Mănăstirea Surpatele

Situată în arealul satului Surpatele din comuna Frânceşti, judeţul Vâlcea, într-o zonă de dealuri împădurite, pe valea râului Otăsău, la 24 km Sud Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea, mănăstirea Surpatele adăposteşte 15 călugăriţe care duc o viaţă de obşte păstorite de stavrofora Eftimia Constantin. Mănăstirea Surpatele a fost întemeiată la începutul secolului 16 cu o biserică din lemn cu hramul “Sfânta Treime” construită prin osârdia şi pe cheltuiala fraţilor Tudor şi Stanciu Drăgoescu şi a preotului Dumitru Bălaşa, menţionată documentar, prima oară, în anul 1512 şi refăcută în sec. 17 de fraţii Buzeşti. În perioada 1703-1706, doamna Maria Brâncoveanu, soţia domnului Ţarii Româneşti, Constantin Brâncoveanu, s-a îngrijit de construirea unei biserici din cărămidă, pe locul celei vechi, din lemn, care dăinuie şi în prezent şi care are dublu hram – “Sfânta Treime” şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, declarată monument istoric în anul 2004. Picturile murale interioare din biserică şi pridvor au fost executate în anii 1706-1707 de către zugravii Andrei, Hranite, Gheorghe şi Iosif Ierodiaconul. Biserica are o turlă pe  naos, asemănătoare celei de la biserica mănăstirii Hurezi, precum şi un pridvor deschis, susţinut de opt coloane cilindrice din piatră, terminate în acoladă la partea superioară. În anul 1815, biserica a fost renovată şi repictată de zugravul Gheorghe Gherontie de la mănăstirea Hurezi. Dupã secularizarea averilor mănăstireşti din anul 1863, mănăstirea Surpatele nu a mai avut posibilităţi materiale suficiente pentru întreţinere ceea ce a dus la degradarea treptată a anexelor gospodăreşti şi în consecinţă la încetarea activităţii monahale în anul 1872, rămânând ca biserica să funcţioneze ca biserică de parohie. Abia în anii 1927-1935, Comisiunea Monumentelor Istorice a alocat fondurile necesare pentru restaurarea şi reactivarea ansamblului monahal. Complexul monastic a mai fost renovat în 1958-1959, în anii 1984-1986 (după stricăciunile provocate de cutremurul din 4 martie 1977), 1990-1992 şi în perioada 2000-2004 – perioadă în care picturile murale interioare au fost spălate şi restaurate. La aceastã mănăstire se păstrează o Evanghelie tipărită în 1690, cu coperţi argintate, semnată şi donată de domnul Constantin Brâncoveanu. În perioada 1837-1850, la această mănăstire a activat Anton Pann ca professor de muzică şi ca traducător de cărţi religioase.