Mănăstirea Sinaia, cu biserica veche, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (15 m lungime şi 6 m lăţime), construită în anii 1690-1695 din iniţiativa şi pe cheltuiala marelui spătar Mihai Cantacuzino (fiul postelnicului Constantin Cantacuzino şi fratele domnului Şerban Cantacuzino), după modelul mănăstirii “Sfânta Ecaterina” de pe muntele Sinai, pe care o vizitase anterior. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost pictată iniţial de renumitul zugrav Pârvu Mutu dar, după devastarea mănăstirii în anul 1784 şi părăsirea ei timp de câţiva ani, a fost reparată şi repictată în anii 1792-1795 sub domnia lui Alexandru Moruzi. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a fost supusă unor lucrări de consolidare şi spălare a picturilor în anii 1993-1996. Alături de chiliile construite la adăpostul unor ziduri încojurătoare înalte, se află biserica-paraclis, datând din aceeaşi perioadă (1690-1695) şi refacută în 1792, sub stăreţia monahului Damaschin.
Biserica nouă a mănăstirii Sinaia, cu hramul “Sfânta Treime”, este o construcţie elegantă, începută în anul 1842 de stareţul Ioasaf şi terminată, împreună cu chiliile, în 1846 de stareţul Paisie. Între 1893 şi 1903, biserica “Sfânta Treime” şi chiliile adiacente au fost restaurate sub coordonarea arhitectului francez Emilé André Lecomte du Noüy, pe cheltuiala Eforiei Spitalelor din Bucureşti, realizandu-se o sinteză de elemente stilistice moldoveneşti şi munteneşti. Atunci s-a efectuat şi ornamentaţia exterioară cu ceramică policromă, smălţuită, şi s-au executat picturile murale interioare, în stil neobizantin, de către danezul Aage Exner. În pronaos, alături de portretele unor sfinţi, se află portretul regelui Carol I şi cel al reginei Elisabeta, împreună cu unica lor fiică, Maria, care a murit când era copil. Clopotniţa mănăstirii a fost construită în anul 1892. Mănăstirea Sinaia posedă un muzeu de artă religioasă, înfiinţat în 1895, fiind primul de acest fel din România, care funcţionează şi în prezent. La mănăstirea Sinaia se află cavoul omului politic Dumitru (Take) Ionescu.
