Mănăstirea Probota

Situatã în arealul satului Probota – sat aflat în subordinea administrativã a oraşului Dolhasca, judeţul Suceava –  la 51 km Sud Est de municipiul Suceava, mănăstirea Probota este alcãtuitã din bisericã, clopotniţã, casele domneşti (restaurate recent), casa stãreţiei, chiliile, trapeza ş.a. Toate aceste componente, construite în perioada 1530-1550, se aflã într-o incintã patrulaterã, cu laturile de 90 x 90m, ocrotitã de ziduri înalte de 6 m, strãjuite de turnuri de apãrare la colţuri şi un turn de poartã. Biserica mãnãstirii Probota, cu hramul “Sfântul Nicolae”, de mari dimensiuni (36,20 m lungime, 9,50 m lãţime şi 27,70 m înãlţimea turlei), este prima ctitorie a domnului Moldovei, Petru Rareş. Biserica a fost ziditã în anii 1530-1532 pe locul în care a existat, mai întâi, o bisericã din lemn ridicatã în 1398 de domnul Petru I Muşat şi apoi a unei alte biserici de zid ce data din 1440. Biserica “Sfântul Nicolae”, aflatã (din 1993) pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, are un pridvor închis, o turlã octogonalã deschisã pe naos, luminatã de patru ferestre, abside poligonale, marcate de arcade oarbe şi ocniţe, şi ferestre încadrate de chenare gotice din piatrã cioplitã.  La exterior biserica prezintã contraforturi, iar pereţii sunt împodobiţi cu firide care înconjurã biserica sub cornişã – unele dintre acestea mai pãstrând fragmente alterate din pictura originarã. Picturile murale interioare şi exterioare au fost executate în frescã, în anii 1532-1536, unele dintre ele refãcute în 1550 şi restaurate în totalitate în 1884. Pe peretele interior, dinspre Vest,  se aflã tabloul votiv care îl înfãţişeazã pe domnul Petru Rareş cu familia. Picturile murale exterioare au rezistat parţial la intemperiile vremii, pãstrându-se doar câteva fragmente din frescele originare. Atât biserica mãnãstirii Probota, cât şi picturile murale au fost restaurate în perioada 1996-2001 de cãtre UNESCO în colaborare cu Ministerul Culturii din România, cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rãdãuţilor şi cu sprijinul financiar al Fondului japonez pentru încredere. În gropniţa bisericii “Sfântul Nicolae” se aflã mormântul lui Petru Rareş (mort în 1546), cel al soţiei acestuia, doamna Elena, al fiului sãu, Ştefãniţã (mort în 1552), cel al doamnei Oltea (mama lui Ştefan cel Mare, cãlugãritã cu numele Maria), precum şi 17 pietre tombale epigrafe, din marmurã albã, cu elemente decorative geometrice şi vegetale, de o valoare documentarã şi artisticã inestimabile. Zidurile de incintã, turnurile de apãrare şi clopotniţa au fost construite în 1550 prin grija doamnei Elena, soţia lui Petru Rareş, iar celelalte clãdiri anexe au fost ridicate eşalonat între 1530 şi 1550. Mãnãstirea Probota a fost desfiinţatã de autoritãţile comuniste prin decretul nr. 410 din 28 octombrie 1959, reactivatã în 1991 ca aşezãmânt de cãlugãri şi transformatã în 1993 în mãnãstire de maici. În muzeul mãnãstirii Probota, inaugurat în octombrie 2009, sunt expuse obiecte de cult din secolele 15-18, veşminte, cãrţi bisericeşti vechi, icoane ş.a.