Urlaţi

Versiunea în limba engleză (English version)

Date generale

Oraşul Urlaţi se află în partea de Sud Est a României, în provincia istorică Muntenia, în regiunea de Sud Est a judeţului Prahova, la poalele de Sud Vest ale Dealului Istriţa, în zona de contact cu Câmpia Ploieştiului, la 142-200 m altitudine, pe cursul superior al râului Cricovu Sărat, la intersecţia paralelei de 44°59’28’’ latitudine nordicã cu meridianul de 26°13’50’’ longitudine esticã, la 23 km Nord Est de municipiul Ploieşti. Din punct de vedere demografic, Urlaţi face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 596 loc. (1 ian. 2019), din care 5 698 loc. de sex masc. şi 5 898 fem. Supr.: 43,7 km2, din care 13,7 km2 în intravilan; densitatea: 846 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 541 loc., 9 892 de persoane erau români (93,8%), 136 rromi (1,3%) şi 513 loc. (4,9)%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 9 924 de ortodocşi (94,1%) şi 617 loc. (5,9%) aparţineau altor confesiuni (creştini dupã evanghelie, adventişti de ziua a şaptea, evanghelişti, penticostali, romano-catolici, baptişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale ferată (inaugurată la 13 septembrie 1872). Nod rutier. Exploatãri de petrol. Producţie de mobilă, detergenţi, de acumulatori şi baterii, de confecţii, de articole de îmbrãcãminte, de saltele, de articole din material plastic, de parfumuri şi produse cosmetice, de cărămidă, de produse de patiserie şi panificaţie ş.a. Filatură de bumbac (din 1970). Morãrit. Centru viticol (podgoria Dealu Mare) şi de vinificaţie. Cramă. Abator. Ferme de creştere a bovinelor, porcinelor, ovinelor şi păsărilor. Incubatoare pentru producerea puilor de găină. Pepinieră de viţă de vie (din 1889). Pomicultură (meri, pruni, peri). Muzeu etnografic şi de artă decorativă (costume populare, ceramică populară, porţelanuri, ţesături, covoare, cărţi, picturi, vase din faianţă etc., mobilier din diferite perioade, stampe japoneze, vase orientale din aramă etc.), inaugurat în anul 1953, adăpostit în conacul “Bellu”. Biblioteca publică, înfiinţată în anul 1956, azi cu peste 25 000 de volume.

Istorica

Numeroasele hrisoave domneşti şi zapise medievale (acte, documente scrise etc.) atestă existenţa şi continuitatea neîntreruptă a acestei aşezări de-a lungul secolelor. Cu toate ca localitatea avea o existenţă anterioară îndelungată, ea apare menţionată documentar, prima oară, la 16 mart. 1515, într-un act emis la cancelaria domnului Ţării Româneşti, Neagoe Basrab, prin care acesta

întărea mai multe ocine (bucată de pământ stăpânită cu drept ereditar, n.n.) mănăstirii Snagov de faţă cu mai mulţi jurători (martori), printre care şi boierul Oancea din Urlaţi”

– act reconfirmat într-un zapis din anul 1527 al domnului Radu de la Afumaţi, iar apoi este consemnată destul de des în actele oficiale din anii 1527, 1576, 1598, 1603, 1607, 1638 etc. La 5 iunie 1598, domnul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, elibera prin carte domnească

lui Drăgan şi cu fecioriii câţi Dumnezeu îi va da, ca să fie lui moşie în Urlaţi … din câmpu şi din apă şi din deal cu viile şi de peste tot hotar”,

iar la 17 mai 1603, Radu Şerban (domn al Ţării Româneşti în anii 1601, 1602-1610, 1611)

întărea mănăstirii “Sfântul Nicolae” de lângă Gherghiţa ocine cu vii în Dealul Urlaţilor”.

În 1678, localitatea figura ca aşezare rurală cu numele Saac, iar în sec. 19 apărea şi cu denumirile Necşeteasca (sub acest nume este înscris într-un hrisov emis de domnul Gheorghe Duca) şi Stenota. În prima jumătate a secolului 17 (până în anul 1645) a fost reşedinta judeţului Saac, cunoscut şi cu numele Săcuieni (→ Trimiteri, litera S). La sfârşitul secolului 17, domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu a ales această localititate ca reşededinţă particulară, cu şederi vremelnice, construind aici un conac (1697), în jurul căruia avea întinse suprafeţe cu viţă de vie (circa 10 ha). În acelaşi an (1697), Constantin Brâncoveanu a dat poruncă marelui cihodar Alixandri

să umble în oraşul domniei mele …. şi pe la ţară, să caute în toată ţara (….) şi în toate târgurile …. (printre care şi Urlaţi), i pin toate satile, să aibe a lua ciohodăritul (impozitul pe cizmărie)”.

