Mănăstirea Săraca

Acest lãcaş de rugãciune, cu o existenţã foarte îndepãrtatã, se aflã pe teritoriul satului Şemlacu Mic (sat care aparţine administrativ de oraşul Gãtaia, judeţul Timiş), la 67 km Sud de municipiul Timişoara, şi adãposteşte opt cãlugãri care duc o viaţã de obşte sub stãreţia protosinghelului Climent Vântu. Data exactã a întemeierii acestei mănãstiri nu se cunoaşte, dar se ştie cã a apãrut menţionatã documentar, pentru prima oarã, în anul 1270 ca o mânãstire ortodoxã care se opunea puternic procesului de catolicizare impus de Coroana ungarã. În 1778, mânãstirea a fost desfiinţatã din ordinul împãratului Iosif al II-lea al Austriei, cãlugãrii au fost alungaţi, iar câţiva ani mai târziu, respectiv în 1782, autoritãţile austriece au scos la licitaţie clãdirile acestei mãnãstiri care au fost cumpãrate de Ioan Ostoici (un dregãtor bogat din Timişoara) rãmânând în posesia acestuia şi a urmaşilor lui timp de 150 de ani. În tot acest timp, biserica mãnãstirii a avut rol de capelã familialã, iar clãdirile anexe s-au deteriorat treptat ajungând in stare avansatã de degradare, fapt ce a determinat pe localnici s-o numeascã Sãraca, din cauza starii jalnice în care ajunsese toate acestea la începutul sec. 20. Pânã la data desfiinţãrii acestei mãnãstiri (anul 1778) aici a funcţionat (de la începutul sec. 18) o şcoalã de picturã a icoanelor. În 1932, biserica şi clãdirile anexe care se mai aflau atunci au fost cumpãrate de Episcopia Caransebeşului, au fost reabilitate, iar aşezãmântul monahal reactivat. Mănăstirea a fost din nou desfiinţatã la 28 oct. 1959, de data aceasta de autoritãţile comuniste (prin Decretul Consiliului de Stat nr. 410/28 oct. 1959), biserica rãmânând sã funcţioneze ca bisericã de parohie pânã în 1987 când s-a reluat activitatea aşezãmântului monastic. Biserica mãnãstirii, cu hramul “Schimbarea la Faţã”, a fost construitã din piatrã şi cãrãmidã în 1443 prin strãdania ieromonahului Macarie de la mânãstirea Tismana pe locul unei biserici ce data din anul 1404. Biserica are un pridvor  adãugat în sec. 19 şi pãstreazã picturi murale interioare executate în 1730 de zugravul Andrei dupã ce biserica fusese renovatã anterior. Faţadele bisericii sunt zugrãvite în alb, iar pe naos existã o turlã octagonalã luminatã de opt ferestre largi şi înalte. În anii 2001-2005 a fost construit paraclisul cu hramul “Sfânta Maria Egipteanca”, pictat în 2006-2007 de Constantin şi Petronia Dumitrescu.