Mănăstirea Stavropoleos

Situatã în zona centrului istoric al municipiului Bucureşti, pe strada cu acelaşi nume la nr. 4, în spatele Muzeului Naţional de Istorie a României (fosta clãdire a Poştei Naţionale), mănăstirea Stavropoleos, înfiinţatã la 27 mai 2008, adãposteşte 7 cãlugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia monahiei Mihaela Luchian. Biserica mãnãstirii Stavropoleos, cu patru hramuri – “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, “Sfântul Ierarh Atanasie”, “Sfântul Iustin Martirul” şi “Sfântul Mucenic Haralambie”, este un monument istoric şi de arhitecturã clãdit prin osârdia ieromonahului grec Ioanichie Stratonikeas (venit în Ţara Româneascã în anul 1700) în anul 1724 (sfinţit la 30 octombrie 1724) ca paraclis pe lângã hanul sãu construit în  perioada 1722-1724 şi demolat în 1860. În anii 1728-1733 biserica a fost extinsã prin adãugarea absidelor laterale şi a unui pridvor care, împreunã, formeazã un ansamblu unitar, bine proporţionat şi de o delicateţe remarcabilã. Faţadele bisericii sunt împãrţite în douã registre inegale printr-un brâu de piatrã format din ghirlande de frunze şi flori, registrul superior fiind mai îngust şi decorat cu numeroase medalioane circulare, adâncite în zid, în care sunt pictate chipuri de sfinţi. Pridvorul este susţinut de şase coloane rotunde din piatrã, bogat decorate cu sculpturi, deasupra cãroara se aflã cinci arcade polilobate. Coloanele se spijinã pe o balustradã din piatrã acoperitã cu o mare varietate de elemente decorative (flori, vrejuri ş.a.) şi cu o scenã biblicã (lupta lui Samson cu leul). Biserica mãnãstirii Stavropoleos, construitã în stil brâncovenesc, este alãturi de loggia Palatului Mogoşoaia, exemplarul cu cel mai frumos decor sculptat. Uşile de la intrare sunt împodobite cu remarcabile sculpturi în lemn. În 1725 a fost construitã clopotniţa. Afectatã de cutremurul din 14 octombrie 1802 şi avariatã grav de mişcarea teluricã din 11 ianuarie 1838, clopotniţa şi turla bisericii au fost demolate în 1841 pentru a nu se prãbuşi peste enoriaşi, iar în anul 1888, biserica se afla aproape complet în ruinã. În 1897, Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor a hotãrât sã restaureze biserica Stavropoleos sub îndrumarea arhitectului Ion Mincu. Lucrãrile de restaurare au început abia în anul 1904 şi au fost continuate şi dupã anul 1912 (anul morţii lui Ion Mincu) de cãtre elevul acestuia Alexandru Zagoritz. Picturile murale interioare originare au fost reabilitate în aceeaşi perioadã de V. Damian. În anii 1904-1908 au fost construite clopotniţa şi clãdirea de lângã bisericã dupã planurile lui Ion Mincu – clãdire care astãzi adãposteşte o salã de conferinţe, o bibliotecã cu peste 11 000 de volume (din care 80 de manuscrise şi 400 de tipãrituri vechi, cãrţi de cult, manuscrise muzicale din secolele 17-18 ş.a.), un muzeu cu colecţii de icoane vechi, obiecte de cult, broderii, veşminte preoţeşti etc. Tot în aceastã clãdire s-au amenajat câteva chili, trapeza (sala de mese), camera stareţei şi camera preotului duhovnic. Biserica Stavropoleos nu a funcţionat ca lãcaş de cult în perioada interbelicã, fiind redeschisã abia în 1940. Dupã zguduirile puternicelor cutremure din 4 martie 1977, 30 august 1986 şi 31 mai 1990, biserica a fost consolidatã şi restaurantã dupã anul 1996, iar picturile  murale interioare spãlate şi restaurate de profesorul Dan Hatmanu. La 4 iunie 2012 biserica mãnãstirii Stavropoleos a fost resfinţitã de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În aceastã bisericã se pãstreazã scaunul sculptat în lemn care a aparţinut domnului Nicoale Mavrocordat. La aceastã bisericã a slujit ca diacon, în anul 1900, poetul Tudor Arghezi.