Munţi (R)

RARĂU, masiv muntos în partea de N a M-ţilor Bistriţei (Carpaţii Orientali), între văile Moldovei (la N) şi Bistriţei (la S), despărţit de masivul Giumalău de văile Izvoru Giumalăului şi Colbu. Situat la marginea externă a zonei cristalinomezozoice, masivul R. corespunde unui sinclinal suspendat, umplut cu calcare mezozoice care stau pe un suport de roci cristaline. Eroziunea diferenţială a scos în evidenţă calcarele sub diferite forme: turnuri, piramide, blocuri mari, pereţi abrupţi, stânci svelte (Pietrele Doamnei, Pietrele Albe) etc. Masivul R. prezintă fenomene carstice slab evoluate (lapiezuri, doline mici, chei, peşteri). Alt. max.: 1 651 m (vf. Rarău). Pietrele Doamnei şi împrejurimile au obţinut statutul de rezervaţie complexă (pentru relieful specific, vegetaţie şi faună). Pe versantul de E se află codrul secular Slătioara (393,6 ha), cu exemplare falnice de molid în amestec cu brad şi fag şi cu exemplare rare de tisă (Taxus baccata), declarat rezervaţie forestieră şi inclus (în 1919) pe lista monumentelor naturii. Pe creastă există pajişti cunoscute sub numele de „golul de munte Todirescu” sau „plaiul Todirescu” (44 ha), cu un bogat covor vegetal format din arnică (Arnica montana), cupe (Gentiana clusii), margarete, clopoţei de munte etc., declarat rezervaţie floristică. Staţie meteorologică. Obiectiv turistic (cu hotel la 1 520 m alt.). Pârtie de schi. Conform legendei, masivul R. s-a numit Dodu până în anul 1541, când Petru Rareş i-a dat numele Rarău.

RETEZAT, Munţii ~, masiv muntos situat în partea de V a Carpaţilor Meridionali, între Depr. Haţeg-Pui (la N), Depr. Petroşani (E-SE), valea Râului Mare (V) şi M-ţii Vâlcan şi Godeanu (S). Între aceste limite, M-ţii R. ocupă o supr. de c. 700 km2, fiind constituiţi din mai multe creste alpine aliniate pe două şiruri aproape paralele, orientate E-V: unul la N, extins pe c. 30 km lungime, şi altul la S, desfăşurat pe c. 25 km lungime. Cele două aliniamente pr. sunt legate (între vârfurile Păpuşa şi Custura) printr-o creastă ascuţită de 2,5 km lungime, dominată de mai multe vârfuri semeţe care oferă o panoramă minunată asupra regiunilor înconjurătoare. De altfel, M-ţii R. prezintă peste 20 de vârfuri care depăşesc 2 000 m alt.: Peleaga 2 509 m (alt. max. a masivului), Păpuşa (2 508 m), Retezat (2 482 m), Custura (2 457 m), Bucura (2 433 m), Judele (2 398 m), Slăveiu Mare (2 347 m), Vârfu Mare (2 346 m), Ciumfu Mare (2 335 m) etc. Porţiunea de la E de Râu Bărbat, cu altitudini mai mici (alt. max.: 1 792 m), este considerată de unii geografi (M. Tulişa) ca o subunitate aparte. M-ţii R. sunt alcătuiţi din granite, granodiorite, şisturi cristaline şi petice de calcar (în S), unde apar frecvente forme carstice (mai ales în masivul Piule-Iorgovanu, din partea de S a M-ţilor Retezat). M-ţii R. prezintă vaste platforme de eroziune, etajate (cea mai înaltă, suprafaţa Borăscu, aflându-se la 1 800–2 000 m alt.), dar şi versanţi abrupţi şi piscuri semeţe. Aici se află cele mai multe şi mai evidente urme ale glaciaţiei cuaternare din Carpaţii româneşti, care le conferă o înfăţişare tipic alpină, cu circuri şi văi glaciare, custuri dantelate, morene, câmpuri de grohotişuri, peste 80 de lacuri glaciare, între care se remarcă Bucura, Zănoaga, Galeşu, Tăul Negru, Tăul Mare, Ana, Lia, Viorica ş.a. Toate acestea fac din M-ţii R. unul dintre cele mai frecventate obiective turistice ale ţării, ei fiind uşor accesibili dinspre cele două depresiuni care îi limitează – Haţeg şi Petroşani. Masivul R. este, totodată, un important nod orohidrografic din care porneşte o densă reţea de ape curgătoare, cu debit bogat şi potenţial hidroenergetic ridicat. De aici izvorăsc Râu Mare, Lăpuşnicu Mare, Râuşoru, Nucşoara, Pietrele, Valea Rea, Râu Bărbat ş.a. Climă aspră şi umedă (temp. medie anuală fiind de –2°C în zonele ce depăşesc 2 000 m alt. şi 0–4°C la altitudini mai mici). Precipitaţiile anuale însumează peste 1 400 mm, iar numărul zilelor cu ninsoare depăşeşte 80 de zile pe an, stratul de zăpadă menţinându-se peste 180 de zile pe an. Vânturile predominante bat dinspre V. Versanţii M-ţilor R. sunt acoperiţi cu păduri mixte (fag, carpen, cer, arţar, ulm, paltin ş.a.) de la poale până la c. 800 m alt., cu păduri alcătuite