Date generale
Oraşul Râşnov se află în partea centrală a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Sud-Sud Est a judeţului Braşov, în Ţara Bârsei, în regiunea de Sud Vest a Depresiunii Braşov, la 676 m alt., pe râul Ghimbăşel, la intersecţia paralelei de 45º35’36’’ latitudine nordică cu meridianul de 25º27’37’’ longitudine estică, la 17 km Sud Vest de municipiul Braşov. Din punct de vedere demografic, Râşnov face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 18 211 loc. (1 ian. 2019), din care 8 848 loc. de sex masc. şi 9 363 fem. Supr.: 16,4 km2, din care 6,9 km2 în intravilan; densitatea: 2 639 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 15 022 loc., 13 458 de persoane erau români (89,6%), 268 rromi (1,8%), 200 maghiari (1,3%), 100 germani (0,7%) şi 996 loc. (6,6%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 13 098 ortodocşi (87,2%), 300 romano-catolici (2,0%), 102 evanghelişti (0,7%) şi 1 522 loc. (10,1%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, reformaţi, luterani, Martorii lui Iehova, greco-catolici, baptişti, adeventişti de ziua a şaptea, creştini de rit vechi, musulmani ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale ferată pe linia Braşov – Cristian – Râşnov – Zărneşti, inaugurată la 6 iunie 1891. Nod rutier. Expl. de argilă. Microhidrocentrală, scoasă din uz în 2005. Producţie de scule (freze, burghie, alezoare, filiere, cuţite de strung ş.a.), de plăci electronice cu circuite imprimate, binale, mobilier, cherestea, hârtie igienică, mase plastice (ambalaje, plăci, bare, ţevi ş.a.). Ferme de creştere a bovinelor şi păsărilor. Muzeu de istorie. Bibliotecă publică, azi cu peste 35 000 de volume, înfiinţată în anul 1953 pe baza unei biblioteci din anul 1897, care aparţinea unei Societăţi de lectură. Trambulină de schi, inaugurată în anul 1936, iar în anii 2009-2011 a fost construită Trambulina de schi “Valea Cărbunării”.
Istoric
În perimetrul oraşului au fost descoperite (în anii 1939, 1969–1970) vestigiile unei aşezări daco-romane, numită Cumidava, menţionată în scrierile lui Ptolemeu cu numele Komidava şi ale unui mare castru roman (114 x 110 m), construit în secolul 2 d.Hr. şi refăcut în secolul 3, când a fost întărit cu două şanţuri la exterior şi turnuri de apărare la colţuri. În interiorul castrului au fost identificate fragmente de ziduri ale unor clădiri, bucăţi de terra sigilata, vase de provizii, decorate cu fascicule striate ondulate, o figurină din lut, reprezentând-o pe zeiţa Venus, opaiţe etc. În secolul 13, această zonă a fost colonizată cu numeroase familii germane (saşi) venite de pe Valea Rinului, din localitatea Rosenau. După marea invazie mongolă din anul 1241, locuitorii din Râşnov, ajutaţi de ţăranii din localităţile apropiate, Cristian şi Vulcan, au construit, la sfârşitul secolului 13, o cetate ţărănească, menţionată documentar, prima oară, în anul 1335 – an în care aşezarea a fost incendiată de tătari. Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, în 1331, cu numele Rosnou, iar apoi în 1343 (Rosnow), 1377 (într-un document în care se confirma legătura oraşului Braşov cu 13 sate săseşti, între care şi Rasnow), 1388 (Villa Rosarum). În anul 1402 apare o consemnare în legătură cu un anume Nykolaus de Rosenow care era primul localnic înscris la Universitatea din Viena, iar la 21 nov. 1421, aceeaşi localitate este menţionată într-un privilegiu comercial al domnului Ţării Românesti, Radu Praznaglava, pentru negustorii din Ţara Bârsei, în care sunt amintiţi Revel Hanăş şi Cârstea din Rashnow. În anul 1427, regele Ungariei, Sigismund I de Luxemburg a acordat aşezării Rosenow dreptul de a ţine târguri, după care, în scurt timp, au început să apară breslele lemnarilor, ţesătorilor, sticlarilor ş.a. În anul 1526 apare pentru prima dată o consemnare referitoare la fabricarea sticlei la Râşnov, iar în 1550 sunt menţionate existenţa a 333 de proprietăţi în Râşnov, situate pe diferite străzi. În 1633, localitatea a fost cuprinsă de o cumplită epidemie de ciumă, la 20 aug. 1658 a fost incendiată de tătari, iar la 25 martie 1850 a fost mistuită, în mare parte, de un violent incendiu, în care 293 de gospodării au fost distruse. În anul 1771, era o aşezare rurală cu 2 532 loc., adăpostiţi în 667 de case, din care 1 499 saşi, 895 români şi 138 rromi, iar în 1890, la Râşnov erau 4 278 loc., din care 2 353 români, 1 820 de saşi şi 105 maghiari. La 28 martie 1929, Râşnov a fost declarat staţiune climaterică, iar în 1950 oraş.
