Odobeşti

Date generale

Oraşul Odobeşti se află în partea central-estică a României, în zona de Sud a provinciei istorice Moldova, în arealul de Est al judeţului Vrancea, în regiunea Glacisului Odobeşti, la contactul Subcarpaţilor de la Curbură cu Câmpia Românã, la 150-195 m altitudine, pe stânga râului Milcov, la intersecţia paralelei de 45^o45′ latitudine nordicã cu meridianul de 27^o04′ longitudine esticã, la 12 km Sud Est de Măgura Odobeştilor (996 m altitudine) şi la 8 km Nord Est de Dealul Deleanu, la 13 km Nord Vest de municipiul Focşani, Din punct de vedere demografic, Odobeşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 9 601 loc. (1 ian. 2019), din care 4 773 loc. de sex masc. şi 4 828 fem. Supr.: 57 km², din care 5 km² în intravilan; densitatea: 1 920 loc./km². La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 9 364 loc., 8 725 de persoane erau români (93,2%), 107 rromi (1,1%) şi 532 loc. (5,7%) aparţineau altor etnii (maghiari, greci, evrei ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 8 811 ortodocşi (94,1%) şi 553 loc. (5,9%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, creştini dupã evanghelie, greco-catolici, baptişti ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie finalã de cale feratã, pe linia Focşani – Odobeşti (11 km), inauguratã la 22 septembrie 1895, care a funcţionat pânã în anul 2005 când a fost dezafectatã din lipsã permanentã de cãlãtori, iar clãdirea gãrii a fost destinatã sã adãposteascã (din anul 2015) Muzeul Vinului. Nod rutier. Producţie de utilaje agricole, de utilaje, unelte şi accesorii pentru prelucrarea lemnului, de mobilã pentru birouri, de confecţii textile, de cãrãmizi şi ţigle, de butoaie, de bãuturi alcoolice (mai ales vin şi şampanie) şi rãcoritoare, de preparate din carne ş.a. Vechi (sec. 16) şi important centru viticol şi de vinificaţie. Cramã. Staţie de preindustrializare a plantelor medicinale. Staţiune de cercetare şi producţie vini-viticolã, cu o clãdire construitã în 1935-1936. Liceu cu profil viticol, inaugurat la 27 octombrie 1901 cu numele Şcoala elementarã de viticulturã, iar dupã numeroase alte denumiri din perioada 1901-1990, azi se numeşte Grupul şcolar agricol (din 1990). Colecţie muzealã cu specific vini-viticol. Bibliotecã publicã (din 1958), azi cu peste 22 000 de volume. Casa de Culturã “Constantin C. Giurescu”.