predominant din fag (în care se dezvoltă şi exemplare de paltin şi frasin), între 700 şi c. 1 200 m alt., şi cu păduri de amestec (brad, fag şi molid) şi de conifere între 1 000 şi c. 1 800 m alt. La peste 1 800 m alt. se află domeniile tufărişurilor subalpine şi ale păşunilor alpine, ocupate de covoare întinse alcătuite din ţăpoşică (Nardus stricta), păiuş (Festuca airoides), coarnă (Carex curvula), brânduşa de munte (Crocus heufelianus), gălbenelele de munte (Doronicum carpaticum), iarba vântului (Agrostis rupestris) ş.a. În partea de V a M-ţilor R., pe cursul superior al Râului Mare, în bazinul cunoscut sub numele de Gura Apelor, s-a construit cel mai mare baraj de pe râurile interioare ale ţării (→ Râu Mare). În partea centrală a M-ţilor R. se află Parcul Naţional Retezat (54 400 ha), înfiinţat în 1935 din iniţiativa şi prin efortul savanţilor Emil Racoviţă şi Alexandru Borza şi inclus (în 1980) în reţeaua mondială a rezervaţiilor biosferei. În cadrul acestei rezervaţii, o supr. de c. 2 000 ha, din zona lacul Gemenele – Tăul Negru – valea Dobrun, este declarată rezervaţie ştiinţifică, în perimetrul căreia accesul turiştilor şi al altor persoane este permis numai cu autorizaţie eliberată de Comisia Monumentelor Naturii de pe lângă Academia Română. Rezervaţia ştiinţifică este destinată atât conservării ecosistemelor naturale în starea lor autentică, precum şi ca areal de cercetare ştiinţifică, având un regim strict de protecţie, în acest perimetru fiind interzise păşunatul, expl. forestiere sau miniere, vânătoarea, pescuitul, culesul fructelor de pădure, precum şi producerea de zgomote, pentru a nu tulbura liniştea faunei. Vegetaţia Parcului Naţional Retezat este abundentă şi destul de puţin modificată de intervenţia omului, ea cuprinzând peste 1 200 de specii, etajate pe versanţi, din care c. 15% sunt endemisme carpatice, unele specifice numai masivului Retezat, iar altele declarate monumente ale naturii. Începând de la poale spre înălţimi, pe marginea văilor râurilor se întâlnesc frecvent două specii de arin (Alnus glutinosa şi Alnus incana), iar în locurile mai adăpostite se înfiripează o vegetaţie cu caracter termofil, între care se remarcă mojdreanul (Fraxinus ornus), teiul (Tilia cordata), nucul (Juglans regia), care urcă până pe la 600 m alt., ş.a. Urmează o zonă compactă cu păduri de fag, care depăşesc uneori altitudinea de 1 400 m, şi apoi alta cu molidişuri ce ajung până la 1 800 m alt. La peste 1 800 m alt., peisajul alpin este dominat de întinse jnepenişuri (Pinus mugo) şi răzleţ de zâmbru (Pinus cembra) – arbore de dimensiuni impresionante (tulpina poate ajunge la 1,5 m diametru), de scoruş de munte (Sorbus aucuparia) şi tufărişuri formate din bujor de munte sau smirdar (Rhododendron kotschyi), ienupăr pitic (Juniperus sibirica), merişor (Vaccinium vitis-idaea) etc. O trăsătură distinctă a florei din Parcul Naţional Retezat o constituie variabilitatea mare a genului Hieracium (vulturica), reprezentat prin 27 de specii cu 51 de varietăţi, multe dintre ele endemice, masivul R. fiind un adevărat centru genetic în care se formează şi în prezent noi specii. Printre speciile de aici se mai remarcă numeroase plante declarate monumente ale naturii, între care: floarea-de-colţi (Leontopodium alpinum), sângele voinicului (Nigritella rubra), strugurii ursului (Arctostaphyllos uva ursi), genţiana (Gentiana punctata, Gentiana acaulis) ş.a. Fauna Parcului Naţional Retezat este reprezentată prin aproape toate speciile caracteristice Carpaţilor: urs (Ursus arctos), mistreţ (Sus scrofa), jder de copac (Martes martes), râs (Lynx lynx), pisica sălbatică (Felix silvestris), capra neagră (Rupicapra rupicapra – declarată monument al naturii şi ocrotită de lege), cocoşul de munte (Tetrao urogallus), ierunca sau găinuşa de munte (Tetrastes bonasia) ş.a. În cadrul Parcului Naţional Retezat există trei puncte de observaţii (Gura Zlata, la 795 m alt., Rotunda, la 1 100 m alt., pe valea Lăpuşnicului Mare şi Pietrele, la 1 487 m alt., pe valea Stânişoara, care controlează intrarea şi ieşirea turiştilor prin punctul Şaua Retezatului), o cabană a paznicilor, la Gura Zlata, şi un laborator de cercetare (inaugurat în 1965), situat la 1 770 m alt. pe malul râului Rovina.

