. 1494, cu numele Recica Dabului, într-un act emis de domnul Ţării Româneşti, Vlad Călugărul, prin care acesta
întărea stăpânirea moşiei numită Recica Dabului, cu bălţile şi cu tot hotarul Dabului, lui Cîrjeu cu fiii lui, Drăghici, Voinea, Stanciul şi Radul”.
Satul Recica Dabului apare menţionat din nou cu acest nume la 25 apr. 1539, într-un document semnat de domnul Ţării Româneşti, Radu Paisie, prin care acesta
întărea stăpânirea boierului Detco din Brâncoveni asupra satului Recica Dabului”.
Numele Dăbuleni este amintit oficial abia la 24 apr. 1664, iar în 1668 a intrat în posesia marelui boier dregător, Constantin Brâncoveanu, devenind ulterior sat domnesc al acestuia. În 1713, domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu a lăsat moştenire fiului său Radu,
moşia Dabului, cu toţi robii aflaţi pe ea”.
În 1832, Grigore Brâncoveanu (ultimul descendent pe linie masculină al familiei de boieri olteni Brâncoveanu) a lăsat prin testament soţiei sale Elisabeta (Safta) Brâncoveanu (nascută Balş) moşia Dăbuleni, pe care aceasta a construit un spital. Comuna Dăbuleni a fost declarată oraş la 7 apr. 2004, în prezent avand în subordine ad-tivă satul Chiaşu.
Monumente
Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, ctitorie din perioada 1810-1817 a jupânilor boieri Gheorghe şi Hagi Enuş, în prezent declarată monument istoric; biserica „Sfântul Gheorghe” , zidită din cărămidă în anii 1813–1817, pe locul uneia mai vechi, din lemn, pe cheltuiala jupânilor boieri Gheorghe şi Hagi Enuş, pictată de zugravul Gheorghe şi repictată în 1946. Biserica a fost restaurată în anii 1998-2000 (sfinţită la 21 sept. 2000) şi declarată monument istoric; biserica având dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi “Izvorul Tămăduirii” a fost construită în anii 1842-1862 (cu unele lucrări de refacere în 1910) şi renovată în anul 1945; biserica “Adormirea Maicii Domnului” (2006-2009).
About
The town of Dăbuleni is located in the southern extremity of Romania, in the historical province of Oltenia, in the southeastern part of Dolj County, in the contact area of the Romanaţi Plain with the terraces on the left. Danube, at 40-122 m altitude, in a region with sandy soil, covered with sand dunes, at the intersection of the parallel of 43˚48’04” North latitude with the meridian of 24˚05’31” East longitude, 77 km South East of the municipality Craiova and about 8 km North of the Danube river. From a demographic point of view, Dăbuleni is part of the category of small towns, with a population of 11,771 inhabitants (January 1, 2019), of which 5,689 males and 6,082 females. Area: 182.9 km2, of which 10.5 km2 in urban areas; density: 1,121 inhabitants/km2. At the population census from October 20-31, 2011, out of the total of 11,182 inhabitants, 11,925 people were Romanians (97.9%), 158 Roma (1.3%) and 99 inhabitants (0.8%) belonged to other ethnic groups. From a confessional point of view, were registered in the same census 12,030 Orthodox (98.8%) and 152 inhabitants (1.2%) (Seventh-day Adventists, Pentecostals, Old Rite Christians, Baptists). etc.), were atheists, without religion or with undeclared religion. Road junction. Production of bricks and tiles. Skinning center. Viticulture and winery; fruit growing; vegetable growing; famous center for watermelon crops. Cattle farm. Centre for raising silkworms and capitalizing on their donuts. Ethnographic Museum; Cultural Center (House of Culture), established on November 15, 1935; Public library. Central Research Station for the improvement of sandy soils and for the acclimatization of plants on sands. The sands in the area of the town of Dăbuleni, spread over an area of 11,035 hectares, which form large areas covered with sand dunes, mostly fixed by vegetation, were declared (on October 5, 2011) an area of special avifauna protection and nature reserve, which is an integral part of the European ecological networks “Natura 2000” in Romania. Within the perimeter of this special avifauna protection area are protected several species of birds, including the Yellow Heron (Ardeolla ralloides), the White Stork (Ciconia ciconia), the Tawny Pipit (Anthus campestris), the Red Duck (Aythya nyroca), the Little Egret (Egretta garzetta), the Ortolan (Emberiza hortulana etc.). During 1961-1965, all the ponds that existed in the meadow on the left bank of the Danube were drained and the underwater surfaces resulting from the drainage, returned to agriculture.
History
The locality of Dăbuleni is mentioned in a documentary, as a village, for the first time, on June 5, 1494, with the name Recica Dabului, in a deed issued by the lord of Wallachia, Vlad Călugărul, by which he
strengthened the possession of the estate called Recica Dabului, including the ponds and the whole border of Dab, to Cîrjeu and his sons, Drăghici, Voinea, Stanciul şi Radul”.
The village of Recica Dabului is mentioned again with this name on April 25, 1539, in a document signed by the lord of Wallachia, Radu Paisie, by which he strengthened the dominion of the boyar Detco from Brâncoveni
over the village of Recica Dabului”.
The name Dăbuleni is officially mentioned only on April 24, 1664, and in 1668 it came into the possession of the great governor boyar, Constantin Brâncoveanu, later becoming his royal village. In 1713, the lord of Wallachia, Constantin Brâncoveanu, bequeathed to his son Radu, the Dab estate,
with all the slaves on it”.
In 1832, Grigore Brâncoveanu (the last male descendant of the Brâncoveanu family of boyars from Oltenia) bequeathed to his wife Elisabeta (Safta) Brâncoveanu (born Balş) the Dăbuleni estate, on which she built a hospital. Dăbuleni commune was declared a city on April 7, 2004, currently under the administrative subordination of Chiaşu village.
Monuments
The church “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” (“Saint Demetrios the Myrrh-Streamer”), founded in 1810-1817 by the boyars Gheorghe and Hajji Enuş, currently declared a historical monument; the “Sfântul Gheorghe” church, built of brick in 1813-1817, on the site of an older one, made of wood, at the expense of the boyars Gheorghe and Hajji Enuş, painted by the painter Gheorghe and repainted in 1946. The church was restored in 1998- 2000 (consecrated on September 21, 2000) and declared a historical monument; the church with a double patron saint – “Saint Nicholas” and “The Life-giving Spring” was built in 1842-1862 (with some restoration works in 1910) and renovated in 1945; the church of the Assumption (2006-2009).
Back to Romanian version