Mănăstirea Uspenia

Situatã în arealul satului Slava Rusã din comuna Slava Cerchezã, judeţul Tulcea, în zona Dealurilor Babadagului, pe valea pârâului Slava (fost Başpunar), mănăstirea Uspenia adãposteşte 9 cãlugãri care duc o viaţã de obşte sub stãreţia arhimandritului Flavian, fiind singura mănăstire de cãlugãri din România care aparţine cultului ortodox de rit vechi. Începuturile vieţii monahale de aici dateazã de la sfârşitul secolului 17 (circa 1680) când un grup de cãlugãri ruşi stavroveri (pãstrãtori ai credinţei ortodoxe de rit vechi) au fugit din Rusia (ca urmare a unor persecuţii pe care le exercitau autoritãţile ţariste asupra acestora din cauzã cã ei nu erau de acord cu reformele iniţiate atunci de Patriarhul Nikon) şi s-au stabilit  în partea de Nord a Dobrogei, pe valea pârâului Başpunar (azi pârâul Slava), între actualele  sate Slava Rusã şi Slava Cerchezã care în acel timp se aflau sub dominaţie otomanã. Timp de mai mulţi ani, aceşti cãlugãri au trãit ascunşi prin pãduri, locuind în colibe improvizate. Primul lãcaş de rugãciune au reuşit sã-l construiascã din lemn abia pe la mijlocul secolului 18 (circa 1769) în timpul stareţului Evrosin. Biserica actualã a mănăstirii, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (în limba slavonã “Uspenia”), declarantã monument de arhitecturã religioasã, a fost terminatã şi sfinţitã în 1883 fiind construitã pe locul vechii biserici din lemn. Aceastã bisericã are o turlã masivã, octogonalã, plasatã pe naos, luminatã de patru ferestre mari, şi o turlã mai micã şi mai îngustã, supraetajatã pe trei niveluri, amplasatã pe pronaos. Pereţii exterior ai bisericii sunt zugrãviţi în alb şi sunt marcaţi de un brâu de culoare cãrãmiziu-deschis care înconjurã biserica la bazã. Aceeaşi culoare este trasatã pe verticala  pereţilor, la colţuri şi din loc în loc, separând ferestrele. Biserica “Uspenia” a fost renovatã şi repictatã pe pereţii interiori în anii 2007-2008.  În cadrul ansamblului monastic mai existã o bisericã mai micã, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, sfinţitã şi inauguratã în 1860. De menţionat cã de la înfiinţarea mănăstirii şi pânã în prezent slujbele se ţin în limba slavonã. Întrucât la aceastã mănăstire se aflã scaunul unui episcop, biserica mãnãstirii Uspenia este singurul lãcaş de cult din România, aflat în mediul rural, care are rang de catedralã.