Călimăneşti

Oraşul Călimăneşti se află în partea central-sudică a României, în provincia istorică Oltenia, în zona de Nord Est a judeţului Vâlcea, pe dreapta râului Olt, la ieşirea acestuia din defileul Turnu Roşu – Cozia – Călimăneşti, la poalele masivului Cozia şi cele ale M-ţilor Căpăţânii, în mica depresiune subcarpatică Jiblea, la 260-280 m altitudine, la intersecţia paralelei de 45º14’21” latitudine nordică cu meridianul de 24º20’36” longitudine estică, la 17 km Nord de municipiul Râmnicu Vâlcea; 8 795 loc. (1 ian. 2019), din care 4 256 loc. de sex masc. şi 4 539 fem. Supr.: 104,5 km2, din care 7,6 km2 în intravilan; densitatea: 1 157 loc/km2. La recensământul populaţiei din perioada 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 622 loc., 6 830 de persoane erau români (89,6%), 430 rromi (6,0%) şi 362 loc. (4,7%) aparţineau altor etnii (maghiari, germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 7 198 de ortodocşi (94,4%) şi 424 loc. (5,6%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, adventişti de ziua a şaptea, greco-catolici, romano-catolici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale feratã (gara Jiblea), inauguratã în 1889. Lac de acumulare, finalizat în anul 1981, cu un volum de 4,6 mil. m3, ale cărui ape pun în mişcare turbinele unei hidrocentrale cu o putere instalatã de 38 MW, intrată în funcţiune în anul 1981. Exploatarea şi prelucrarea lemnului. Produse alimentare. Staţie de îmbuteliere a apelor minerale. Oraşul Călimăneşti, împreună cu localitatea sa componentă Căciulata, formează staţiunea balneoclimaterică de interes general Călimăneşti-Căciulata, cu funcţionare permanentă. Factorii naturali de cură sunt climatul de cruţare, lipsit de contraste termice, cu veri răcoroase (media termicã a lunii iulie este 20ºC) şi ierni puţin friguroase (media termicã a lunii ianuarie este de -1,5ºC), şi izvoarele cu ape minerale (descoperite în 1827) sulfuroase, clorurate, bromurate, sodice, calcice, magneziene, cu concentraţii (mineralizare între 0,5 şi 11,4 g/l), compoziţii chimice şi temperaturi variate (41ºC – 49,5ºC). În anul 1829, medicul balneolog Karl Friedrich Siller a efectuat primele studii referitoare la efectele terapeutice ale apelor minerale de la Călimăneşti, iar în anul 1859, medicul francez Joseph Caillat, stabilit temporar în Ţara Românească (în 1854), a făcut o analiză amănunţită a apelor minerale de aici, în urma cãreia, împãratul Napoleon III al Franţei, care suferea de o boală de ficat, a fãcut (în 1869) o cură cu ape minerale îmbuteliate şi trimise de la Călimăneşti. De acelaşi tratament a beneficiat şi împăratul Austriei, Franz Joseph. În anul 1873, apele minerale de la Călimăneşti au obţinut medalia de aur la Expoziţia Universalã de la Viena, iar în 1893, probele de ape minerale de la Călimăneşti au fost medaliate cu aur şi cu Diploma Grand Prix la Expoziţia Internaţionalã de alimentaţie şi ape minerale de la Bruxelles. Primul stabiliment balnear din Călimăneşti, numit “Marele Hotel al Statului”, a fost construit în anii 1881-1886, în stil baroc (inaugurat la 12 iulie 1886), renovat şi supraînălţat în anii 1911-1912, sub coordonarea arhitectului Gheorghe Mandrea. După naţionalizarea acestuia în 1948 a fost numit “Pavilionul Central” şi apoi “Hotel Central”, fiind declarat monument de arhitectură, în faţa cãruia se aflã bustul medicului urolog Constantin Frumuşianu, primul director medical al staţiunii,

