Mănăstirea Probota

Situată în arealul satului Probota – sat aflat în subordinea administrativă a oraşului Dolhasca, judeţul Suceava -,  la 51 km Sud Est de municipiul Suceava, complexul mănăstiri Probota este alcătuit din biserică, clopotniţă, casele domneşti (restaurate recent), casa stăreţiei, chiliile, trapeza (sala de mese) şi alte anexe gospodăreşti. Toate aceste componente, construite în perioada 1530-1550, se află într-o incintă patrulateră, cu laturile de 90 x 90 m, ocrotită de ziduri înalte de 6 m, străjuite de turnuri de apărare la colţuri şi un turn de poartă ridicat în anul 1550. Biserica mănăstirii Probota, cu hramul “Sfântul Nicolae”, de mari dimensiuni (36,20 m lungime, 9,50 m lãţime şi 27,70 m înălţimea turlei), este prima ctitorie a domnului Moldovei, Petru Rareş. Biserica a fost zidită în anii 1530-1532 pe locul în care a existat, mai întâi, o biserică din lemn, ridicată în 1398 de domnul Petru I Muşat şi apoi a unei alte biserici de zid care data din anul 1440. Biserica “Sfântul Nicolae”, aflatã (din 1993) pe lista Patrimoniului cultural mondial UNESCO, iar în anul 2004 declarată monument istoric, are un pridvor închis, ca parte integrantă a pronaosului, luminat de opt ferestre înalte, încadrate de ziduri subţiri terminate cu ogive, o turlă octogonalã pe naos, luminată de patru ferestre, abside poligonale, marcate de arcade oarbe şi ocniţe, şi ferestre încadrate de chenare gotice din piatră cioplită.  La exterior biserica prezintă contraforturi, iar pereţii sunt împodobiţi cu firide care înconjură biserica sub cornişă – unele dintre acestea mai păstrând fragmente alterate din pictura originară. Picturile murale interioare şi exterioare au fost executate în frescă, în anii 1532-1536, unele dintre ele refăcute în 1550 şi restaurate în totalitate în 1884. Pe peretele interior, dinspre Vest,  se află tabloul votiv care îl înfãţişează pe domnul Petru Rareş cu familia. Picturile murale exterioare au rezistat parţial la intemperiile vremii, păstrându-se doar câteva fragmente din frescele originare. Atât biserica mănăstirii Probota, cât şi picturile murale au fost restaurate în perioada 1996-2001 de către UNESCO în colaborare cu Ministerul Culturii din România, cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi cu sprijinul financiar al Fondului japonez pentru încredere. În gropniţa bisericii “Sfântul Nicolae” se află mormântul lui Petru Rareş (decedat în 1546), cel al soţiei acestuia, doamna Elena, al fiului său, Ştefăniţă (decedat în 1552), cel al doamnei Oltea (mama lui Ştefan cel Mare, călugărită cu numele Maria), precum şi 17 pietre tombale epigrafe, din marmură albă, cu elemente decorative geometrice şi vegetale, de o valoare documentară şi artistică inestimabile. Zidurile de incintă, turnurile de apărare şi clopotniţa au fost construite în 1550 prin grija doamnei Elena, soţia lui Petru Rareş, iar celelalte clădiri anexe au fost ridicate, eşalonat, între 1530 şi 1550. Mănăstirea Probota a fost desfiinţată de autoritãţile comuniste prin decretul nr. 410 din 28 octombrie 1959, reactivatã în anul 1991 ca aşezământ de călugări şi transformatã în 1993 în mănăstire de maici. În muzeul mănăstirii Probota, inaugurat în octombrie 2009, sunt expuse obiecte de cult din secolele 15-18, veşminte, cărţi bisericeşti vechi, icoane ş.a.

Mănăstirea Probota (jud. Suceava) - Biserica "“Sfântul Nicolae”
Biserica ““Sfântul Nicolae” a mănăstirii Probota (jud. Suceava); în planul îndepărtat din dreapta imaginii se vede Turnul de Poartă – (Credit: Shutterstock)