Mănăstirea Stânişoara

Situată în arealul oraşului Călimăneşti, pe malul stâng al râului Olt, la poalele masivului Cozia, la 10 km Nord de gara Călimăneşti, mănăstirea Stânişoara adăposteşte o obşte de călugări. Începutul vieţii monahale a avut loc la începutul secolului 15, când în aceastã zonã s-au retras primii pustnici de la sihăstriile Nucet şi Ostrov, care se aflau în apropiere. În 1671, aici au venit şi pustnicii Isaia, Neofit şi Meletie de la mănăstirea Cozia (mult timp cunoscută cu denumirea Nucet – nume atribuit, se pare, datorită marilor plantaţii de nuci care existau în această regiune), care au întemeiat un schit (numit tot Nucet) cu o biserică din lemn. În 1747, clucerul Gheorghe, cu sprijinul material al boierilor Anghel şi Petru din Piteşti, a ctitorit  biserica de zid cu hramul “Sfântul Gheorghe”, pe locul celei din lemn, care data din anul 1671, şi a construit câteva chili pentru călugări. În 1788, turcii au jefuit şi incendiat biserica şi chiliile şi au ucis o parte din călugări, schitul rămânând pustiit până în 1803, când aici s-au restras călugării Teodosie şi Sava, veniţi de la o mănăstire de pe muntele Athos. Aceştia s-au ostenit să zidească o nouă biserică în anii 1803-1807, cu sprijinul episcopului Iosif al Argeşului. În 1850, ansamblul monahal a fost mistuit de un incendiu şi refăcut abia la începutul secolului 20. Astfel, în perioada 7 august 1904-23 aprilie 1909 a fost rezidită biserica după planurile arhitectului italian Debona Apolloni prin grija episcopului Gherasim Timuş şi sfinţită la 23 aprilie 1909. Biserica actuală, cu dublu hram – “Sfântul Gheorghe” şi “Sfânta Treime” are o turlă octogonală pe naos şi un pridvor deschis susţinut de patru coloane cilindrice din piatră. Picturile murale interioare au fost realizate în 1948 de Dumitru Belizarie, iar ferestrele au frumoase vitralii cu chipuri de sfinţi. În 1917, o parte dintre chilii au fost mistuite de un incendiu şi refăcute ulterior. În perioada 1937-1940, a fost construit paraclisul cu hramul “Naşterea Sfântului Ioan Botezãtorul”. Până în secolul 17, schitul a purtat numele Nucet, iar apoi i s-a atribuit  denumirea Stânişoara datorită unei stâne de oi aflată în apropiere. La această mănăstire se fac slujbe şi pe timp de noapte, iar viaţa monahală este foarte severă (spre exemplu, abstinenţa completă de la carne).

Mănăstirea Stânişoara (jud. Vâlcea) - Biserica cu dublu hram “Sfântul Gheorghe” şi “Sfânta Treime”
Biserica având dublu hram – “Sfântul Gheorghe” şi “Sfânta Treime” a mănăstirea Stânişoara (jud. Vâlcea) (Credit: Ştefania Trăistaru şi Maria Ciobănică)