Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Ineu se află în extremitatea de Vest a României, în provincia istorică Crişana, în partea central-nordicã a judeţului Arad, în Câmpia Cermei (parte componentă a Câmpiei de Vest), la 110 m altitudine, pe râul Crişu Alb, la intersecţia paralelei de 46o25’33” latitudine nordică cu meridianul de 21o51’13” longitudine estică, la 63 km Nord-Est de municipiul Arad. Din punct de vedere demografic, Ineu face parte din categoria oraşelor mici cu o populaţie de 9 577 locuitori (la 1 ian. 2019), din care 4 643 loc. de sex masc. şi 4 934 fem. Supr.: 116,6 km2, din care 9,2 km2 în intravilan; densitatea: 1 041 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din cei 9 260 loc., 7 715 persoane erau români (83,3%), 593 maghiari (6,4%), 528 rromi (5,7%) şi 424 loc. (4,6%) aparţineau altor etnii (germani, slovaci, evrei, italieni, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 7 270 ortodocşi (78,5%), 635 romano-catolici (6,9%), 373 penticostali (4,0%), 226 baptişti (2,4%), 116 adventişti de ziua a şaptea (1,3%) şi 640 loc. (6,9%) aparţineau altor confesiuni (reformaţi, evanghelici, greco-catolici, creştini dupã evanghelie, luterani, mozaici, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Oraşul Ineu este un important nod rutier şi feroviar pe linia de cale ferată Arad – Oradea (inauguratã la 1 febr. 1877) şi pe linia Brad – Gurahonţ – Sebiş – Ineu – Sântana, construitã în perioada 1876-1896 şi inaugurată la 6 dec. 1896. În oraşul Ineu activează mai multe societăţi comerciale, în cadrul cãroara se produc aparate electrotehnice, articole din material plastic, articole textile şi de pielãrie, mobilier, lenjerie de corp, conserve de legume şi fructe, biscuiţi, produse de panificaţie şi de patiserie ş.a. Fermă de creştere a bovinelor. Centru viticol. Şase lacuri piscicole, cu o suprafaţă totală de 404 ha. La Ineu îşi desfaşoară activitatea o Casă de Cultură (din 1968), o bibliotecă publică (inaugurată în anul 1947), azi cu sediul în clădirea Primăriei şi cu un fond de carte de peste 51 000 de volume, şi Muzeul Zarandului, inaugurat în anul 2011, în care sunt expuse obiecte mesteşugăreşti şi de artizanat din zona Ţãrii Zarandului, război de ţesut, leagãn pentru copii, vase ceramice populare, ştergare, picturi etc. La Ineu se desfãşoarã, anual, Festivalul internaţional al filmului de foarte scurt metraj (din 1998). Parc dendrologic (12 ha). Agroturism. La Ineu s-a născut Sava II Brancović (n. 1620 – m. 1683), cu numele Simeon, într-o familie nobiliarã de origine sârbã, Mitropolitul românilor din Transilvania, în perioada 1656-1680, canonizat în 1955 cu data de pomenire în calendar la 24 aprilie. La circa 5 km de oraş, între lunca Crişului Alb şi cea a Cigherului se află Măgura Mocrea (378 m altitudine), alcătuită din andezite şi aglomerate vulcanice, acoperită cu o pădure de foioase (cer, gârniţã, gorun, tei, carpen ş.a.), extinsă pe 245,4 ha, declarată rezervaţie forestieră. În aceastã pădure vegetează şi o specie termofilă – migdalul pitic (Prunus tenella). La Nord de această măgură, în lunca pârâului Condratău există o poiană cu narcise (0,5 ha), declarată rezervaţie naturală.
