Mănăstirea Samurcăşeşti

Situată pe  teritoriul comunei Ciorogârla, judeţul Ilfov, la circa 15 km Vest de municipiul Bucureşti, mănăstirea Samurcăşeşti adăposteşte 55 de călugăriţe care duc o viaţă de obşte sub stăreţia maicii Lucia Bostan. Biserica mănăstirii, iniţial cu dublu hram – “Sfânta Treime” şi “Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită în anul 1808 din iniţiativa, pe cheltuiala şi pe moşia marelui vornic Constantin Samurcaş. Biserica a fost reparată pentru prima oară în 1845 după stricăciunile provocate de cutremurul din 11 ianuarie 1838, iar în perioada 1866-1869 biserica a fost restaurată şi apoi pictată de Gheorghe Tattarescu şi sfinţită la 13 decembrie 1870. La 28 septembrie 1914, 30 de chilii din cadrul ansamblului monahal au fost mistuite de un violent incendiu, iar biserica a suferit unele deteriorări. Reparată ulterior, biserica avea să fie grav avariată de cutremurul catastrofal din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940. Măicuţele din acel timp au solicitat Prefecturii judeţului Ilfov (prefect fiind generalul Theodor Ciurea), acordarea unui sprijin financiar pentru repararea bisericii distrusă de cutremur. Apelul adresat de măicuţe Prefecturii judeţului Ilfov a reamintit prefectului, respectiv generalului Theodor Ciurea, de jurământul făcut pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial că, dacă va scapă cu viaţă, va închina un lăcaş de rugăciune Prea Cuvioasei Parascheva. Astfel, cu fondurile Prefecturii judeţului Ilfov, precum şi prin efortul său financiar, generalului Theodor Ciurea a reuşit să demoleze vechea biserică, avariată de cutremur, şi, pe locul ei, să zidească, în perioada 1941-1943, o nouă biserică după planurile arhitectului Ion Cernescu, căreia, alături de cele două hramuri anterioare, i-a atribuit un al treilea hram – cel al Prea Cuvioasei Parascheva. Picturile murale interioare ale noii biserici au fost executate în frescă, în stil neobizantin, în anii 1951-1954 de către Gheorghe Popescu, iar catapetesma originară, din lemn de tei, care data din anul 1808 să fie montată în noua biserică. Catapeteasma este lucrată în stil brâncovenesc, ornamentată cu motive vegetale şi florale şi împodobitã la partea superioară cu două rânduri de icoaane pictate, iar la cea inferioară cu un rând de icoane argintate. Chiliile, clopotniţa şi zidul de incintã ale mănăstirii au fost reconstruite din cãrãmidã în perioada 1951-1958 prin grija lui Iustinian Marina, Patriarhul de atunci al Bisericii Ortodoxe Române. Biserica mănăstirii Samurcăşeşti de acum, cu triplu hram –  “Sfânta Treime”, “Adormirea Maicii Domnului” şi “Sfânta Cuvioasă Parascheva”, are o singură turlă rotundă pe naos, prevăzută cu zece ferestre înalte şi înguste, şi un pridvor deschis susţinut de opt stâlpi rotunzi în torsadă terminaţi cu arcade la partea superioară. Faţadele bisericii prezintã o îmbinare armonioasă între cărămida aparentă şi piatră, la partea superioară fiind prevăzute cu numeroase ocniţe pictate care înconjurã edificiul. Ansamblul monahal a mai fost supus unor reparaţii generale în anii 1976-1986, perioadă în care s-au restaurat picturile murale interioare ale bisericii de către pictorul Ion Taflan. În anii 2005-2007 s-a înlocuit tabla de pe acoperişurile chiliior şi de pe cel al bisericii, au fost spălate picturile murale de cãtre Gabriela Ştefăniţă şi au fost efectuate lucrări de restaurare a icoanelor de pe catapeteasmă prin efortul pictoriţei Elena Constantin. În aceeaşi periodă, 2005-2007, s-au mai executat lucrări de consolidare la biserica mică aflată în cimitirul mănăstirii, la care s-au efectuat şi picturi murale realizate de Iulian Lambrău şi la care s-a montat o catapeteasmă nouă în locul celei vechi, care putrezise. În perioada 1864-1875, la mănăstirea Samurcăşeşti a funcţionat o şcoală primară pentru copiii satului şi pentru tinere orfane. În biserica mare a mănăstirii se află o raclă în care sunt păstrate fragmente din moaştele Sfinţilor Andrei, Ştefan, Ioan Gură de Aur, Silvestru, Teodor Tiron, Dumitru Izvorâtorul de Mir ş.a., iar în cimitirul mănăstirii există mormântul ziaristului Alexandru Beldiman, cel al actriţei Frosa Sarandi ş.a. În cadrul mănăstirii Samurcăşeşti funcţionează ateliere de pictură a icoanelor pe lemn, de confecţionare a mobilierelor, a ramelor şi a vitraliilor, precum şi un muzeu în care sunt expuse icoane pictate de Gheorghe Tattarescu, un epitaf lucrat de Zoe Samurcaş în secolul 19, metanii de chihlimbar, veşminte preoţeşti, o cruce din filigran donată de tatăl haiducului Iancu Jianu, o cruce din lemn acoperitã cu argint aurit şi pietre preţioase donată de Tudor Vladimirescu (care, la sfârşitul lunii martie 1821, a poposit la această mănăstire, în fruntea unei oaste de panduri, în drumul său către Bucureşti.) ş.a.