Mănăstirea Stavropoleos

Situată în zona centrului istoric al municipiului Bucureşti, pe strada cu acelaşi nume la nr. 4, în spatele Muzeului Naţional de Istorie a României (fosta clădire a Poştei Naţionale), mănăstirea Stavropoleos, înfiinţată la 27 mai 2008, adăposteşte 7 călugăriţe care duc o viaţă de obşte. Biserica mănăstirii Stavropoleos, cu patru hramuri – “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, “Sfântul Ierarh Atanasie”, “Sfântul Iustin Martirul” şi “Sfântul Mucenic Haralambie”, este un monument istoric şi de arhitectură clădit prin osârdia ieromonahului grec Ioanichie Stratonikeas (venit în Ţara Românească în anul 1700) în anul 1724 (sfinţit la 30 octombrie 1724) ca paraclis pe lângă hanul său construit în  perioada 1722-1724 şi demolat în 1860. În anii 1728-1733 biserica a fost extinsă prin adăugarea absidelor laterale şi a unui pridvor care, împreună, formează un ansamblu unitar, bine proporţionat şi de o delicateţe remarcabilă. Faţadele bisericii sunt împărţite în două registre inegale printr-un brâu de piatră format din ghirlande de frunze şi flori, registrul superior fiind mai îngust şi decorat cu numeroase medalioane circulare, adâncite în zid, în care sunt pictate chipuri de sfinţi. Pridvorul este susţinut de şase coloane rotunde din piatră, bogat decorate cu sculpturi, deasupra căroara se află cinci arcade polilobate. Coloanele se spijină pe o balustradă din piatră acoperită cu o mare varietate de elemente decorative (flori, vrejuri ş.a.) şi cu o scenă biblică (lupta lui Samson cu leul). Biserica mănăstirii Stavropoleos, construită în stil brâncovenesc, este alături de loggia Palatului Mogoşoaia, exemplarul cu cel mai frumos decor sculptat. Uşile de la intrare sunt împodobite cu remarcabile sculpturi în lemn. În 1725 a fost construitã clopotniţa. Afectată de cutremurul din 14 octombrie 1802 şi avariată grav de mişcarea telurică din 11 ianuarie 1838, clopotniţa şi turla bisericii au fost demolate în 1841 pentru a nu se prăbuşi, iar în anul 1888, biserica se afla aproape complet în ruină. În 1897, Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor a hotărât să restaureze biserica Stavropoleos sub îndrumarea arhitectului Ion Mincu. Lucrãrile de restaurare au început abia în anul 1904 şi au fost continuate şi după anul 1912 (anul morţii lui Ion Mincu) de către elevul acestuia, Alexandru Zagoritz. Picturile murale interioare originare au fost reabilitate în aceeaşi perioadă de V. Damian. În anii 1904-1908 au fost construite clopotniţa şi clădirea de lângă biserică după planurile lui Ion Mincu – clãdire care astăzi adăposteşte o sală de conferinţe, o bibliotecă cu peste 11 000 de volume (din care 80 de manuscrise şi 400 de tipărituri vechi, cărţi de cult, manuscrise muzicale din secolele 17-18 ş.a.), un muzeu cu colecţii de icoane vechi, obiecte de cult, broderii, veşminte preoţeşti etc. Tot în această clădire s-au amenajat câteva chili, trapeza (sala de mese), camera stareţei şi camera preotului duhovnic. Biserica Stavropoleos nu a funcţionat ca lăcaş de cult în perioada interbelică, fiind redeschisă abia în 1940. După zguduirile puternicelor cutremure din 4 martie 1977, 30 august 1986 şi 31 mai 1990, biserica a fost consolidată şi restaurată după anul 1996, iar picturile  murale interioare spălate şi restaurate de profesorul Dan Hatmanu. La 4 iunie 2012 biserica mănăstirii Stavropoleos a fost resfinţită de Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În această biserică se păstrează scaunul sculptat în lemn care a aparţinut domnului Nicoale Mavrocordat. La această biserică a slujit ca diacon, în anul 1900, poetul Tudor Arghezi.

Mănăstirea Stavropoleos (București)
Biserica Mănăstiri Stavropoleos (Credit: Shutterstock)