Istoric
În perimetrul oraşului Ineu au fost descoperite vestigii de locuire umană datând din Neolitic (topoare, silexuri, fragmente de vase ceramice ş.a.), din Epoca bronzului (vârfuri de lance), perioada geto-dacică şi din perioada stãpânirii romane (obiecte de uz casnic, podoabe, monede, arme, cărămizi ştampilate, linii de fortificaţii ş.a.). În secolul 12 exista aici o aşezare stabilã, care apare menţionată documentar, prima oarã, în 1214 cu numele Villa Ieneu. Dezvoltarea ulterioarã a localitãţii Ineu a fost strâns legată de construirea unei puternice fortãreţe pe malul drept al Crişului Alb cu rol de apãrare împotriva invaziilor diverşilor nãvãlitori şi ca centru al unui cnezat românesc. Cuceritã de turcii otomani în 1566, cetatea Ineului a fost stăpânită de aceştia până la 22 octombrie 1595, când a fost eliberatã de Gheorghe Barbely, banul de Caransebeş, după care în noiembrie 1599 a intrat în posesia voievodului Mihai Viteazul. Aceastã fortãreaţã, menţionatã documentar în 1295, cu numele Castri Ieneu, a fost reconstruitã în anii 1645-1652 sub conducerea lui Gabriel Haller, fiind de fapt un impunător castel de formă pătrată, realizat pe două niveluri, cu ziduri groase, străjuite de patru bastioane circulare la colţuri, prevazute cu creneluri. Castelul este mărginit pe o latură de cursul Crişului Alb, iar pe celelalte trei părţi de câte un şanţ cu apă. Recucerit de turci în 1658, castelul a devenit reşedinţa unui sangeac (subunitate administrativã a unui pasalac), care a funcţionat până la 27 iulie 1693 când castelul a fost cucerit şi preluat de Imperiul Habsburgic. Călătorul turc Evlia Çelebi, cu prilejul vizitei sale la Ineu, în anul 1660, consemneazã cã
… la Ineu este o cetate de formă pătrată, aşezată pe malul râului Criş, are bastioane mici de piatră, iar în fiecare dintre ele sunt tunuri şi încap o mie de oameni…. Oraşul Ineu are 800 de case…”.
În Evul Mediu, datorită prezenţei acestei cetăţi puternice, Ineu a devenit centrul unui mare domeniu feudal, format din 51 de sate. În perioada 1700-1745 în acest castel s-a instalat garnizoana unor trupe de grãniceri mureşeni, care în anul 1745 l-au pãrãsit. Dupã aceastã datã, castelul s-a ruinat treptat, fiind refãcut abia în 1870, când s-au efectuat transformãri în stil neoclasic cu elemente decorative caracteristice Renaşterii târzii şi barocului. Naţionalizat în 1948, castelul a fost reparat în anii 1975-1976, iar pânã în 1998 a găzduit o şcoală specială pentru copiii cu deficienţe psihice şi fizice. Dupã 1989, castelul s-a deteriorat treptat, fiind într-o stare de degradare avansatã. La 19 aug. 2020 a fost semnat un contract cu constructorul care se va ocupa cu lucrãrile de consolidare, restaurare şi modernizare ale castelului în vederea introducerii acestuia în circuitul turistic şi de culturã. În anul 1205 apare prima menţiune documentarã a unei Episcopii ortodoxe la Ineu, într-o scrisoare a Papei Innocenţiu al III-lea (Giovanni Lotario, conte de Segni), în secolele 16-17, Ineu a devenit reşedinţa unei episcopii ortodoxe, iar în secolele 18-19 localitatea s-a dezvoltat ca un centru meşteşugãresc cu multe bresle şi târguri renumite. Aşezarea Ineu a evoluat ca localitate rurală până la 27 octombrie 1967, când a fost trecutã în categoria oraşelor. În prezent, oraşul Ineu are în subordine administrativã satul Mocrea (atestat documentar în anul 1160).
Monumente
Castelul Ineu (vezi textul de mai sus); biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în anii 1775-1833, reparată în 1979-1983 şi pictată în 1984-1986 de Verza Nicolae Marian din Sibiu. Biserica are un iconostas sculptat de Aurel Mãscãşan şi pictat de Ioan Barna şi instalat în 1983, după reaparea bisericii; biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, ziditã în anii 1929-1933, pictatã de Aurel Sabãu, care a pictat şi iconostasul, şi sfinţită la 3 dec. 1933; biserica ortodoxă cu dublu hram – “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi “Sfinţii Ierarhi Mãrturisitori Ilie Iorest şi Sava Brancović” , constuită în anii 2008-2020, pictată în frescă şi sfinţită la 4 oct. 2020; biserica ortodoxă cu dublu hram – “Pogorârea Duhului Sfânt” şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, zidită în perioada 1990-1998 şi pictată în frescă în anii 1996-1998; biserica greco-catolicã “Sfântul Dumitru”, sfinţită la 11 iunie 2013; biserica reformată. În curtea spitalului din oraşul Ineu a fost construită, în stil maramureşan, biserica din lemn cu hramul “Izvorul Tămăduirii”, în perioada aprilie – septembrie 2016 (sfinţită la 9 octombrie 2016), pe cheltuiala omului de afaceri Sorin Constantinescu. Alături de biserică există o fântână cu apă cristalină, dominată de o minunată Icoană a Maicii Domnului, realizată în mozaic color. În satul Mocrea, atestat documentar în anul 1160, situat la poalele Măgurii Mocrea, într-un parc de 6 ha, cu arbori exotici, există un castel construit în stil neoclasic, în anul 1834 de către baronul Sándor Aczel şi pierdut la un joc de cãrţi de un urmaş al său (Petru Aczel), în 1879, în favoarea baronului Solymoszy. Naţionalizat în 1948, în acest castel funcţionează în prezent un spital de neuropsihiatrie. Tot în satul Mocrea se aflã o pivniţă (cramă) construitã în 1636 de principele Gheorghe Rákóckzi I, cu o suprafaţă de 800 m2 şi o capacitate de 7 000 de hectolitri.