În anul 1700, Constantin Brâncoveanu a interzis ţinerea târgurilor la Urlaţi pentru a ocroti târgul de la Gherghiţa. De la începutul secolului 18 şi până prin anul 1775, aşezarea a purtat numele Satul Urlaţi, iar apoi Urlaţi. În 1818, localitalitatea Urlaţi a fost recunoscută ca oraş, iar din 1833 aici au început din nou să se ţină, anual (la 20 iulie), neîntrerupt, târguri mari de vite, cereale şi alte produse, precum şi două bâlciuri pe an. În 1870 a fost înfiinţat Oficiul telegrafic, la 13 septembrie 1872 a fost inaugurată staţia C.F.R. Cricov (Urlaţi), iar în 1880 a luat fiinţă o Judecătorie de pace care a funcţionat până în anul 1952. La sfârşitul secolului 19, Urlaţi era o comună urbană (oraş), formată din 14 sate, cu 4 500 locuitori, cu o gară feroviară, un Oficiu telegrafic, o Judecătorie, două mori, o piuă, 9 biserici, o şcoală ş.a. şi era reşedinţa judeţului Cricov. În timpul Primului Război Mondial, între 8 şi 11 decembrie 1916, în această zonă, pe valea raului Cricov s-a dat o puternică bătălie între armata română şi cea germană, din care românii s-au retras învinşi spre Râmnicu Sărat. În anul 1950, Urlaţi a devenit comună rurală, iar la 17 februarie 1968 a redevenit oraş, înglobând în perimetrul lui localitatea Valea Iarului, iar aşezarea Valea Humei a fost înglobată în localitatea componentă Arioneştii Vechi. În anul 1975, în cadrul unui sistem de aşa-zisă sistematizare a localităţilor rurale, localiţătile componente Arioneştii Noi, Cherba, Schiau, Ulmi, Valea Mieilor, Valea Nucetului şi Valea Seman au fost propuse pentru dezafectare, fapt care a determinat ca în baza Legii nr. 2 din 1989, oraşul Urlaţi să nu mai aibe în componenţa sa decât localităţile componente Cherba, Măruntiş, Valea Crângului şi Valea Urloi, celelalte dispărând pur şi simplu din actele oficiale, dar în anul 1990 acea lege a fost abrogată şi aşezările respective au revenit la normal, ca localităţi componente ale oraşului, în prezent, oraşul Urlaţi având în subordine ad-tivă 16 localităţi componente: Arioneştii Noi, Arioneştii Vechi, Cherba, Jercălăi, Mărunţiş, Orzoaia de Jos, Orzoaia de Sus, Schiau, Ulmi, Valea Bobului, Valea Crângului, Valea Mieilor, Valea Nucetului, Valea Pietrei, Valea Seman, Valea Urloii.

