Mănăstirea Dragomireşti

Situată pe valea Furu, în arealul oraşului Dragomireşti, judeţul Maramureş, la 45 km Sud-Est de Sighetu Marmaţiei şi 113 km Est de municipiul Baia Mare, mănăstirea Dragomireşti adăposteşte trei călugări, păstoriţi de stareţul Sofronie Vasile Perţa, care duc o viaţă de obşte. Biserica veche, din lemn, construită în 1722, cu un turn-clopotniţă svelt, înalt de 18m, cu pereţii interiori pictaţi şi cu mobilier din secolul 18, a fost demontatã, adusã la Bucureşti şi remontatã în 1936 în cadrul Muzeului Satului din parcul Herăstrău. Biserica nouã (a doua), construită în anii 1926-1927 prin osârdia monahului Pimen Moldovan, a fost mistuită de un incendiu în anul 1949. În cenuşa acestei biserici a fost găsită Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictată pe lemn în secolul 17, căreia focul nu îi provocase nici o stricăciune. Această icoană, considerată de credinciosii ortodocşi făcătoare de minuni, este păstrată la loc de cinste în biserica actuală. A treia biserică, din lemn, cu hramul “Sfântul Ilie”, precum şi chiliile au fost construite în anii 1950-1954, în locul numit Arinii Runcului, prin strădania preotului Codrea Nuţu cu contribuţia bănească a sătenilor. În 1959, aşezământul monahal a fost desfiinţat de autorităţile comuniste, obştea călugărească fiind constituită din nou abia în ianuarie 1991 prin stăruinţa ieromonahului Sofronie Vasile Perţa venit de la mănăstirea Topliţa. Casa stăreţiei a fost ridicatã în 1993.