About
The town of Ineu is located in the western extremity of Romania, in the historical province of Crişana, in the central-northern part of Arad County, in the Cermei Plain (part of the Western Plain), at 110 m altitude, on the river Crişu Alb, at the intersection of the parallel of 46˚25’33” north latitude with the meridian of 21˚51’13” east longitude, 63 km North-East of Arad municipality. In terms of demographics, Ineu belongs to the category of small towns with a population of 9,577 inhabitants (as of January 1, 2019), of which 4,643 males and 4,934 females. Area: 116.6 km2, of which 9.2 km2 in urban areas; density: 1,041 inhabitants/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the 9,260 inhabitants, 7,715 people were Romanians (83.3%), 593 Hungarians (6.4%), 528 Roma (5.7%) and 424 inhabitants (4.6%) belonged to other ethnic groups (Germans, Slovaks, Jews, Italians, Ukrainians, etc.). From a confessional point of view, at the same census were registered: 7,270 Orthodox (78.5%), 635 Roman Catholics (6.9%), 373 Pentecostals (4.0%), 226 Baptists (2.4%), 116 Seventh-day Adventists (1.3%) while 640 inhabitants (6.9%) belonged to other denominations (Reformed, Evangelical, Greek Catholic, Gospel Christians, Lutherans, Mosaics, Old Rite Christians, etc.), or were atheists, without religion or with undeclared religion. The town of Ineu is an important road and railway junction on the Arad – Oradea railway line (inaugurated on February 1, 1877) and on the Brad – Gurahonţ – Sebiş – Ineu – Sântana line, built between 1876-1896 and inaugurated on December 6, 1896. In the town of Ineu operate several companies, which produce electrical appliances, plastic products, textiles and leather goods, furniture, underwear, canned vegetables and fruits, biscuits, bakery and pastry, etc. Cattle farm. Wine center. Six fish lakes, with a total area of 404 ha. In Ineu there is a House of Culture (since 1968), a public library (inaugurated in 1947), whose headquarter is housed present day in the City Hall building), and whose book collection consists in more than 51,000 volumes, and the Zarand Museum, inaugurated in 2011, which exhibits handicrafts from the Zarand Country area, looms, children’s swings, pottery, kitchen towels, paintings, etc. The Ineu International Short Film Festival (since 1998) is held annually in the town. Dendrological park (12 ha). Agritourism. Sava II Brancović (b. 1620 – d. 1683), later Metropolitan of the Romanians in Transylvania, (1656-1680) was born in Ineu, as Simeon, member of a noble family of Serbian origin. He was canonized in 1955 and he is included in the Synaxarion with the feast day of April 24th. About 5 km from the city, between the Crişului Alb (White Criş) and Cigherului meadows, there is Măgura (Hill) Mocrea (378 m altitude), made up of andesites and volcanic agglomerates, covered with a deciduous forest (Italian oak, sessile oak, linden, European hornbeam, etc.). with a surface of 245.4 ha, declared forest reserve. In this forest also grows a thermophilic species – the dwarf Russian almond (Prunus tenella). To the north of this meadow, on the riverside of the Condratău brook, there is a meadow with daffodils (0.5 ha), declared a nature reserve.