Monumente

În oraşul Urlaţi se află conacul “Bellu”, o clădire monumentală, masivă, cu 24 de camere, dispuse pe două etaje, dominată la faţadă de un foişor cu aspect de culă, construită în anul 1850, în stilul vechilor case româneşti, de către meşterul zidar Barbu Bezdedeanu, în folosul omului politic de origine aromână, baronul Barbu B. Bellu (n. 1825 – m. 1900), fiul logofătului Alexandru Bellu (n. 1799 – m. 1853) şi al soţiei sale Irina (născută Văcărescu, fiica marelui Ban, Barbu Văcărescu). În 1926, conacul, aflat în mijlocul unui parc de 5 ha, a intrat în posesia Academiei Române, prin testament, în 1953 a fost destinat ca sediu al muzeului etnografic, iar în 1956 a fost declarat monument istoric şi de arhitectură (reparat în anii 1997-2004). Tot la Urlaţi se mai află o cruce masivă din piatră de Istriţa, datând de la jumătatea secolului 17, de dimensiuni foarte mari: 3,88 m înălţime, 1,32 m lăţimea braţului transversal, 64 cm înălţimea lăcaşului în care este aşezat stâlpul crucii, 58 cm lăţimea medie a stâlpului de formă tronconică şi 45 cm grosimea acestuia. În apropiere de Urlaţi există conacul “Urlăţeanu”, construit în anul 1922 de boierul Urlăţeanu, cu o cramă funcţională, restaurat în anul 1999. În localitatea componentă Arioneştii Noi se află Biserica Galbenă, cu dublu hram – „Sfântul Nicolae” şi “Sfântul Dumitru”, construită în anii 1759–1761 prin osârdia boierului Stan Urlăţeanu, cu picturi murale interioare originare, executate în frescă. Biserica a fost declarată monument istoric şi de arhitectură în anul 1956, are un iconostas pictat de Constantin Lecca şi Misu Popp şi posedă icoane pictate în ulei de Gheorghe Tattarescu, iar în localitatea componentă Valea Crângului există conacul lui Constantin Brâncoveanu, construit în anul 1697 ca reşededinţă particulară, cu şederi vremelnice. Conacul este prevăzut cu subsol, în care se preparau şi se păstrau vinurile, şi un parter înalt pentru locuit. Conacul a fost reparat după gravele stricăciuni provocate de cutremurele din 4 martie 1977 şi 30 august 1986, care au avut o magnitudine de 7,2 şi, respectiv, 7,1 grade pe scara Richter; clădirea Primăriei (1915–1932); Monumentul eroilor Primului Război Mondial, realizat de sculptorul D. Matadonu. În localitatea componentă Jercălăi se află mănăstirea de călugări cu acelaşi nume a fostului schit „Sfânta Maria”-Cricov, cu o biserică din lemn pe temelie de piatră, având dublu hram – “Sfânta Maria” şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, construită în anul 1731 de meşterii populari din satul Luieriu (azi sat în comuna Suseni, jud. Mureş), ulterior (în 1928) adusă şi instalată lângă castelul Bran, judeţul Braşov, la insistenţa Reginei Maria pentru a fi folosită ca paraclis regal, iar în 1954, biserica a fost transferată, prin grija Patriarhului Iustinian Marina, de la Bran la schitul „Sfânta Maria”-Cricov din Jercălăi, instalată pe temelia unei vechi biserici ruinată, care data din secolul 14, şi sfinţită la 8 noiembrie 1956. După cutremurele din 4 martie 1977 şi 30 august 1986, biserica a fost supusă unor lucrări de consolidare şi reparare, precum şi unor intervenţii de reabilitare executate în anii 2018-2021. Pictată iniţial în tempera, biserica a fost repictată în 1838 şi apoi în 1881 de pictorul Johannn Adam Heinrich Vollrath (Velleanu). Biserica, azi declarată monument UNESCO, posedă o Icoană cu chipul Maicii Domnului, adusă de la Sfântul Mormant din Ierusalim, considerată de credincioşii ortodocşi ca făcătoare de minuni. În perioada 2006-2010, la mănăstirea Jercălăi a fost construită o biserică nouă, cu dublu hram – “Naşterea Maicii Domnului” şi “Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, pictată în anul 2009. În localitatea componentă Arioneştii Noi există biserica „Sfântul Dumitru” (1761, cu picturi murale interioare executate în secolul 19 de Gheorghe Tattarescu), în localitatea componentă Arioneştii Vechi se află biserica „Sfântul Ioan”, ctitorie din 1819 a lui Ioan Arion, reparată în 1877, iar în localitatea componentă Valea Seman este biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1753–1765).


About

The town of Urlaţi is located in the South East part of Romania, in the historical province of Muntenia, in the South East region of Prahova County, at the South West foot of the Istriţa Hill, in the contact area with the Ploieşti Plain, at 142-200 m altitude, on the upper course of the river Cricovu Sărat, at the intersection of the parallel of 44°59’28” north latitude with the meridian of 26°13’50” east longitude, 23 km North East of Ploieşti municipality. In terms of demographics, Urlaţi belongs to the category of small towns, with a population of 11,596 inhabitants (January 1, 2019), of which 5,698 males and 5,898 females. Area: 43.7 km2, of which 13.7 km2 in urban areas; density: 846 inhabitants/km2. At the population census from 20-31 October 2011, out of the total of 10,541 inhabitants, 9,892 people were Romanians (93.8%), 136 Roma (1.3%) and 513 inhabitants (4.9%) belonged to other ethnic groups. From a confessional point of view, at the same census were registered 9,924 Orthodox (94.1%) while 617 inhabitants (5.9%) were Evangelical Christians, Seventh-day Adventists, Pentecostals, Roman Catholics, Baptists, etc., or were atheists, without religion or with undeclared religion. Railway station (inaugurated on September 13, 1872). Road junction. Oil exploitation. Industries producing furniture, detergents, batteries and accumulators, clothing, textiles, mattresses, plastic, perfumes and cosmetics, bricks, pastries and bakery, etc. Cotton spinning mill (since 1970). Wine centre (Dealu Mare vineyard) and winery. Wine vault. Slaughter house. Cattle, pig, sheep and poultry farms. Poultry incubators. Vineyard nursery (since 1889). Fruit growing (apples, plums, pears). Ethnographic and decorative art museum (traditional folk costumes and pottery, porcelain, fabrics, carpets, books, paintings, earthenware, etc., furniture from different periods, Japanese prints, oriental copper vessels, etc.), inaugurated in 1953, housed in the “Bellu” mansion. The public library, founded in 1956, today has over 25,000 volumes.

