Aflată în perimetrul satului Hlincea din comuna Ciurea, judeţul Iaşi, la 15 km Sud de municipiul Iaşi, mănăstirea Hlincea adăposteşte o obşte de călugari. Biserica mănăstirii Hlincea, cu hramul “Sfântul Gheorghe”, a fost zidită în anii 1560-1587 din iniţiativa şi pe cheltuiala Domniţei Maria (fiica domnului Moldovei, Petru Şchiopul) şi a soţului ei, Zottu Tzigara (fost spãtar şi mare vornic), dar curând dupã aceea, respectiv în prima jumãtate a secolului 17, mănăstirea Hlincea a rãmas în pãrãsire. La 19 august 1591, refuzând sã accepte sporirea tributului impus de turci, domnul Petru Şchiopul a fost obligat sã pãrãseascã Moldova, împreunã cu familia, stabilindu-se la Bolzano în Italia. În anul 1616, la întoarcerea sa din exil, Domniţa Maria a luat mãsuri de restaurare a mănăstirii, fãcând-o metoc al mãnãstirii Galata din Iaşi. În anul 1626, domnul Miron Barnovschi a construit zidul de incintã al mãnãstirii, iar mai târziu, lucrãrile de renovare le-a continuat domnul Moldovei, Vasile Lupu. Picturile murale din interiorul bisericii au fost executate în frescã în anii 1659-1661 pe cheltuiala lui Ştefãniţã Lupu, fiul domnului Vasile Lupu, remarcabil fiind tabloul votiv în care apare portretul lui Vasile Lupu. În anul 1670, domnul Moldovei, Gheorghe Duca, a întãrit mănăstirea Hlincea ca metoc al mãnãstirii Galata din Iaşi. În perioada 1778-1792, în timpul Rãzboiului ruso-turco-prusac, mănăstirea Hlincea a fost transformatã în spital militar, reluându-şi activitatea monahala la începutul secolului 19, iar în timpul epidemiei de holerã din anul 1848, clãdirile mãnãstirii au fost folosite ca lazaret pentru bolnavii de holerã. Turnul-clopotniţã şi zidul de incintã ale mãnãstirii dateazã din secolul 17. Restauratã în anul 1908, iar dupã gravele sticãciuni provocate de cutremurul din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 90 de secunde, biserica a fost consolidatã şi restauratã în anii 1980-1984 din iniţiativa Preafericitului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei. Tot atunci s-a refãcut zidul de incintã şi s-au renovat chiliile existente, iar dupã 1990 mănăstirea Hlincea a cunoscut o permanentã înflorire, construindu-se noi corpuri de chilii. Biserica mãnãstirii Hlincea a fost declaratã monument istoric.