Mănăstirea Moldoviţa

Mănăstirea Moldoviţa, care adãposteşte 28 de cãlugãriţe ce duc o viaţã de obşte, se aflã în satul Vatra Moldoviţei din comuna cu acelaşi nume, judeţul Suceava, la 69 km Vest de municipiul Suceava. Prima mănăstire, cu bisericã, chilii şi anexe a fost întemeiatã în anii 1402-1410 de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, pe care acesta o pomeneşte într-un act semnat de el în 1410, ca fiind nou ziditã. Biserica şi chiliile acestei mânãstiri ctitoritã de Alexandru cel Bun au rezistat pânã la sfârşitul secolului 15 când s-au prãbuşit din cauza unor puternice alunecãri de teren provocate de nãpraznice ploi torenţiale. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), mănăstirea Moldoviţa a funcţionat ca un important centru cultural în cadrul cãruia se copiau şi se împodobeau cãrţile bisericeşti. Activitatea culturalã de la aceastã mănăstire  a continuat pânã în secolul 18. În 1532, în apropierea ruinelor fostei mănăstiri , la circa 500 m distanţã, a fost construit un nou ansamblu monahal prin grija domnului Petru Rareş, format din biserica “Buna Vestire” (33 m lungime şi 8,50 m lãţime), chilii şi anexe, toate înconjurate de ziduri groase de 1,20 m şi înalte de 6 m (construite în anii 1532-1537), strãjuite de puternice turnuri de apãrare în cele patru colţuri, cãpãtând, astfel, aspect de fortãreaţã. Pe ruinele vechilor chilii, care datau din timpul lui Alexandru cel Bun, a fost construitã în anii 1610-1612, turnul de poartã şi clisiarniţa (casa egumeneascã) prin strãdania episcopului Efrem din Rãdãuţi – casã destinatã pentru pãstrarea odoarelor bisericii şi pentru şcoala de copişti şi miniaturişti. Sub aspect arhitectural, biserica “Buna Vestire” a actualei mânãstiri  a fost construitã în tradiţionalul plan trilobat, cu toate caracteristicile statornicite în Moldova pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare, având în plus un pridvor deschis, cu cinci arcade mari şi cu bolţile în stil moldovenesc în formã de cruce. Intrarea în pronaos se face din pridvor printr-un portal sculptat în piatrã, în stil gotic, prevãzut cu o uşã din lemn de stejar îmbrãcatã în fier. Pronaosul, de formã dreptunghiularã, este luminat de patru ferestre mari cu ancadramente gotice. În pronaos se aflã gropniţa. Naosul are douã abside laterale semicirculare care se continuã cu absida altarului în aceeaşi formã şi este luminat de patru ferestre mai mici decât cele aflate în pronaos. Deasupra naosului se aflã turla centralã înaltã, cu aspect circular la interior şi octogonal la exterior. Turla şi biserica sunt ornate la exterior, sub cornişã, cu un rând  de ocniţe şi firide alungite la abside. Biserica este acoperitã în întregime cu şindrilã de brad. Catapeteasma, care dateazã din 1593, este sculptatã în lemn, pictatã şi auritã. Biserica mănăstirii Moldoviţa pãstreazã atât  la interior, cât  şi la exterior picturi murale executate în mai mulţi ani (terminate în 1537) de o echipã de zugravi condusã de meşterul Toma din Suceava. Picturile murale interioare, dar mai ales cele exterioare nu se abat de la tradiţia bizantinã şi se impun prin marea lor densitate, prin monumentalitate, prin puternica forţã expresivã, prin armonia cromaticã, prin bogãţia elementelor decorative şi figurative şi prin strãlucirea coloritului. Picturile murale interioare şi exterioare, deşi continuã tradiţia bizantinã, au un caracter mult mai realist şi narativ, figurile din scenele prezentate fiind judicios distribuite, siluietele personajelor sunt înalte şi elegante în perfectã concordanţã cu arhitectura monumentului. Din întreg ansamblul pictural se detaşeazã reprezentãrile “Maica Domnului Îndurãtoare” din timpanul portalului, “Judecata de Apoi” din pridvor, care include printre eretici pe Mahommed, “Imnul Acatist”, “Arborele lui Ieseu” şi mai ales “Asediul Constantinopolului” de pe faţada exterioarã sudicã, aceasta din urmã scenã materializând ideea luptei antiotomane – reprezentare frecvent înâlnitã în iconografia moldoveneascã medievalã. La exterior, pe lângã scenele religioase (“Imnul Acatist”, “Arborele lui Ieseu” ş.a.) şi cele cu subiect istoric (“Asediul Constantinopolului”) se mai evidenţiazã şi scenele cu aspect cultural (“Filosofii antici”). Imaginea “Fecioara Maria cu Pruncul” zugrãvitã în luneta uşii pronaosului este consideratã de cãtre specialişti ca fiind cea mai sensibilã imagine plasticã a maternitãţii din pictura româneascã. Gama cromaticã a picturilor murale de la biserica mănăstirii  Moldoviţa are ca dominantã culoarea galben-auriu cu reflexe solare. Biserica “Buna Vestire” a mânãstirii  Moldoviţa, unul dintre cele mai frumoase monumente de arhitecturã bisericeascã medievalã, este înscrisã ca monument pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În clisiarniţa mânãstirii Moldoviţa este amenajat un muzeu în care se pãstreazã, printre multe altele, manuscrise din secolul 15, cãrţi vechi (Tetraevangheliarul din 1613 şi o Psaltire din 1614), broderii din secolul 15, icoane din secolele 17-18, jilţul domnului Petru Rareş (secolul 16), precum şi “Mãrul de aur” – premiu oferit de Federaţia Internaţionalã a Ziariştilor mănăstirilor din Bucovina de Nord pentru valoarea lor inestimabilã în contextul artei şi culturii universale. În perioada 1775-1918, în timpul ocupaţiei habsburgice a Bucovinei de Nord, aşezãmântul monahal Moldoviţa a fost desfiinţat, biserica funcţionând doar ca bisericã de parohie, devenind din nou mânãstire în anul 1931. Întreg ansamblul monastic a fost supus unor ample  lucrãri de renovare în anii 1954-1960 (s-au consolidat fundaţia şi soclul bisericii, s-au restaurat chiliile, zidurile de incintã şi turnurile de apãrare etc.) şi 1985-1986 şi s-au spãlat frescele în anii 1995-1998.