History

Numerous medieval royal deeds and documents confirm the existence and uninterrupted continuity of this settlement over the centuries. Although the settlement existed for a long time, its first documentary mention is on March 16, 1515, in an act issued at the chancellery of the Prince of Wallachia, Neagoe Basarab, by which he

donated several ocine (pieces of land ruled by hereditary right, Editorial Note) to the Snagov monastery,  fact witnessed by several witnesses, including the boyar Oancea from Urlaţi ”.

This fact was validated once again in a letter from 1527 of Prince Radu from Afumaţi, and then repeatedly in several official documents from 1527, 1576, 1598, 1603, 1607, 1638 etc. On June 5, 1598, the Prince of Wallachia, Michael the Brave, granted, by royal decision,

to Drăgan and with his sons, as many as God will give him, rule over the estate of Urlaţi… including the fields, waters, hills and vineyards and everything inside its borders”,

while on May 17, 1603, Radu Şerban (Prince of Wallachia in 1601, 1602-1610, 1611)

donated to the “Saint Nicholas” monastery near Gherghiţa ocine (territory) with vineyards in Dealul Urlaţilor (The Criers Hill)”.  

In 1678, the locality was mentioned as a rural settlement with the name Saac, and in the 19 century it was mentioned with the names Necşeteasca (under this name it is mentioned in a deed issued by Prince Gheorghe Duca) and Stenota. In the first half of the 17th century (until 1645) it was the residence of Saac county, also known as Săcuieni (→ References, letter S). At the end of the 17th century, the lord of Wallachia, Constantin Brâncoveanu, chose this locality as his private secondary residence, building here a mansion (1697), around which he had a large vineyard (about 10 ha). In the same year (1697), Constantin Brâncoveanu ordered the great cihodar (royal valet) Alixandri

to walk in my city and on my land, to search all the country (….) and all the fairs…. (including Urlaţi), and all the villages, in order to collect the shoemaker’s tax”.

In 1700, Constantin Brâncoveanu forbade the holding of fairs in Urlaţi to protect the fair in Gherghiţa. From the beginning of the 18th century until 1775, the settlement was named Urlaţi Village, and then Urlaţi. In 1818, the settlement of Urlaţi was recognized as a town, and from 1833 annual events were held (on every July 20th) – large fairs of cattle, grains and other products, as well as two carnivals per year. The Telegraph Office was established in 1870, and on September 13, 1872, the railway station Cricov (Urlaţi) was inaugurated. in 1880 a Justice of Peace was established, which functioned until 1952. At the end of the 19th century, Urlaţi was an urban commune (town), consisting of 14 villages, with 4,500 inhabitants, with a railway station, a telegraph office, a tribunal, two wind mills, a mill, 9 churches, a school, etc. and was the residence of Cricov County. During the First World War, between December 8 and 11, 1916, in this area, in the valley of the Cricov River, there was a strong battle between the Romanian and German armies, from which the Romanians withdrew defeated to Râmnicu Sărat. In 1950, Urlaţi became a rural commune, and on February 17, 1968 it became a town again, including in its perimetre the locality of Valea Iarului, while the settlement of Valea Humei was incorporated in the component locality Arioneştii Vechi. In 1975, due to a mesure of so-called systematization of rural localities, the component localities Arioneştii Noi, Cherba, Schiau, Ulmi, Valea Mieilor, Valea Nucetului and Valea Seman were proposed for decommissioning; consequently, according to the Law no. 2 of 1989, the city of Urlaţi was allowed to administer only the component localities Cherba, Măruntiş, Valea Crângului and Valea Urloi, the others simply disappearing from the official documents. In 1990, the aforementioned law was repealed and the respective settlements returned to their previous status of component localities of the town Urlaţi. Presently, the town of Urlaţi has in its administration 16 component localities: Arioneştii Noi, Arioneştii Vechi, Cherba, Jercălăi, Mărunţiş, Orzoaia de Jos, Orzoaia de Sus, Schiau, Ulmi, Valea Bobului, Valea Crângului, Valea Mieilor, Valea Nucetului, Valea Pietrei, Valea Seman, Valea Urloii.

