Mări (N)

MAREA NEAGRĂ, mare intercontinentală, situată între Europa de SE şi Asia Mică, între 40°54′ şi 46°38′ latitudine N şi 27°27′ şi 41°42′ longitudine E, scăldând ţărmurile României (pe 234 km lungime), Ucrainei, Rusiei, Georgiei, Turciei şi Bulgariei. Supr.: 413 488 km2 (fără Marea Azov, care îi aparţine şi care are o supr. de 38 000 km2); vol.: 529 950 km3; ad. medie: 1 282 m; ad. max.: 2 245 m; lungimea (V-E): 1 148 km; lăţimea max.: 606 km (pe direcţia meridianului de 31°12′ longitudine E). Comunică cu Marea Marmara prin strâmtoarea Bosfor (30 km lungime) şi, mai departe, cu Marea Egee prin strâmtoarea Dardanele, iar prin strâmtoarea Kerci (41 km lungime) comunică cu Marea Azov. Marea Neagră are o formă ovală (mai lată în partea de V şi mai îngustă în E), cu ţărmuri puţin crestate, însoţite de numeroase limane (în NV). Prezintă o întinsă platformă continentală (c. 36% din supr. reliefului submarin), cu o dezvoltare mare în partea de N şi NV. Cu excepţia insulei Şerpilor din partea de NV, Marea Neagră este lipsită de insule şi arhipelaguri. În apele teritoriale ale României se efectuează expl. de petrol cu ajutorul platformelor de foraj marin Gloria, Pluton, Uranus, Neptun, Orizont, Prometeu, Fortuna, Atlas ş.a. În Marea Neagră se varsă fluviile Dunărea, Nistru, Bug, Nipru, Kızıl Irmak ş.a. Salinitatea este scăzută (15–22‰; la gurile Dunării salinitatea este de 3–10‰), compoziţia chimică (a apei) complexă (clorurată, bromurată, sulfatată, sodică, magneziană, hipertonă), radioactivitatea foarte mică (0,022 unităţi Mache) şi oxigenarea, la suprafaţă, foarte mare. Temp. medie anuală a apei Mării Negre în sectorul românesc variază între 12°C şi 14°C. Sub influenţa vânturilor, în Marea Neagră se formează un curent circular care, în dreptul Pen. Crimeea, se împarte în două ramuri închise: estică şi vestică. Prin strâmtoarea Bosfor circulă un curent de compensare (193 km3/an) dinspre Marea Mediterană spre Marea Neagră, iar curentul din Marea Azov, care intră în Marea Neagră prin strâmtoarea Kerci, contribuie cu 95 km3 de apă pe an. Marea Neagră prezintă un grad înalt de pierdere a apei din cauza evaporării (365 km3/an – c. 44%) şi a curenţilor ce trec în Marea Marmara (392 km3/an – 47,5%) şi Marea Azov (70 km3/an – 8,5%). Vânturile care bat frecvent dinspre N şi NE produc valuri cu înălţimi medii de 80–100 cm, iar mareele, care au un caracter semidiurn, sunt reduse ca amplitudine (8–12 cm) şi au o perioadă medie de 12 ore şi 25 de minute. În timpul furtunilor se formează valuri ce ating 5–6 m înălţime. Flora săracă, de origine mediteraneană, este reprezentată, îndeosebi, prin alge roşii şi iarbă de mare. Faună diversă (c. 1 500 specii) în zonele litorală (moluşte, crustacei amfipozi, căluţi de mare, guvizi ş.a.), bentonică (calcan, limbă de mare etc.), pelagică (hamsii, heringi, scrumbii, sturioni, stavrizi, delfini, o specie de rechin, de mici dimensiuni etc.). Din cauza lipsei curenţilor verticali, la adâncimi aflate sub 180 m (se pare că această limită s-a ridicat cu câţiva metri mai la supr., ca urmare a poluării, a eutrofizării ş.a.) se acumulează hidrogen sulfurat, fapt ce nu permite decât prezenţa unor bacterii sulfuroase la aceste adâncimi (lipsa oxigenului împiedicând dezvoltarea vieţuitoarelor marine). Litoralul Mării Negre constituie o importantă zonă turistică şi balenoclimaterică, de-a lungul său aflându-se staţiunile Năvodari, Mamaia, Constanţa, Eforie Nord, Eforie Sud, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai (pe ţărmul românesc), Balcic, Albena, Nisipurile de Aur, Varna, Burgas (pe litoralul bulgăresc), Suhumi, Batumi (Georgia), Soci (Federaţia Rusă), Ialta (Ucraina). Pr. porturi maritime: Constanţa, Odessa, Sevastopol, Novorossiisk, Poti, Samsun, Burgas, Varna. Ţările riverane, precum şi alte state din aria de influenţă a Mării Negre au aderat la programul de Cooperare Economică a Mării Negre (lansat în 1992), care urmăreşte stimularea creşterii economice, amplificarea relaţiilor comerciale şi asigurarea dezvoltării durabile a zonei Mării Negre, în condiţiile unor măsuri eficiente de protejare a mediului marin. În Antichitate, Marea Neagră purta numele Pontus Euxinus (Marea ospitalieră sau primitoare).