Monumente
Cetatea ţărănească, declarată monument istoric, situată pe un deal cu pereţii abrupţi, care domină oraşul de la 150 m alt., a fost construită din piatră şi cărămidă, în mai multe etape, respectiv din sec. 14 (atestată documentar, prima oară, în 1335, în legătură cu invazia tătară în Ţara Bârsei) şi până în sec. 17. Alcătuită din mai multe incinte, cetatea are un zid de centură, gros de 1,50 m şi înalt de 5 m, dominat de nouă turnuri de apărare. Capela din interiorul cetăţii, astăzi ruinată, datează din 1650. În perioada 2000–2008, cetatea Râşnov a fost concesionată, de către Primăria oraşului, cetăţeanului italian Alberto Drera care a făcut unele construcţii în interiorul cetăţii, fără aviz legal, în proporţie de 2/3, fapt care a determinat diminuarea amprentei medievale a cetăţii, iar în iulie 2008, Cetatea a reintrat în administrarea Primăriei oraşului Râşnov şi reabilitată în perioada sept. 2009-aug. 2010 (inaugurată la 6 aug. 2010). În interiorul cetăţii există o fântână care are 146 m adâncime, săpată între 1623 şi 1640, în mare parte de de doi prizonieri turci. În anul 2001, lângă unul dintre turnurile de la intrarea în Cetate, a fost descoperit un tezaur alacatuit din 416 monede din argint, bătute în perioada 1509-1610, precum şi o pălărie din argint aurit, cu montură de pietre semipreţioase, obiecte de uz casnic, cuţite, castroane, un ac de păr, un compas, vârfuri de săgeţi ş.a.
La Râșnov există o biserică din sec. 13–15 (azi biserică evanghelică), cu hramul “Sfântul Mathias”, azi declarată monument istoric, construită în stil gotic, fortificată, cu picturi murale interioare cu caracter Renascentist, realizate în anul 1500. În 1773 au fost înălţate zidurile, iar după cutremurul din 14 oct. 1802 a fost construit Turnul-clopotniţă, înalt de 13 m și bolta navei a fost înlocuită cu un tavan casetat şi pictat. La 29 aug. 1718, un incendiu catastrofal a topit cele trei clopote, care au fost turnate din nou și sfinţite în 1720. Biserica a fost refăcută în stil baroc, în anii 1774-1775, și restaurată în 1839 după stricăciunile provocate de cutremurul din 11 ian. 1838.
La Râșnov se mai află biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae”, azi declarată monument istoric, ridicată de domnul Ţării Românești, Dan I, în anii 1384-1386, fiind prima ctitorie a Basarabilor (familie domnitoare în Ţara Românească) în Transilvania. Biserica a fost restaurată de Mihai Viteazul în anul 1600, amplificată în 1770-1773. şi pictată de Mişu Popp în 1864. În oraș mai există o altă biserică ortodoxă cu hramul “Sfântul Nicolae”, mai nouă, construită în anii 1875-1879, consolidată şi restaurată în 2014-2015. În apropiere de orașul Râșnov se află Peştera Valea Cetăţii (ocrotită).