Mănăstirea Samurcăşeşti

Situatã pe  teritoriul comunei Ciorogârla, judeţul Ilfov, la circa 15 km Vest de municipiul Bucureşti, mănăstirea Samurcãşeşti adãposteşte 55 de cãlugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia maicii Lucia Bostan. Biserica mănăstirii, iniţial cu dublu hram – “Sfânta Treime” şi “Adormirea Maicii Domnului”, a fost construitã în anul 1808 din iniţiativa, pe cheltuiala şi pe moşia marelui vornic Constantin Samurcaş. Biserica a fost reparatã pentru prima oarã în 1845 dupã stricãciunile provocate de cutremurul din 11 ianuarie 1838, iar în perioada 1866-1869 biserica a fost restaurantã şi apoi pictatã de Gheorghe Tattarescu şi sfinţitã la 13 decembrie 1870. La 28 septembrie 1914, 30 de chilii din cadrul ansamblului monahal au fost mistuite de un violent incendiu, iar biserica a suferit unele deteriorãri de pe urma acestui incendiu. Reparatã ulterior, biserica avea sã fie grav avariatã de cutremurul catastrofal din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940. Mãicuţele din acel timp au solicitat Prefecturii judeţului Ilfov, al cãrui prefect era generalul Theodor Ciurea, se le acorde un sprijin financiar pentru repararea bisericii distrusã de cutremur. Apelul adresat de mãicuţe Prefecturii judeţului Ilfov a reamintit prefectului, respectiv generalul Theodor Ciurea, jurãmântul pe care acesta îl fãcuse Prea Cuvioasei Parascheva în timpul când era pe front cã dacã îl va salva de la moarte îi va închina un lãcaş de rugãciune. Aceastã promisiune fãcutã de generalul Theodor Ciurea pe câmpul de luptã din timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, l-a îndemnat ca atât prin efortul sãu financiar, cât şi pe cheltuiala Prefecturii judeţului Ilfov sã demoleze vechea bisericã avariatã de cutremur şi pe locul ei sã zideascã, în perioada 1941-1943, o nouã bisericã dupã planurile arhitectului Ion Cernescu, cãreia, alãturi de cele douã hramuri anterioare, i-a atribuit un al treilea hram – cel al Prea Cuvioasei Parascheva. Picturile murale interioare ale noii biserici au fost executate în frescã, în stil neobizantin, în anii 1951-1954 de cãtre Gheorghe Popescu, iar catapetesma originarã, din lemn de tei, care data din anul 1808 sã fie montatã în noua bisericã. Catapeteasma este lucratã în stil brâncovenesc, ornamentatã cu motive vegetale şi florale şi împodobitã la partea superioarã cu douã rânduri de icoaane pictate, iar la cea inferioarã cu un rând de icoane argintate. Chiliile, clopotniţa şi zidul de incintã ale mănăstirii au fost reconstruite din cãrãmidã în perioada 1951-1958 prin grija lui Iustinian Marina, Patriarhul de atunci al Bisericii Ortodoxe Române. Biserica mănăstirii Samurcãşeşti de acum, cu triplu hram –  “Sfânta Treime”, “Adormirea Maicii Domnului” şi “Sfânta Cuvioasã Parascheva”, are o singurã turlã rotundã pe naos, prevãzutã cu zece ferestre înalte şi înguste, şi un prodvor deschis susţinut de opt stâlpi rotunzi în torsadã terminaţi cu arcade la partea superioarã. Faţadele bisericii prezintã o îmbinare armonioasã între cãrãmida aparentã şi piatrã, la partea superioarã fiind prevãzute cu numeroase ocniţe pictate care înconjurã edificiul. Ansamblul monahal a mai fost supus unor reparaţii generale în anii 1976-1986 perioadã în care s-au restaurant picturile murale interioare ale bisericii de cãtre pictorul Ion Taflan. În anii 2005-2007 s-a înlocuit tabla de pe acoperişurile chiliior şi de pe cel al bisericii, au fost spãlate picturile murale de cãtre Gabriela Ştefãniţã şi au fost efectuate lucrãri de restaurare a icoanelor de pe catapeteasmã prin efortul pictoriţei Elena Constantin. În aceeaşi periodã 2005-2007 s-au mai executat lucrãri de consolidare la biserica micã afalã în cimitirul mãnãstirii la care s-au efectuat şi picturi murale realizate de Iulian Lambrãu şi la care s-a montat o catapeteasmã nouã în locul celei vechi care putrezise. La sfârşitul lunii martie 1821, la aceastã mânãstire a poposit  Tudor Vladimirescu  în drumul sãu cãtre Bucureşti aflat în fruntea unei oaste de panduri. În perioada 1864-1875, la mânãstirea Samurcãşeşti a funcţionat o şcoalã primarã pentru copiii satului şi pentru fetiţele orfane. În biserica mare a mãnãstirii se aflã o raclã în care sunt pãstrate fragmente din moaştele Sfinţilor Andrei, Ştefan, Ioan Gurã de Aur, Silvestru, Teodor Tiron, Dumitru Izvorâtorul de Mir ş.a., iar în cimitirul mănăstirii existã mormântul ziaristului Alexandru Beldiman, cel al actriţei Frosa Sarandi ş.a. În cadrul mãnãstirii Samurcãşeşti funcţioneazã ateliere de picturã a icoanelor pe lemn, de confecţionare a mobilierelor, a ramelor şi a vitraliilor, precum şi un muzeu în care sunt expuse icoane pictate de Gheorghe Tattarescu, un epitaf lucrat de Zoe Samurcaş în secolul 19, metanii de chihlimbar, veşminte preoţeşti, o cruce din filigran donatã de tatãl haiducului Iancu Jianu, o cruce din lemn acoperitã cu argint aurit şi pietre preţioase donatã de Tudor Vladimirescu ş.a.