Monuments

In the town of Urlaţi there is the “Bellu” mansion, a monumental, massive building with 24 rooms, with two floors, dominated at the front by a gazebo resembling a “cula” (fortified medieval house), built in 1850, in the style of the old Romanian houses, by the mason Barbu Bezdedeanu, for the politician of Aromanian origin, Baron Barbu B. Bellu (b. 1825 – d. 1900), son of chancellor Alexandru Bellu (b. 1799 – d. 1853) and his wife Irina (born Văcărescu, daughter of count Barbu Văcărescu). In 1926, the mansion, located in the middle of a 5-ha park, was legally inherited by the Romanian Academy, and in 1953 it became the headquarters of the ethnographic museum. In 1956 it was declared a historical and architectural monument (repaired in 1997-2004). Also in Urlaţi there is a massive cross made of Istriţa stone, dating from the middle of the 17th century, of very large dimensions: 3.88 m high, 1.32 m wide (the horizontal bar), etc. Near Urlaţi there is the “Urlăţeanu” mansion, built in 1922 by the boyar Urlăţeanu, with a functional wine cellar, restored in 1999. In the component locality Arioneştii Noi  there is the “Yellow Church”, with two saint patrons – Saint Nicholas and Saint Demetrios – built in 1759–1761 by the boyar Stan Urlăţeanu, painted in fresco inside. The church was declared a historical and architectural monument in 1956. It has an iconostasis painted by Constantin Lecca and Mişu Popp and has icons painted in oil by Gheorghe Tattarescu. In the component locality Valea Crângului there is the mansion that belonged to Constantin Brâncoveanu, built in 1697 as his private secondary residence. The mansion has a basement, for making and storage of wines, and a high-ceiling  ground floor for living. The mansion was repaired after severe damage caused by the earthquakes of March 4, 1977, and August 30, 1986, with magnitudes of 7.2 and 7.1 on the Richter scale, respectively; City Hall building (1915–1932); the cenotaph dedicated to the heroes who fought and died in the First World War, made by the sculptor D. Matadonu. In the locality of Jercălăi is a homonymous monastery of monks, with a wooden church built on a stone foundation, with a double patron – “Saint Mary” and “Saints Archangels Michael and Gabriel”, built in 1731 by the craftsmen from Luieriu village (today a village in Suseni commune, Mureş county), later (in 1928) brought and installed near Bran castle, Braşov county, by the order of Queen Maria of Romania, to be used as a royal chapel. In In 1954, the church was transferred, by the care of Patriarch Justinian Marina, from Bran to the hermitage “Sfânta Maria” -Cricov from Jercălăi, installed on the foundation of an old, ruined church, which dates from the 14th century, and consecrated on November 8, 1956. After the earthquakes from March 4, 1977, and August 30, 1986, the church underwent consolidation and repair works, as well as rehabilitation interventions carried out in 2018-2021. Originally painted in tempera, the church was repainted in 1838 and then in 1881 by the painter Johannn Adam Heinrich Vollrath (Velleanu). The church, now a UNESCO World Heritage Site, has an Icon with the image of the Mother of God, brought from the Holy Sepulcher in Jerusalem. In the period 2006-2010, a new church was built at the Jercălăi monastery, with two feast days – “The Nativity of the Mother of God” and “The Holy Prophet Elijah of Thesbite”, painted in 2009. In the locality of Arioneştii Noi there is the church “Saint Demetrios” ( 1761, with interior murals executed in the 19th century by Gheorghe Tattarescu); in the component locality Arioneştii Vechi there is the church “Saint John”, founded in 1819 by Ioan Arion, repaired in 1877, and in the component locality Valea Seman there is a wooden church dedicated to the “Assumption” (1753-1765).

Back to Romanian version