Istoric

În perimetrul de azi al oraşului Odobeşti au fost descoperite vestigii neolitice şi din perioada romanã. În anul 1227 sunt menţiuni referitoare la existenţa unei cetãţi, cu numele Milcovia, distrusã ulterior de marea invazie mongolã din anul 1241. În 1288 a fost infiintat Episcopatul catolic al cumanilor, cu reşedinţa la Civitas Milcoviae (probabil Odobeştii de azi) care avea ca titular pe dominicanul Theodoric. Mai târziu, cavalerii teutoni au construit aici, pe Dealul Şarba, cetatea Kruceburg, iar în jurul anului 1471, Radu cel Frumos, domn al Ţării Româneşti, a construit cetatea Crãciuna pe locul celei ridicatã de cavalerii teutoni pe Dealul Şarba, situatã la 4 km Vest de actualul oraş Odobeşti. La 10 martie 1482, Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457-1504), a cucerit cetatea Crãciuna incluzând-o în sistemul defensiv al Moldovei cu scopul consolidãrii hotarului cu Ţara Româneascã şi asigurarea unui avanpost de apărare împotriva invaziei otomane. Localitatea Odobeşti apare menţionatã documentar pentru prima oarã în 1288, apoi în 1306, iar la 4 octombrie 1332 este amintit aici, din nou, Episcopatul catolic al Milcoviei, într-o scrisoare papalã de la cancelaria din Avignon. La 17 septembrie 1626, Odobeşti apare consemnat într-un act de vânzare a douã terenuri agricole în care se aminteşte de un martor al acestei tranzacţii ca fiind “socrul lui popa Toader din Odobeşti”. În aprilie 1686, satul Odobeşti este consemnat din nou într-un act de vânzare a unei moşii de cãtre familia Moţoc lui Constantin Cantemir, domn al Moldovei în anii 1685-1693. Din secolul 15, Odobeşti a început sã se dezvolte ca o aşezare viticolã de prim rang, devenind în secolul 17 un important centru viticol şi comercial, considerat a fi a treia podgorie dupã Cotnari şi Huşi în care numeroşi negustori greci, armeni, cazaci (cazaclii) şi evrei vindeau vinurile din Odobeşti Imperiului Rus. În secolul 16, localitatea Odobeşti s-a extins prin contopirea cu satele Odoabã, Grozeşti şi Vişineşti. La 27 decembrie 1684, satul Unirea (în prezent subordonat administrativ oraşului Odobeşti) apare consemnat în documente cu denumirea Pãţeşti, pânã la 1 ian. 1965. La 14 septembrie 1758, localitatea Odobeşti a fost prãdatã şi distruã de invazia tãtarã, iar în timpul Rãzboiului ruso-turc din perioada 1787-1791, când lângã Odobeşti s-au purtat lupte grele între cele douã armate, localitatea a fost jefuitã. La 14 octombrie 1802, Odobeşti a fost distrus în mare parte de un puternic cutremur, iar în 1803 a suferit mari pagube materiale cauzate de un violent incendiu. Consemnat ca târg într-un zapis din 1785, Odobeşti a fost recunoscut ca atare în 1821, iar la 4 decembrie 1861, Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul domnesc prin care Târgul Odobeşti era declarat comunã urbanã (oraş). În perioada 1834-1839, beciul domnesc, cu vinuri din timpul lui Ştefan cel Mare, a fost reconstruit şi amenajat de cãtre Asanache Pamfil pentru domnul Mihai Grigore Sturdza, care era şi proprietarul celor 200 ha cu viţã de vie. În anul 1883, epidemia de filoxerã, boalã provocatã de insecta Phylloxera vastatrix, a distrus circa 95% din plantaţiile cu viţã de vie din Odobeşti, podgoriile fiind refãcute treptat pânã în anul 1910, cu soiuri nobile de viţã de vie din import, ci doar mici cantitãţi din soiurile locale (Galbena de Odobeşti, Plãvaia şi Mustoasa au fost salvate în pepiniera de la Vãrsãtura Pãdureni, azi sat cu numele Vãrsãtura în com. Jariştea, jud. Vrancea. La sfârşitul secolului 19 (1897), Odobeşti era o comunã urbanã (oraş), formatã din satele Odobeşti (reşedinţa), Grozeşti şi Vişineşti, cu o populaţie de 3 594 de locuitori, adãpostiţi în 954 de case, cu 7 biserici şi douã şcoli. La 27 oct. 1901, la Odobeşti a fost înfiinţat Liceul viticol, cu ateliere de dogãrie, care a purtat diferite denumiri de-a lungul timpului, de la Şcoala Elementarã de Viticulturã (în anii 1901-1908) şi pânã la Grupul Şcolar Agricol (dupã anul 1990). În anii 1916-1918, oraşul Odobeşti a fost ocupat de armata germanã. În 1935, la Odobeşti a fost înfiinţatã o Staţie de cercetãri viticole, în 1950, Odobeşti a fost ridicat la rang de oraş raional, iar la 1 ian. 1965, comuna Pãţeşti a fost desfiinţatã şi înglobatã, ca sat, în oraşul Odobeşti.

Monumente

Ruinele cetăţii Crãciuna de pe Dealul Şarba (secolul 15); Beciul domnesc construit de Ştefan cel Mare şi reconstruit în 1834-1839 de Asanache Pamfil pentru domnul Mihai Grigore Sturdza şi amenajat pentru pãstrarea vinurilor – beci care este în bunã stare şi în prezent, fiind declarat monument istoric. Beciul (Crama), cu o lungime de 62 m şi o adâncime sub pãmânt de 14 m, şi cu o temperaturã constantã de 7-9°C, a fost înscris în Patrimoniul Cultural Universal UNESCO. Dupã renovarea beciului, efectuatã în anul 1949, crama s-a îmbogãţit continuu cu numeroase varietãţi de vinuri, azi fiind în posesia a peste 100 000 de sticle; Biserica având hramul “Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului“ – “Vovidenia”, azi declaratã monument istoric, a fost construitã în anii 1670-1680 pe cheltuiala vistiernicului Iordache Teodorescu-Cantacuzino, refãcutã în 1780-1795 de familia medelnicerului Pamfil. Grav afectatã de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 nov. 1940 şi de cel din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, biserica a fost consolidatã, reparatã şi reabilitatã în anii 1980-1994; biserica“Înãlţarea Sfintei Cruci” , datând din secolul 18, a fost reclãditã în 1832 de Şerban Guranda, consolidatã, restauratã şi repictatã în anii 1994-2008 şi declaratã monument istoric. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, aceastã bisericã a avut rang de catedralã, în care erau celebrate evenimentele naţionale, iar în prezent, pe lângã bisericã existã o casã praznicalã, cu bucãtãrie, unde de douã ori pe sãptãmânã, 30 de persoane primesc gratis o masã caldã; biserica “Sfântul Gheorghe” (ante 1708); biserica “Naşterea Maicii Domnului” (1732, restauratã în 1865), azi declaratã monument istoric; biserica “Sfântul Nicolae” a fostului schit Cãpãtan (1759, reparatã în 1936); biserica “Sfântul Ilie” (1777); biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”-Cazaclii, construitã în 1777 de negustorii cazaci (cazaclii) de vinuri; biserica romano-catolicã (secolul 18); casa “Ferhat” (secolul 17); casa “Apostu” (1901); Clădirea Gării feroviare (1893-1895), azi sediul Muzeului vinului (din anul 2015); Clãdirea primãriei (1900) ş.a.