Mănăstirea Moldoviţa

Mănăstirea Moldoviţa, care adăposteşte 28 de călugăriţe ce duc o viaţă de obşte, se află în satul Vatra Moldoviţei din comuna cu acelaşi nume, judeţul Suceava, la 69 km Vest de municipiul Suceava. Prima mănăstire, cu biserică, chilii şi anexe, a fost întemeiată în anii 1402-1410 de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, pe care acesta o pomeneşte într-un act semnat de el în 1410, ca fiind nou zidită. Biserica şi chiliile acestei mănăstiri au rezistat până la sfârşitul secolului 15, când s-au prăbuşit din cauza unor puternice alunecări de teren provocate de ploi torenţiale. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), mănăstirea Moldoviţa a funcţionat ca un important centru cultural în cadrul căruia se copiau şi se împodobeau cărţile bisericeşti. Activitatea culturală de la această mănăstire  a continuat până în secolul 18. În 1532, în apropierea ruinelor fostei mănăstiri , la circa 500 m distanţă, a fost construit un nou ansamblu monahal prin grija domnului Petru Rareş, format din biserica “Buna Vestire” (33 m lungime şi 8,50 m lăţime), chilii şi anexe, toate înconjurate de ziduri groase de 1,20 m şi înalte de 6 m (construite în anii 1532-1537), străjuite de puternice turnuri de apărare în cele patru colţuri, căpătând, astfel, aspect de fortăreaţă. Pe ruinele vechilor chilii, care datau din timpul lui Alexandru cel Bun, a fost construită în anii 1610-1612, turnul de poartă şi clisiarniţa (casa egumenească) prin strădania episcopului Efrem din Rădăuţi – casă destinatã pentru păstrarea odoarelor bisericii şi pentru şcoala de copişti şi miniaturişti. Sub aspect arhitectural, biserica “Buna Vestire” a actualei mănăstiri  a fost construită în tradiţionalul plan trilobat, cu toate caracteristicile statornicite în Moldova pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare, având în plus un pridvor deschis, cu cinci arcade mari şi cu bolţile în stil moldovenesc în formă de cruce. Intrarea în pronaos se face din pridvor printr-un portal sculptat în piatră, în stil gotic, prevãzut cu o uşă din lemn de stejar îmbrăcată în fier. Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este luminat de patru ferestre mari cu ancadramente gotice. În pronaos se află gropniţa. Naosul are două abside laterale semicirculare care se continuă cu absida altarului în aceeaşi formă şi este luminat de patru ferestre mai mici decât cele aflate în pronaos. Deasupra naosului se află turla centrală înaltă, cu aspect circular la interior şi octogonal la exterior. Turla şi biserica sunt ornate la exterior, sub cornişă, cu un rând  de ocniţe şi firide alungite la abside. Biserica este acoperită în întregime cu şindrilă de brad. Catapeteasma, care datează din 1593, este sculptată în lemn, pictată şi aurită. Biserica mănăstirii Moldoviţa păstrează atât  la interior, cât  şi la exterior picturi murale executate în mai mulţi ani (terminate în 1537) de o echipă de zugravi condusă de meşterul Toma din Suceava. Picturile murale interioare, dar mai ales cele exterioare nu se abat de la tradiţia bizantină şi se impun prin marea lor densitate, prin monumentalitate, prin puternica forţă expresivă, prin armonia cromatică, prin bogăţia elementelor decorative şi figurative şi prin strălucirea coloritului. Picturile murale interioare şi exterioare, deşi continuă tradiţia bizantină, au un caracter mult mai realist şi narativ, figurile din scenele prezentate fiind judicios distribuite, siluetele personajelor sunt înalte şi elegante în perfectă armonie cu arhitectura monumentului. Din întreg ansamblul pictural se detaşează reprezentările “Maica Domnului Îndurătoare” din timpanul portalului, “Judecata de Apoi” din pridvor, “Imnul Acatist”, “Arborele lui Ieseu” şi mai ales “Asediul Constantinopolului” de pe faţada exterioară sudică, aceasta din urmă scenă materializând ideea luptei antiotomane – reprezentare frecvent întâlnită în iconografia moldovenească medievală. La exterior, pe lângă scenele religioase şi cele cu subiect istoric descrise mai sus, se evidenţiază şi scenele cu aspect cultural (“Filosofii antici”). Imaginea “Fecioara Maria cu Pruncul”, zugrăvită în luneta uşii pronaosului, este considerată de către specialişti ca fiind cea mai sensibilă imagine plastică a maternităţii din pictura românească. Gama cromatică a picturilor murale de la biserica mănăstirii  Moldoviţa are ca dominantă culoarea galben-auriu cu reflexe solare. Biserica “Buna Vestire” a mănăstirii  Moldoviţa, unul dintre cele mai frumoase monumente de arhitectură bisericească medievală, este înscrisă ca monument pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În clisiarniţa mănăstirii Moldoviţa este amenajat un muzeu în care se păstrează, printre multe altele, manuscrise din secolul 15, cărţi vechi (Tetraevangheliarul din 1613 şi o Psaltire din 1614), broderii din secolul 15, icoane din secolele 17-18, jilţul domnului Petru Rareş (secolul 16), precum şi “Mărul de aur” – premiu oferit de Federaţia Internaţională a Ziariştilor mănăstirilor din Bucovina de Nord pentru valoarea lor inestimabilă în contextul artei şi culturii universale. În perioada 1775-1918, în timpul ocupaţiei habsburgice a Bucovinei de Nord, aşezământul monahal Moldoviţa a fost desfiinţat, biserica funcţionând doar ca biserică de parohie, devenind din nou mănăstire în anul 1931. Întreg ansamblul monastic a fost supus unor ample  lucrări de renovare în anii 1954-1960 (s-au consolidat fundaţia şi soclul bisericii, s-au restaurat chiliile, zidurile de incintă şi turnurile de apãrare etc.) şi 1985-1986 şi s-au spălat frescele în anii 1995-1998.

Mănăstirea Moldovița (Jud. Suceava) - Bustul Voievodului Petru Rareș
Bustul Voievodului Petru Rareș (Credit: Cristian Zamrii)