Bucecea

Date generale

Oraşul Bucecea se află în extremitatea de Nord Est a României, în provincia istorică Moldova, în zona de Vest a jud. Botoşani, în şaua Bucecea, pe stânga Văii Siretului, la intersecţia paralelei de 47°46’04” latitudine nordicã cu meridianul de 26°28’33” longitudine esticã, la 26 km Vest-Nord Vest de municipiul Botoşani; 5 508 loc. (1 ian. 2019), din care 2 736 loc. de sex masc. şi 2 772 fem. Supr.: 46,8 km2, din care 3,5 km2 în intravilan; densitatea: 1 574 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 4 274 loc., 4 125 de persoane erau români (96,5%) şi 149 loc. (3,5%) aparţineau altor etnii (rromi, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 3 833 ortodocşi (89,7%), 210 penticostali (4,9%) şi 231 loc. (5,4%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, adventişti de ziua a şaptea, romano-catolici ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c. f. (inauguratã la 1 nov. 1871). Nod rutier. Expl. de argilã. Centralã electricã eolianã (paletele elicei are 11 m, iar stâlpul este de 40 m înãlţime). Hidrocentralã (1,2 MW), intratã în funcţiune în 1981. Lacul de acumulare Bucecea, care alimenteazã turbinele hidrocentralei, are o supr. de 475 ha şi un vol. de 10 mil. m3. Termocentralã. Fabricã de zahãr (din 1960), declaratã falimentarã în anul 2003, şi de confecţii textile. Prelucr. lemnului, a laptelui şi a sticlei. Morãrit şi panificaţie. Siloz de cereale. Aviculturã. Ferme de creştere a bovinelor şi ovinelor.

Istoric

În arealul oraşului Bucecea au fost descoperite (în 1972) vestigii din Paleolitic, din Epoca bronzului (vase de lut, fragmente de schelete omeneşti), o necropolã sarmatã şi alta feudalã, din care au fost recuperate 13 monede din argint şi diferite obiecte de podoabã. Aşezarea Bucecea apare menţionatã documentar, prima oarã, la 13 ian. 1434, apoi la 15 apr. 1569, 23 nov. 1577, 5 ian. 1600, 11 mai 1603, 16 nov. 1607, 20 ian. 1612 etc. Numele Bucecea apare consemnat la 22 febr. 1634, într-un hrisov de la Iaşi, în care se spune: “întãrind boierului Ursu Ponici o parte din satul Costineşti care are vadu de moarã la pârâul ce-i zice Bucecea”, iar într-un înscris din 28 iun. 1751, al lui Antonie din Botoşani se spune cã “aşezarea Bucecea s-a întemeiat alãturi de satul Vãlceşti – sat care ulterior a fost înglobat în localitatea Bucecea, aceasta purtând un timp denumirea Vãlceşti (sau Velceşti). Ulterior, satul Bucecea mai apare în diferite documente cu grafiile Buceacea, Buceci, Vãlceşti, Velceşti şi Bucecea-Târg. Într-un document din sec. 18 se specificã faptul cã în noaptea de Înviere a anului 1758, satul Vãlceşti a fost devastat de invazia tãtarilor. În 1828, localitatea apare consemnatã ca târg, iar în 1845 a fost declaratã comunã ruralã. Comuna Bucecea a fost trecutã în categoria oraşelor la 1 apr. 2004, având în subordine ad-tivã satul Bohoghina (atestat documentar la 30 ian. 1617) şi localitatea componentă Cãlineşti.

Monumente

În oraşul Bucecea se aflã biserica „Sfântul Nicolae”, ziditã în 1865 pe locul uneia din lemn din 1781, cu picturi murale interioare din 1933, şi biserica “Sfântul Ioan Botezãtorul”, ziditã în perioada 1989-2020 (sfinţitã la 13 sept. 2020, în timpul pandemiei declanşate de virusul SARS-Cov 2) dupã planurile arhitectului Dan Octavian Botez, pe locul unei biserici care data din 1888. Picturile murale interioare au fost executate în anii 2009-2018. În localitatea componentã Cãlineşti, atestatã documentar, prima oarã, la 17 martie 1492, cu numele Cãlinãuţi, într-un hrisov al lui Ştefan cel Mare, iar apoi la 27 dec. 1519, existã biserica „Sfântul Nicolae”, ctitorie din anii 1813-1815 a vornicului Costache Milescu şi soţia lui, Maria (cu adãugiri din 1845), reparatã în 1896, azi declaratã monument istoric şi conacul lui Grigore Miclescu, datând din anul 1711, retrocedat urmaşului acestuia, Radu Alexandru Miclescu, care l-a consolidat, reparat şi restaurat în anii 2001-2002 şi l-a transformat în muzeu, în care sunt expuse obiecte rare şi valoroase, achiziţionate de familia Miclescu de-a lungul timpului, între care se remarcã un vas chinezesc datând din anul 1250, mobilier din secolele 18 şi 19, douã fotolii din biroul ţarului rus Alexandru I ş.a. În arealul oraşului Bucecea se aflã rezervaţia floristicã „Bãlţile Siretului” (2 ha).