Date generale
Oraşul Năvodari se află în extremitatea de Sud Est a României, în provincia istorică Dobrogea, în partea de Est-Nord Est a judeţului Constanţa, pe ţărmul Mării Negre, în regiunea Podişului Dobrogei Centrale, la 6-8 m altitudine, extins atât pe zona continentală, cât şi pe un istm dintre lacurile Taşaul şi Siutghiol, la intersecţia paralelei de 44°19’21” latitudine nordică cu meridianul de 28°38’46” longitudine estică, la 17 km Nord de municipiul Constanţa, la capătul nordic al canalului Poarta Albă-Năvodari-Midia (derivaţie a canalului Dunăre–Marea Neagră). Din punct de vedere demografic, Năvodari face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 42 360 loc. (1 ian. 2019), din care 20 671 loc. de sex masc. şi 21 689 fem Supr.: 72,7 km2, din care 28,4 km2 în intravilan; densitatea: 1 492 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 32 981 loc., 29 504 persoane erau români (89,5%), 558 rusi-lipoveni (1,7%), 293 rromi (0,9%), 292 turci (0,9%), 108 tãtari (0,3%) şi 2 226 loc. (6,7%) aparţineau altor etnii (maghiari, ucraineni, germani, italieni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt, s-au înregistrat 29 056 ortodocşi (88,1%), 534 musulmani (1,6%), 373 romano-catolici (1,1%), 312 creştini de rit vechi (0,9%), 201 baptisti (0,6%), 190 penticostali (0,6%) şi 2 315 loc. (7,1%) erau de alte confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, Martorii lui Iehova, baptişti, greco-catolici, reformaţi, evanghelişti ş.a.) erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Oraşul Năvodari este un important port fluvio-maritim (pe canalul Poarta Albă – Năvodari – Midia şi pe ţărmul de Vest al Mării Negre) şi dispune de o staţie de cale feratã pe linia Constanţa – Ovidiu – Palazu Mare – Năvodari – Midia, inaugurată în anul 1949. Centralã electricã şi de termoficare intratã în funcţiune în 1981. Şantier pentru reparaţii navale, privatizat în 1993. Combinat petrochimic, intrat în funcţiune la 29 iunie 1979, care produce superfosfaţi, acid sulfuric, produse azotoase ş.a. La Năvodari se mai produc echipamente pentru radiologie, electroterapie şi electrodiagnostic, mobilã, var, ipsos, preparate din lapte, biscuitţi, produse de panificaţie ş.a. Fermã de creştere a bovinelor. Cherhana. Casa de Culturã “Pontus Euxinus”, inauguratã în anul 2006. Biblioteca orãşeneascã “Pontus Euxinus”. Teatrul de varã (2 000 de locuri), reabilitat. Tabarã estivalã pentru copii (din 1959). Festival Internaţional de muzicã uşoarã “Delfinul de aur” (luna iunie). Oraşul Năvodari are statut de staţiune balneoclimatericã estivalã (→ staţiunea balneoclimatericã Nãvodari).
Istoric
În arealul oraşului Nãvodari au fost descoperite urme de locuire datând din din Paleoliticul mijlociu şi din perioada feudalã, când specialiştii presupun cã pe ruinele unei vechi cetãţi romano-bizantine s-a dezvoltat cetatea Zanaoarda (sau Zanauarda). Sãpãturile arheologice efectuate pe insula Ostrov, situatã în apele limanului maritim Taşaul, au scos la ivealã urme de locuire aparţinând Culturii materiale Gumelniţa (mileniile 4-3 î.Hr.), în care au fost identificate vestigiile unor locuinţe, cu o singurã încãpere de 7 x 8 m, cu o suprastructurã solidã, cu pereţi groşi de 0,25 m, precum şi fragmente de vase ceramice (în special strãchini şi platouri, vase de provizii tronconice şi bitronconice, vase piriforme cu decor pictat cu grafit şi incizii simple). În perioada 1417-1484 a avut loc un proces îndelungat de cucerire a Dobrogei de cãtre Imperiul Otoman şi colonizarea teritoriilor cu numeroase familii de turci şi de tãtari, astfel cã localitatea apare menţionatã documentar ca sat, pentru prima oarã, în timpul ocupaţiei otomane a Dobrogei (1417-1828), respectiv în anul 1421 cu numele turcesc Caracoium (nume derivat din cuvintele turceşti Kara Koyun care înseamnã oaia neagrã) – denumire care ulterior a intrat în vocabularul populaţiei cu grafia Carachioi (Kara = negru; Koy = sat – deci Satul Negru). Dupã Rãzboiul de Independenţã din anii 1877-1878 şi revenirea Dobrogei la Regatul României (în 1878), aşezarea şi-a pãstrat denumirea, dar cu grafia româneascã de Caracoium şi în care s-au stabilit mai multe familii venite din judeţele Argeş şi Olt. La sfârşitul secolului 19, respectiv în anul 1890, localitatea Caracoium avea 506 persoane, grupate în 114 familii (români, bulgari, turci, tãtari ş.a.) care se ocupau în principal cu pescuitul, iar în 1922 era un sat pescãresc, predominant locuit de ruşi-lipoveni, pe care aceştia îl numeau Carachioi (Satul Negru). În 1927, denumirea satului Carachoi a fost schimbatã cu cea de Năvodari, iar la 15 august 1932 localitatea Năvodari a fost trecutã în categoria comunelor rurale, în care locuiau 1 152 de persoane, din care 996 ruşi-lipoveni, 150 români şi 6 locuitori de alte etnii. Comuna Navodari a fost declaratã oraş la 17 februarie 1968 şi are în subordine administrativã localtatea componentã Mamaia-Sat.
Monumente
Biserica “Sfânta Cuvioasã Parascheva” (44 m lungime, 11 m lãţime şi 16 m înãlţime) este prima bisericã a Parohiei Nãvodari, construitã în etape între 14 oct 1988 şi 1992, pictatã în frescã, în stil bizantin, şi sfinţitã la 11 oct. 2015; biserica “Buna Vestire” (2000-2004, sfinţitã la 10 mai 2004); biserica din lemn cu hramul “Sfântul Antonie cel Mare” (2008-2009, sfinţitã la 10 mai 2015); biserica lipoveneascã pravoslavnicã “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, construitã cu întreruperi, în perioada 1938-2008, sfinţitã la 28 nov. 2008); biserica romano-catolicã având hramul “Fericitul Ieremia Valahul”, ziditã în perioada 1991-1997, cu unele completãri şi îmbunãtãţiri efectuate în anii 2000-2008 (vitralii, acoperiş, instalaţie de caldurã ş.a.); Paraclisul din lemn, cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” (2014); Geamie (2005-2006). În localitatea componentã Mamaia-Sat a fost construitã biserica “Sfântul Nicolae” (5 iunie 2005-2009).