Aflată în arealul satului Nămăeşti din comuna Valea Mare-Pravăţ, judeţul Argeş, într-un cadru pitoresc, sub coasta Schitului, pe versantul drept, abrupt şi stâncos, al râului Argeşel, la 765 m altitudine, la 5 km Nord Est de municipiul Câmpulung, mănăstirea Nămăeşti adăposteşte 33 de călugăriţe care duc o viaţă de sine. În ceea ce priveşte întemeierea acestei mănăstiri, a cărei biserică este săpată în stâncă, nu există date certe. Unii cercetători presupun că biserica a fost iniţial o catacombă folosită de primii creştini din perioada romană ca loc de rugăciune. Tradiţia asociază întemeierea mănăstirii Nămăeşti cu descoperirea în această catacombă a unei Icoane Maicii Domnului, despre care se crede că ar fi fost una dintre cele 12 icoane pictate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, la îndemnul celei dintâi, fiind una dintre cele mai vechi icoane din întreaga creştinătate. Această icoană ar fi fost adusă pe aceste meleaguri de Sfântul Apostol Andrei, cel care, in drumul său spre Dacia Superior, a sădit pentru prima dată sămânţa credinţei creştine şi pe pământul Scythiei Minor (Dobrogea de astăzi). Sfântul Apostol Andrei ar fi intrat în această grotă, lăsand icoana aproximativ pe locul în care se află acum biserica mănăstirii. Conform legendei, trei ciobani au ajuns într-o zi cu oile în apropierea catacombei. Înnoptând în acest loc, cei trei au avut acelaşi vis: “în dangăt de clopot şi în rugăciune, fiecărui cioban i s-a arătat un înger care le-a spus că în interiorul acestei stânci stă de multe veacuri o Icoană cu chipul Maicii Domnului, pictată după înfăţişarea ei adevărată”. A doua zi ciobanii şi-au spus unul altuia visul pe care l-au avut şi s-au înfricoşat, hotărând să plece pe un alt versant alăturat. A doua noapte visul s-a repetat, iar a treia noapte li s-a arătat Maica Domnului care i-a îndrumat să meargă la o stâncă anume, arătându-le intrarea într-o grotă şi spunându-le să facă lăcaş de rugăciune acolo unde vor găsi icoana. Tot atunci, Maica Domnului le-ar fi cerut ciobanilor ca numărul vieţuitoarelor din sânul viitoarei mănăstirii să fie întotdeauna 33, adică numărul anilor trăiţi de Iisus Hristos pe pământ. Respectând întru-totul cele visate, si găsind icoana, ce strălucea în interiorul peşterii ca într-un altar, cei trei ciobani s-au apucat şi au dăltuit în stâncă o bisericuţă.
Cel mai vechi document care atestă existenţa mănăstirii Nămăeşti datează din anul 1386, fiind un hrisov semnat de domnul Mircea cel Bătrân prin care acesta dăruia satul din vale schitului de maici Nămăeşti. Ulterior schitul Nămăeşti apare consemnat în hrisoavele domnilor Țării Româneşti, Radu cel Mare (1503), Mircea Ciobanul (1547), Mihnea Turcitul (1590), Matei Basarab (1653) ş.a. Interiorul propriu-zis al bisericii, care are dublu hram – “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi “Izvorul Tămăduirii” – este săpat în conglomerate de Bucegi, naosul şi altarul formând o scobitură boltită de circa 7 metri. Tavanul este din stâncă, deasupra lui fiind ridicată o turlă de 6 metri înălţime, construită din cărămidă şi luminată de 4 ferestre. Altarul este separat de interiorul bisericii printr-o catapeteasmă de lemn de stejar sculptat. Uşile împărăteşti şi diaconeşti, aurii, au terminaţii în partea superioară în formă de turnuri în stil gotic. Masa din altar este realizată dintr-un bloc de piatră, fixă şi stabilă. Pridvorul bisericii este construit din cărămidă şi are picturi pe pereţii interiori. Pe pereţii interiori ai bisericii se văd doar urmele dălturii în stâncă, aceştia fiind împodobiţi cu icoane, printre care Icoana Maicii Domnului, considerată de credincioşi făcătoare de minuni, ferecată în argint de către postelnicul Ianache în anul 1778 şi încadrată într-o ramă de argint în 1913 din iniţiativa Elenei Rosty, soţia unui general român. În apropierea bisericii se află clopotniţa, construită din cărămidă şi scândură, iar pe versantul abrupt se grupează 14 chilii construite din piatră şi bârne, şi casa stăreţiei, realizată în spiritul arhitecturii tradiţionale muscelene.
În timpul Primului Război Mondial, stăreţia, o parte din chilii şi din biserică au ars, fiind bombardate. Icoana Maicii Domnului, precum şi câteva cărţi vechi şi odoare bisericeşti, au fost salvate de un sergent pe nume Ion Mustaţă. Aşezământul monahal a fost restaurat în anul 1843, când biserica a fost lărgită, şi apoi din nou în perioadele 1918-1921 şi 1957-1968.
Muzeu de artă religioasă cu obiecte de artă bisericească şi de cărţi vechi româneşti. Lângă biserică se află mormântul schimonahiei Pelaghia Negulici, mama pictorului Ion Negulici. Biserica mănăstirii Nămăeşti este declarată monument istoric (→ şi comuna Valea Mare-Pravăţ, judeţul Argeş).