Hotel Central (Călimăneşti-Căciulata)
Hotel Central Călimăneşti-Căciulata (Credit: Andreea Ghinea)
Bustul Doctorului Constantin Frumușianu, primul director medical al staţiunii Călimănești, asezat în faţa Hotelului Central
Bustul Doctorului Constantin Frumușianu, primul director medical al staţiunii Călimănești, așezat în faţa Hotelului Central (Credit: Andreea Ghinea)

În anul 1912 a fost înfiinţat primul Institut de Fizioterapie (laborator balnear) din ţară, de către medicul Haralambie Botescu, iar baza de tratament actuală cuprinde instalaţii moderne pentru băi calde cu ape minerale, în cadã sau bazin, instalaţii pentru electroterapie, hidroterapie, kinetoterapie, pentru aerosoli şi inhalaţii, sãli de gimnasticã, saune, bazine de înot cu ape minerale sulfuroase, buvete etc. Staţiunea Cãlimãneşti-Cãciulata este indicatã pentru tratarea afecţiunilor hepato-biliare (dischinezie biliarã, colecistitã cronicã necalculoasã sau calculoasã, hepatitã cronicã, tulburãri dupã operaţie pe ficat), ale tubului digestiv (gastrite cronice hipoacide, constipaţie cronică, colite cronice), ale celor renale şi ale căilor urinare (litiază renală, pielonefrite cronice, infecţii urinare), ale bolilor de nutriaţie şi metabolice (diabet zaharat, stări după hiperuricemii, obezitate) ş.a. În curã externă, apele minerale de aici sunt folosite pentru tratarea bolilor reumatismale, posttraumatice, ginecologice etc. La Căciulata funcţioneazã un sanatoriu profilat pe tratamentul copiilor care au sechele dupã hepatitã epidemicã şi un sanatoriu pentru bolnavii de silicoză, iar la Călimăneşti existã o secţie clinicã a Institutului de balneofzioterapie şi recuperare medicală din Bucureşti şi o bază de învăţământ a Catedrei de specialitate a Universitãţii de Medicinã şi Farmacie din Bucureşti. La Călimăneşti se află un parc, amenajat în 1903 de grădinarul francez Dubois, o bibliotecă publică numită “Anatol E. Baconschi”, adãpostitã în clãdirea fostului cazinou (inaugurat în anul 1912), declarată monument istoric, şi Casa de Culturã “Florin Zamfirescu”. La Călimăneşti s-au nãscut generalul şi omul politic (prim-Ministru) Nicolae Rădescu (1874-1953) şi actorul Florin Zamfirescu (n. 1949). În perimetrul oraşului Călimăneşti se află Parcul Naţional Cozia, declarat arie protejată cu caracter peisagistic, geologic, geomorfologic, floristic, faunistic şi forestier şi cascada Lotrişor.

Terasa Camelot (Călimănești-Căciulata, jud. Vâlcea)
Terasa Camelot (Călimănești-Căciulata) (Credit: Andreea Ghinea)

Istoric

Pe teritoriul localităţii componente Păuşa, în locul numit Poiana Bivolari, au fost descoperite vestigiile unei aşezări civile romane (canabae), cunoscută sub numele de Arutela sau (mai corect) Alutela şi ale unui castru roman de formă patratã (60 x 60 m), construit din piatră prinsa cu mortar, în anii 137-138, care făcea parte din linia de fortificaţii limes Alutanus. Aici s-au găsit arme, obiecte de vestimentaţie, fragmente de vase ceramice romane şi o inscripţie votivã care atestă construirea castrului în timpul domniei împăratului Adrian/Publius Aelius Hadrianus (117-138). Pe locul fostei aşezări romane, cu multe secole mai târziu, a fost înfiinţat un sat, menţionat documentar, prima oară, la 20 mai 1388, într-un hrisov al domnului Ţării Româneşti, Mircea cel Batran, în care se spune:

