Date generale
Oraşul Costeşti se află în partea de Sud a României, în provincia istorică Muntenia, în zona de Sud a judeţului Argeş, în Câmpia Piteştiului, la 200 m alt., pe cursul superior al râului Teleorman, la intersecţia paralelei de 44°40’11” latitudine nordicã cu meridianul de 24°52’48” longitudine esticã, la 25 km Sud de municipiul Piteşti. Din punct de vedere demografic, Costeşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 10 326 loc. (1 ian. 2019), din care 5 097 loc. de sex masc. şi 5 229 fem. Supr.: 91,3 km2, din care 15,7 km2 în intravilan; densitatea: 658 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 10 375 loc., 9 838 de persoane erau români (94,8%), 133 rromi (1,3%) şi 404 loc. (3,9%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 9 827 de ortodocşi (94,7%) şi 548 loc. (5,3%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, adventişti de ziua a şaptea, romano-catolici ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Nod feroviar, cu staţii de c.f. (inaugurate la 5 ian. 1875), la Costeşti şi satul Pârvu Roşu. Nod rutier. Producţie de piese şi accesorii pentru autovehicule şi pentru motoare de autovehicule, de şuruburi, buloane, nituri şi şaibe, de produse de uz gospodăresc şi sanitar din hârtie şi carton, de maşini-unelte, scule şi dispozitive de verificare auto, de prelucrare a lemnului, de confecţii textile, nutreţuri combinate şi de produse alimentare (preparate din lapte, produse de panificaţie ş.a.); reparaţii de maşini agricole. În perioada 1991–1999, la Costeşti a existat o fermă avicolă, care în anul 2000 a fost modernizată, reutilată şi reprofilată pentru creşterea porcinelor. Abator. Muzeu etnografic cu obiecte de port popular, vase ceramice, mobilier tradiţional, obiecte casnice, război de ţesut manual, covoare, ştergare, pat arhaic cu saltea din paie ş.a. Bibliotecă publică (12 000 vol.); Casă de Cultură; Trei Cămine Culturale.
Istoric
În arealul oraşului Costeşti, pe teritoriul fostului sat Ferigile (înglobat în oraşul Costeşti la 17 febr, 1968) au fost descoperite vestigii neolitice şi din Epocile bronzului şi fierului. Săpăturile arheologice efectuate la Ferigile au scos la iveală o aşezare şi un cimitir de incineraţie de la sfârşitul primei Epoci a fierului/Hallstatt (1200-400 î.Hr.), care a dat numele Culturii materiale Ferigile. La Costeşti a mai fost descoperit un denar imperial roman din timpul împăratului Diocleţian (284-305), recuperat în anul 1966, precum şi un tezaur monetar din secolele 18-19 (descoperit în anii 1986-1988) provenit din Imperiile Otoman şi Habsburgic. Prima atestare documentarã a localitãţii dateazã din anul 1452, într-o danie a domnului Ţãrii Româneşti, Vladislav al II-lea, apoi apare menţionat la 30 iul. 1535, într-un hrisov al domnului Radu Paisie, în care se spune cã …”Şerb, aşezând piste ocini în Costeşti pe fiicele sale, Stana şi Buna”…, iar în 1552 era consemnat ca sat de moşneni (ţãrani liberi). La sfârşitul secolului 19, Costeşti era o comunã ruralã cu 715 de locuitori, împreunã cu satul care-i aparţinea,Teleasca. La 17 febr. 1968, satele Costeşti, Datcu, Târleşti, Teleasca (atestat documentar în anul 1800), Teleşti (atestat documentar în 1724) şi Zorile (atestat documentar în 1687 cu numele Bãseni, iar de la 1 ian. 1965 cu numele Zorile), care formau la acea datã comuna Costeşti s-au unit într-o singurã localitate care a fost declarată oraş, în prezent acest oraş având în subordine ad-tivã 6 sate: Broşteni (atestat documentar în 1520 cu numele Floreni, iar din 1678 cu numele actual), Lăceni (menţionat documentar în anul 1775), Pârvu Roşu (atestat documentar în 1810 cu numele Mãrãcineni, iar cu numele actual din 1861), Podu Broşteni (atestat documentar în 1525, cu numele Bãlteni), Smei (atestat documentar în 1861) şi Stârci (atestat documentar în 1680, cu numele Stârcu). Satele Datcu, Târleşti, Teleasca, Teleşti şi Zorile au fost înglobate în oraşul Costeşti fiind azi cartierele acestuia.
Monumente
În oraşul Costeşti se află bisericile din lemn cu hramurile „Înãlţarea Domnului” (cartierul Teleşti), construită în anul 1773, din lemn de stejar pe soclu de cărămidă, declarată monument istoric şi arhitectură, „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din cartierul Zorile (1807), declarată monument istoric şi de arhitectură şi biserica de cărămidă cu hramul „Sfântul Nicolae”, datând din anul 1804 (reparată în 1933), declarată monument istoric şi de arhitectură. La Costeşti mai există Catedrala cu dublu hram – “Adormirea Maicii Domnului” şi “Sfântul Ilie”, situată la 2 km de locul fostei biserici din lemn care a fost mistuită de incendiu în anul 1930, zidită în anii 1932-1934 (sfinţită la 21 iulie 1935) după planurile arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet şi pictată de Dumitru Belizarie, declarată monument istoric şi de arhitectură, clãdirea fostei Judecãtorii (1890), azi sediul Protoieriei, declarată monument istoric şi de arhitectură, casa Parohialã, construitã în 1933 dupã planurile arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, clădirea fostei Primării (începutul sec. 20), azi sediul Poliţiei, declarată monument istoric şi de arhitectură, clădirea Gării feroviare (1875), casa “Bădescu” (secolul 19), declarată monument istoric, palatul “Hagi Marcu Nicolau”, inaugurat în 1875, declarat monument istoric, cu mai multe destinaţii (ultima fiind Liceul Teoretic), iar în anul 2007 a fost retrocedat urmaşilor familiei Nicolau (Corina Viorica Nicolau), în prezent palatul se află în stare de degradare avansată. În centrul oraşului Costeşti se află Monumentul Eroilor, închinat eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă în timpul Primului Război Mondial, operă din anul 1925 a sculptorului Constantin Dimitriu-Bârlad. La 18 apr. 1930, în seara zilei de Vinerea Mare, înainte de Paşte, în timpul deniei Prohodul Domnului, mica bisericã din lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, care data din prima jumătate a secolului 18, a fost mistuitã de un incendiu, provocat de la o lumânare nesupravegheatã, în care au murit 116 persoane, în majoritate copii (elevi de liceu şi de şcoală generală) – incendiu din care au scăpat doar două persoane. În amintirea celor dispăruţi în tragicul incendiu, în anul 2003 a fost construit un Monument sub forma unei capele din piatră, pe frontispiciul căreia scrie “Veşnică Odihnă, Robilor Tăi”, iar sub acest frontispiciu sunt trei arcade în care sunt trecute numele tuturor celor 116 victime. În satul Broşteni se află .biserica având hramul „Duminica Tuturor Sfinţilor” (1788), declarată monument istoric şi de arhitectură, iar în satul Podu Broşteni există biserica din lemn cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” (1788), aflată în stare de degradare.