ŞUREANU, Munţii ~, masiv muntos în partea central-nordică a Carpaţilor Meridionali, în grupa M-ţilor Parâng, cuprins între depresiunile Petroşani (la Sud), Haţeg-Pui (la Sud Vest) şi Hunedoara (la Vest), Dealurile Orăştiei (la Nord Vest) şi valea râului Sebeş (la Est). Nod hidrografic. În partea de Sud Est se leagă de M-ţii Parâng şi Lotru prin şaua de la Tărtărău. Este alcătuit din şisturi cristaline, străpunse pe alocuri de granite şi gnaisuri. În zona lor de Sud Vest apare o arie largă de calcare jurasice şi cretacice. Relieful prezintă culmi rotunjite, fără creste glaciare, cu mai multe suprafeţe de eroziune, bine dezvoltate, etajate la diferite înălţimi: Platforma Borăscu, la 1 800–2 000 m altitudine, acoperită cu întinse păşuni alpine; Platforma Râu Şes, la 1 400– 1 600 m altitudine, cu păduri de molid şi brad în amestec cu fag; Platforma Luncani (care aparţine complexului de nivelare Gornoviţa), la 800–1 000 m altitudine, cu păduri de fag şi carpen. În partea de Sud Vest a masivului Şureanu, în zona Platformei Luncani, s-a dezvoltat un bogat şi variat relief carstic în calcarele jurasice şi cretacice (doline, numite local „cionfe”, polii, peşterile Cioclovina Uscată, Şura Mare, Borda Mare ş.a., sohodoluri etc.). Altitudinea maximă: 2 130 m (Vârfu lui Pătru). M-ţii Şureanu mai sunt cunoscuţi în literatura de specialitate şi sub numele de M-ţii Sebeşului. Pe pantele de Nord Vest ale M-ţilor Şureanu au existat şi s-au dezvoltat în Antichitate cele mai puternice aşezări şi cetăţi dacice (Sarmizegetusa Regia – centrul economic, politic, militar şi religios al statului dac în secolul 1 d.Hr., Grădiştea de Munte, Costeşti, Blidaru ş.a.).