Urlaţi

Date generale

Oraşul Urlaţi se află în jud. Prahova, la poalele de SV ale Dealului Istriţa, în zona de contact cu Câmpia Ploieştiului, la 200 m alt., pe cursul superior al râului Cricovu Sărat, pe paralela de 45° latitudine N, la 22 km NE de municipiul Ploieşti; 11 392 loc. (1 ian. 2011): 5 553 de sex masc. şi 5 839 fem. Supr.: 4,3 km2, din care 1,4 km2 în intravilan; densitatea: 8 137 loc./km2. Staţie de c.f. (inaugurată la 13 sept. 1872). Nod rutier. Expl. de petrol. Producţie de mobilă, de acumulatori şi baterii, de conf. şi de cărămidă. Filatură de bumbac (din 1970). Centru viticol şi de vinificaţie. Abator. Ferme de creştere a bovinelor, porcinelor şi ovinelor. Incubatoare pentru producerea puilor de găină. Pepinieră de viţă de vie (din 1889). Pomicultură. Muzeu etnografic şi de artă decorativă (ceramică, porţelan, covoare etc.), inaugurat în 1953.

Istoric

Localitatea apare menţionată prima oară, la 16 mart. 1515, într-un act emis la cancelaria domnului Neagoe Basrab, iar apoi este consemnată destul de des în acte oficiale (1527, 1576, 1603, 1607, 1638 etc.). În 1678 figura ca aşezare rurală cu numele Saac, iar în sec. 19 apărea şi cu denumirile Necşeteasca (sub acest nume este înscris într-un hrisov emis de domnul Gheorghe Duca) şi Stenota. La sf. sec. 17, domnul Constantin Brâncoveanu alege această localit. ca reşed. particulară, construind aici un conac (1697), în jurul căruia avea întinse suprafeţe cu viţă de vie. După această dată este menţionat ca târg. De la începutul sec. 18 şi până prin anul 1775, aşezarea a purtat numele Satul Urlaţi, iar apoi Urlaţi. În 1818, localit. Urlaţi a fost recunoscută ca oraş, iar din 1833 aici se ţin anual (la 20 iul.), neîntrerupt, târguri mari de vite, cereale şi alte produse. În 1870 a fost înfiinţat Oficiul telegrafic, la 13 sept. 1872 s-a inaugurat staţia C.F.R. Cricov (Urlaţi), iar în 1880 a luat fiinţă o Judecătorie de pace care a funcţionat până în 1952. În timpul Primului Război Mondial, între 8 şi 11 dec. 1916, în această zonă, pe Valea Cricovului, s-a dat o puternică bătălie între armata română şi cea germană, din care românii s-au retras învinşi spre Râmnicu Sărat. În prezent, oraşul Urlaţi are în subordine ad-tivă 16 localit. componente: Arioneştii Noi, Arioneştii Vechi, Cherba, Jercălăi, Mărunţiş, Orzoaia de Jos, Orzoaia de Sus, Schiau, Ulmi, Valea Bobului, Valea Crângului, Valea Mieilor, Valea Nucetului, Valea Pietrei, Valea Seman, Valea Urloii.

Monumente

Biserica Galbenă, cu hramul „Sfinţii Voievozi”, construită în 1759–1761 prin osârdia boierului Urlăţeanu, cu picturi murale interioare originare. Biserica este declarată monument istoric şi de arhitectură şi posedă icoane pictate de Gheorghe Tattarescu; conacul lui Constantin Brâncoveanu (1697), reparat după cutremurul din 4 mart. 1977, în localit. Valea Crângului; conacul „Alexandru Bellu” (mijlocul sec. 19), azi sediul muzeului etnografic, restaurat în 1997-2004, declarat monument istoric, dominat de un turn de poartă; clădirea Primăriei (1915–1932); Monumentul eroilor Primului Război Mondial, realizat de sculptorul D. Matadonu. În localit. componentă Jercălăi se află schitul „Sfânta Maria”-Cricov (de călugări), cu o biserică din lemn având hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din 1731. Biserica a fost adusă în 1929 din satul Luieriu (de lângă Reghin) şi instalată lângă castelul Bran, din voinţa Reginei Maria, pentru a fi folosită ca paraclis regal. În 1954, biserica a fost transferată de la Bran la schitul „Sfânta Maria”-Cricov prin grija Patriarhului Iustinian Marina şi sfinţită în 1956; bisericile cu hramurile „Sfântul Dumitru” (1761, cu picturi murale interioare executate în sec. 19 de Gheorghe Tattarescu) şi „Sfântul Ioan” (ctitorie din 1819 a lui Ioan Arion, reparată în 1877), în localit. componente Arioneştii Noi şi Arioneştii Vechi; biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1753–1765), în localit. componentă Valea Seman.