Situată în perimetrul comunei Vorona, judeţul Botoşani, în provincia istorică Bucovina, într-o poiană înconjurată de dealuri acoperite cu păduri seculare de foioase (stejari, fagi, frasini, ulmi), la circa 3 km Sud Est de satul Vorona, reşedinţa comunei Vorona (prin pădure), şi la circa 2 km Sud de mănăstirea Vorona, mănăstirea Sihăstria Voronei adăposteşte o obşte de călugări. Iniţial, aici a fost întemeiat un schit de călugări, legat de numele unui călugăr rus – Cuviosul Onufrie -, fugit în Bucovina la mijlocul secolului 18 din cauza persecuţiilor religioase din Rusia. Tradiţia orală aminteşte că în jurul anului 1600, într-o poiană din pădurea aflată în împrejurimile satului Vorona, s-au stabilit câţiva călugări ruşi care au construit o bisericuţă din lemn, în jurul căreia au întemeiat schitul Vorona (numele derivă de la cuvânul rus “vorona”, care înseamnă cioară/ciori, care aveau cuiburi în arborii din acea pădure). Printre alţii, stareţul acestui schit a fost, în anii 1777-1779, Cuviosul Onufrie (n. 1700 – m. 1789) – monah fugit în Bucovina în anul 1749 din cauza persecuţiilor religioase din Rusia şi care a trăit 25 de ani (1764-1789) ca sihastru într-o peşteră din pădurea din jurul satului Vorona. Cuviosul Onufrie a murit în noaptea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos (de Paşte), respectiv la 29 martie 1789, fiind înmormantat într-o livadă cu meri de la Sihăstrie. Ulterior, la mormantul Cuviosului Onufrie s-a petrecut mai multe minuni, moaştele acestuia fiind depuse (la 9 mai 1846) într-o raclă la mănăstirea Vorona din apropiere. La 6 iulie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, trecut în calendar cu data de prăznuire 9 septembrie. În anul 1856, la 10 ani după dezgroparea moaştelor sale, Sfântul Cuvios Onufrie i s-a arătat în vis arhimandritului Iosif Vasiliu, stareţ la mănăstirea Vorona din acel timp, cerându-i ca racla cu moaştele sale să fie transferate la schitul Sihăstria Voronei. După acest episod, la 11 septembrie 1858, un grup de călugări de la Schitul Cozancea, în frunte cu monahii Ioanichie şi Mardarie, au demarat lucrările de construire a bisericii cu hramul “Buna Vestire”, din porunca fostului domn al Moldovei, Mihail Sturdza (iulie 1834 – iunie 1849), terminate la 25 martie 1861 şi sfinţită la 25 martie 1865. Biserica “Buna Vestire” (20 m lungime şi 7 m lăţime) a fost pictată în ulei, în stil bizantin, în perioada 1861-1876 de către schimonahul Vladimir Machidon şi restaurate în 1945 de pictorul Dumitru Simion. Ulterior, acestei biserici i s-a mai atribuit un al doilea hram – “Sfântul Cuvios Onufrie”. În anul 1930, Vasile Scarlat a pictat pe peretele exterior, din partea de Nord a bisericii, scena “Judecata de Apoi”, restaurată în anul 1990 de Nicolae Gvrilean. Un aspect inedit, unic în picturile bisericilor ortodoxe din România şi, probabil din întreaga lume creştină, îl reprezintă pictura de pe Catapeteasma bisericii (realizată de schimonahul Vladimir Machidon, când avea vârsta în jur de 100 de ani) în care Maica Domnului este înfăţisată cu Pruncul Iisus, măricel, care stă în picioare, Mama Sa ţinându-l de mână, şi nu în braţe, aşa cum apare în mod obişnuit în toată Iconografia ortodoxă. Această Icoană a Maicii Domnului este făcătoare de minuni. Afectată de puternicul cutremur din noaptea de sâmbătă, 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, biserica fost supusă, în anii 1942-1945, unor lucrări de consolidare, de reparare a zidurilor şi de refacere a picturilor murale interioare şi, tot în aceeaşi perioadă au fost construite mai multe chilii şi Biserica-Paraclis cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Mina”, iar în anul 1958 au fost construite Turnul-clopotniţă şi Aghiazmarul. Ca şi mănăstirea Vorona, schitul Sihăstria Voronei a fost desfiinţat de autorităţile comuniste la 28 octombrie 1959 prin aplicarea Decretului Consiliului de Stat nr. 410, şi reînfiinţat, tot ca schit, în anul 1968 prin grija Mitropolitului Moldovei şi Sucevei, Iustin Moisescu, devenit Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în perioada 1977-1986. Schitul Sihăstria Voronei a fost ridicat la rang de mănăstire în anul 1991, iar în anii 2004-2005 au fost efectuate ample lucrări de restaurare şi modernizare ale bisericii (retencuirea pereţilor interiori şi exteriori ai bisericii, construirea unui pridvor al bisericii, refacerea picturilor murale interioare, în frescă ş.a.). În apropierea mănăstirii Sihăstria Voronei se află Peştera Sihastrului în care s-a nevoit timp de 25 de ani Sfântul Cuvios Onufrie. Mănăstirea Sihăstria Voronei, dispune de o colecţie de obiecte bisericeşti cu valoare de patrimoniu. Într-o clădire adiacentă se află depozitul de icoane, de carte veche bisericească şi de manuscrise. În această mănăstire, în timpul în care era schit de călugări, a intrat ca frate, în anul 1928, Teodor Arăpaşu (n. 7 februarie 1915 – m. 30 iulie 2007), devenit Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu numele Teoctist, la 9 noiembrie 1986 şi rămas în această funcţie până la decesul său la 30 iulie 2007.