… a binevoit Domnia mea să ridice din temelie o mănăstire… la locul numit Călimăneştii pe Olt, care a fost mai înainte satul boierului Domniei mele, Nan Udobă”…

Într-o scriere de la jumătatea secolului 19 se aminteşte de existenţa, în jurul mănăstirii Cozia, a unui “mănunchi” de case mici care coborau pe poalele munţilor până spre apa Oltului. În 1890, localitatea Călimăneşti a fost declaratã staţiune balneară, în 1927 a primit statut de comună urbană (oraş), iar în 1972, staţiunea balneară Călimăneşti-Căciulata a intrat în circuitul turistic naţional. În prezent, oraşul Călimăneşti are în subordine administrativă localităţile componente Căciulata, Jiblea Nouă, Jiblea Veche, Păuşa şi Seaca.

Monumente

Schitul Ostrov (de maici), situat pe o insulă din mijlocul râului Olt, pe care a fost amenajat un parc cu c. 50 de specii de arbori şi arbuşti (→ schitul Ostrov); biserica „Sfinţii Voievozi” (1711–1715, cu pridvor adăugat în 1857); Pavilionul central, construit în 1891–1896 după planurile arhitectului Gheorghe Mandrea; casa „Miscurici” (1850–1860); casa „Dobrin” (1880). În localitatea componentă Păuşa se afla ruinele castrului roman Arutela (sau Alutela), de formã pãtratã (60 x 60 m), construit din piatrã prinsã cu mortar, în anii 137-138, în timpul împăratului Adrian (Pulius Aelius Hadrianus), pe locul unei vechi aşezări dacice, precum şi urmele unei aşezări civile romane, aflate în jurul castrului. Tot în localitatea componentă Păuşa există biserica „Sfântul Nicolae” (1778, cu picturi originare), două chilii rupestre din sec. 17 şi mănăstirea Turnu (de călugări), declarată monument istoric în anul 2015, cu o biserică veche, cu hramul „Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului” – ctitorie din anul 1676 a egumenului Varlaam, reparată şi zugravită în 1846. În febr. 1932, un incendiu a mistuit turla bisericii, 5 case, clopotiniţa şi trapeza, iar icoanele de pe tâmplă şi picturile murale au fost afectate. Turla bisericii, clopotniţa şi două case au fost refăcute în 1933, iar picturile murale din interiorul bisericii au fost şi ele refăcute în frescă, în 1935–1936 de pictorul Dumitru Belizarie. În 1901, schitul Turnu a fost ridicat la rang de mănăstire, în cadrul căreia, la 28 oct. 1901 a fost sfinţită biserica “Schimbarea la Faţă”, construită în anii 1897-1901. În 1961, mănăstirea Turnu a fost desfiinţată de autorităţile comuniste şi transformată într-un complex de odihnă pentru personalul Episcopiei Râmnicului şi Argeşului. În 1975, lăcaşul monahal a fost reînfiinţat ca schit, iar în 1988 a fost ridicat la rang de mănăstire, trapeza fiind transformată în biserica “Izvorul Tămăduirii”, destinată credincioşilor veniţi la slujbă. La 5 km Nord de oraşul Călimăneşti, pe malul drept al Oltului, se află mănăstirea Cozia (de călugari), cu biserica „Sfânta Treime” (→ mănăstirea Cozia). În arealul oraşului Călimăneşti se află şi mănăstirea Stânişoara (de călugari), cu biserica „Sfântul Gheorghe” (→ mănăstirea Stânişoara). În localitatea componentă Căciulata există ruinele fostului schit „Sfântul Ioan de sub Piatră” sau „Cozia Veche” (1670), iar în localitatea componentă Jiblea Veche se află biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sec. 18, refacută în 1857–1862). Clădirea Primăriei din Călimăneşti a fost construită în anul 1927.