Mănăstirea Hlincea

Aflată în perimetrul satului Hlincea din comuna Ciurea, judeţul Iaşi, la 15 km Sud de municipiul Iaşi, mănăstirea Hlincea adăposteşte 9 călugări care duc o viaţă de obşte sub stăreţia lui Metodie Oprică. Biserica mănăstirii, cu hramul “Sfântul Gheorghe”, a fost zidită în anii 1560-1587 din iniţiativa şi pe cheltuiala Domniţei Maria (fiica lui Petru Şchiopul) şi a soţului ei, Zottu Tzigara (fost spãtar şi mare vornic), dar curând dupã  aceea, respectiv în prima jumãtate a secolului 17, mănăstirea Hlincea a rãmas în pãrãsire. La 19 august 1591, refuzând sã accepte sporirea tributului impus de turci, domnul Petru Şchiopul a fost obligat sã pãrãseascã Moldova, împreunã cu familia, stabilindu-se la Bolzano în Italia. În 1616, la întoarcerea sa din exil, Domniţa Maria a luat mãsuri de restaurare a mănăstirii, fãcând-o metoc al mânãstirii Galata din Iaşi. În 1626, domnul Miron Barnovschi a construit zidul de incintã al mânãstirii, iar mai târziu, lucrãrile de renovare le-a continuat Vasile Lupu. Picturile murale din interiorul bisericii au fost executate în frescã în anii 1659-1661 pe cheltuiala lui Ştefãniţã Lupu, fiul domnului Vasile Lupu, remarcabil fiind tabloul votiv în care apare portretul lui Vasile Lupu. În 1670, domnul Gheorghe Duca a întãrit mănăstirea Hlincea ca metoc al mânãstirii Galata din Iaşi. În perioada 1778-1792, în timpul rãzboiului ruso-turco-prusac, mănăstirea Hlincea a fost transformatã în spital militar, iar la începutul secolului 19 şi-a reluat activitatea monahalã. Grav avariatã de cutremurul din 4 martie 1977, biserica a fost consolidateã şi restaurantã în anii 1980-1984 din iniţiativa Prea Fericitului Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei. Tot atunci s-a refãcut zidul de incintã şi s-au renovat chiliile existente, iar dupã 1990 mănăstirea Hlincea a cunoscut o permanentã înflorire, construindu-se noi corpuri de chilii.