Munţi (Ş)

ŞUREANU, Munţii ~, masiv muntos în partea central-nordică a Carpaţilor Meridionali, în grupa M-ţilor Parâng, cuprins între depresiunile Petroşani (la S), Haţeg-Pui (la SV) şi Hunedoara (la V), Dealurile Orăştiei (la NV) şi Valea Sebeşului (la E). Nod hidrografic. În SE se leagă de M-ţii Parâng şi Lotru prin şaua de la Tărtărău. Este alcătuit din şisturi cristaline, străpunse pe alocuri de granite şi gnaisuri. În SV lor apare o arie largă de calcare jurasice şi cretacice. Relieful prezintă culmi rotunjite, fără creste glaciare, cu mai multe supr. de eroziune, bine dezvoltate, etajate la diferite înălţimi: Platforma Borăscu, la 1 800–2 000 m alt., acoperită cu întinse păşuni alpine; Platforma Râu Şes, la 1 400– 1 600 m alt., cu păduri de molid şi brad în amestec cu fag; Platforma Luncani (ce aparţine complexului de nivelare Gornoviţa), la 800–1 000 m alt., cu păduri de fag şi carpen. În SV masivului, în zona Platformei Luncani, s-a dezvoltat un bogat şi variat relief carstic în calcarele jurasice şi cretacice (doline, numite local „cionfe”, polii, peşterile Cioclovina Uscată, Şura Mare, Borda Mare ş.a., sohodoluri etc.). Alt. max.: 2 130 m (Vârfu lui Pătru). M-ţii Ş. mai sunt cunoscuţi în literatura de specialitate şi sub numele de M-ţii Sebeşului. Pe pantele de NV ale M-ţilor Ş. au existat şi s-au dezvoltat în Antichitate cele mai puternice aşezări şi cetăţi dacice (Sarmizegetusa Regia – centrul economic, politic, militar şi religios al statului dac în sec. 1 d.Hr., Grădiştea de Munte, Costeşti, Blidaru ş.a.).