History
In the area of Ineu were discovered the remains of human settlement dating from the Neolithic (axes, flints, fragments of ceramic vessels, etc.), the Bronze Age (spearheads), the Geto-Dacian period and the period of Roman rule (household objects, ornaments, coins, weapons, stamped bricks, lines of fortifications, etc.). In the 12th century here there was a stable settlement, mentioned for the first time in 1214 under the name Villa Ieneu. The further development of Ineu was closely linked to the construction of a strong fortress on the right bank of the White Criş River, as a defense against various invasions, and as the center of a Romanian principality (owned by a Knyaz – prince, ruler). Conquered by the Ottoman Turks in 1566, the fortress of Ineu was ruled by them until October 22, 1595, when it was liberated by Gheorghe Barbely, the “ban” (ruler) of Caransebeş, after which, in November 1599, it became the possession of the voivode Mihai Viteazul (Michael the Brave). This fortress, mentioned in a document from 1295 as Castri Ieneu, was rebuilt in the years 1645-1652 under the leadership of Gabriel Haller; it is an imposing square castle, built on two levels, with thick walls, guarded by four bastions rounded at the corners, provided with battlements. The castle is bordered on one side by the Crişul Alb (White Criş) River, and on the other three sides by a water ditch. Recaptured by the Turks in 1658, the castle became the residence of a “sangeac” (administrative subunit of a pashalik), which functioned until July 27, 1693 when the castle was conquered and taken over by the Habsburg Empire. The Turkish traveler Evlia Çelebi, on the occasion of his visit to Ineu, in 1660, records that
… at Ineu there is a square-shaped fortress, situated on the banks of the river Criş… it has small bastions made of stone… there are cannons in each of them and each can shelter a thousand people…. The town of Ineu has 800 houses… ”.
In the Middle Ages, due to the presence of this strong fortress, Ineu became the center of a large feudal estate, consisting of 51 villages. Between 1700 and 1745, a garrison of Mureş border guards was installed in this castle (the guards left in 1745). After this date, the castle fell gradually into disrepair, being rebuilt only in 1870, when transformations were made in Neoclassical style with decorative elements characteristic of the Late Renaissance and Baroque. Nationalized in 1948, the castle was repaired in 1975-1976, and until 1998 hosted a special school for children with mental and physical disabilities. After 1989, the castle gradually deteriorated, today being in an advanced state of degradation. On August 19, 2020, a contract was signed with the builder who will deal with the consolidation, restoration and modernization of the castle in order to introduce it to the tourist and cultural circuit. From 1205 dates the first documentary mention of an Orthodox Episcopate in Ineu, in a letter of Pope Innocent III (Giovanni Lotario, Count of Segni); in the 16th-17th centuries, Ineu became the residence of an Orthodox diocese, and in the 18th and 19th centuries, the town developed as a craft center with many famous guilds and fairs. The settlement of Ineu developed as a rural locality until October 27, 1967, when it became a town. Currently, the town of Ineu has under administrative administration the village of Mocrea (mentioned documentary in 1160).
Monuments
Ineu Castle (see above); the church “Assumption of the Blessed Virgin Mary”, built in 1775-1833, repaired in 1979-1983 and painted in 1984-1986 by Verza Nicolae Marian from Sibiu. The church has an iconostasis sculpted by Aurel Măscăşan and painted by Ioan Barna and installed in 1983, after the reparation of the church; the “Holy Apostles Peter and Paul” church, built in 1929-1933, painted by Aurel Sabău, who also painted the iconostasis, and consecrated on December 3, 1933; the double-patron Orthodox church – “The Holy Apostles Peter and Paul” and “The Holy Confessing Hierarchs Elijah Iorest and Sava Brancović”, built in 2008-2020, painted in fresco and consecrated on October 4, 2020; the double-feast day Orthodox church – “The Descent of the Holy Spirit” and “The Holy Archangels Michael and Gabriel”, built between 1990-1998 and painted in fresco in 1996-1998; the Greek-Catholic church “Saint Demetrius”, consecrated on June 11, 2013; a reformed Church. Between April and September 2016, in the courtyard of the hospital in Ineu was built, in Maramureş style, a wooden church dedicated to the “The Life-Giving Spring”; it was consecrated on October 9, 2016 (this was sponsored by businessman Sorin Constantinescu). Next to the church there is a fountain with crystal clear water, above which there is a wonderful Icon of the Mother of God, made of colored mosaic. In the village of Mocrea, mentioned documentary in 1160, located at the foot of Măgurii Mocrea, in a 6 ha park with exotic trees, there is a castle built in 1834 in Neoclassical style by Baron Sándor Aczel; the castle was lost in 1879, during a card game, by a descendant of the baron (Peter Aczel), in favour of Baron Solymoszy. Nationalized in 1948. Today, a neuropsychiatric hospital functions in this castle. Also, in the village of Mocrea there is a cellar (winery) built in 1636 by Prince George Rákóckzi I, with an area of 800 m2 and a capacity of 7,000 hectolitres.
Back to Romanian version