RODNA, Munţii Rodnei, masiv muntos în partea de N a Carpaţilor Orientali, situat între aliniamentul văilor Vişeu şi Bistriţa Aurie (N şi NE), Someşu Mare (E şi SE), Dealurile Năsăudului (S) şi valea Sălăuţei (V), extins pe o supr. de c. 1 300 km2. Este cel mai înalt masiv din Carpaţii Orientali, atingând alt. max. în vf. Pietrosu (2 303 m). Prezintă o creastă pr., orientată E-V, între pasurile Rodna şi Şetref, cu o lungime de 52 km şi o lăţime max. de 25 km, dominată de mai multe vârfuri de peste 2 000 m alt. (Ineu 2 279 m, Rebra 2 221 m, Puzdrele 2 189, Laptele Mare 2 172 m, Buhăescu Mare (2 119 m), Galaţu 2 048 m, Cormaia 2 033 m ş.a.). Alcătuit predominant din şisturi şi calcare cristaline, intens faliate în N (falia Dragoş Vodă) şi în S (falia Rodnei). Marginile de V şi de S ale cristalinului sunt acoperite transgresiv cu gresii, marne, conglomerate şi calcare numulitice, străpunse pe alocuri de formaţiuni eruptive (andezite, riolite, dacite), care apar în relief sub formă de măguri, mai frecvente pe versantul de S (Măgura Porcului, Măgura Sângeorz, Măgura Mare). Masivul R. are aspectul unui horst asimetric, înalt şi cu pereţi abrupţi în N şi mai scund şi cu înclinare accentuată spre S. Varietatea rocilor care-l compun a favorizat dezvoltarea unui relief puternic fragmentat, cu forme semeţe (creste ascuţite, versanţi abrupţi), niveluri de eroziune etajate, forme structurale, fenomene carstice pe versantul de SV (Peştera Izvorul Tăuşoarelor, Peştera Jgheabul lui Zalion, Peştera Zânelor) şi de N (izbucul „Izvorul Albastru al Izei” ş.a.), văi adânci etc. Acţiunea glaciaţiei cuaternare a lăsat urme adânci în relieful masivului R.: lacuri glaciare (Buhăescu, Lala Mare, Lala Mică, Tăul sau Iezeru Pietrosului, Gărgălău, Bila ş.a.), circuri şi căldări glaciare, zănoage cu blocuri eratice şi roci scrijelate etc. Masivul R. este şi un important nod hidrografic din care izv. râurile Someşu Mare, Vişeu, Iza, Bistriţa Aurie, Anieş, Cormaia, Rebra ş.a. Masivitatea şi fragmentarea accentuată a reliefului, expoziţia faţă de direcţia dominant-vestică a maselor de aer ş.a. determină diferenţieri ale temp. aerului, mediile termice anuale fiind mai scăzute cu c. 1°C pe versantul de N decât pe cel de S. Altitudinal, temp. medii multianuale sunt de –1,5°C la peste 2 200 m alt., de 0°C la 2 000 m alt., de 2°C la 1700 m alt. şi de c. 6°C la poale. Precipitaţiile depăşesc 1 400 mm anual pe crestele înalte, iar stratul de zăpadă se menţine c. 7 luni pe an. Staţie meteorologică de altitudine. Vegetaţia care acoperă masivul R. este dispusă etajat şi aproape uniform distribuită pe versanţi: la peste 1 800 m alt. sunt pajişti alpine în alternanţă cu tufărişuri de jneapăn (Pinus mugo), exemplare singuratice de zâmbru (Pinus cembra) şi pâlcuri de smirdar/sau bujor de munte (Rhododendron kotschyi) ş.a., între 1 800 şi 1 100 m alt. se desfăşoară pădurile de molid (Picea abies), între 1 100 şi 500 m alt. se dezvoltă zona fagului şi bradului, iar sub 500 m alt., terenurile agricole. În floră se remarcă o specie înrudită cu guşa porumbelului – Silene nivalis, endemism al Munţilor Rodnei, ca şi o serie de endemisme ale Carpaţilor Orientali (Centaurea carpatica, Silene zawadzkii). Poiană cu narcise (pe muntele Saca). Fauna care populează masivul R. este reprezentată prin urşi, mistreţi, cerbi, căpriori, râşi, jderi, cocoşi de munte şi de mesteacăn, găinuşa de munte, acvila de munte, salamandre etc. Capra neagră (dispărută la începutul secolului 20 din cauza braconajului) a fost reintrodusă, în anii ’70 ai sec. 20, dar acum este din nou ameninţată cu dispariţia. A fost colonizată şi marmota. Parcul Naţional Rodna, extins pe 472 km2 (din care 33 km2 declarată Rezervaţie a Biosferei în 1979) a luat naştere pe baza Rezervaţiei naturale complexă înfiinţată în 1932; declarat arie protejată la 12 apr. 2000. Cabanele Prislop (la 1 413 m alt.) şi Puzdrele (1 540 m alt.). Turism şi sporturi de iarnă (staţiunea Borşa).