Mănăstirea Bistriţa (de maici) se află în satul Bistriţa din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, la 6 km Nord de satul Costeşti şi 43 km Vest-Nord Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea. Mănăstirea Bistriţa, cu biserica având hramul “Adormirea Maicii Domnului”, azi declarată monument istoric, este una dintre cele mai vechi şi mai importante aşezãminte monastice şi culturale din Ţara Românească, fiind o ctitorie din anii 1492-1494 a fraţilor Craioveşti (respectiv Barbu – devenit monahul Pahomie, Pârvu, Danciu şi Radu Craiovescu), atestată documentar la 16 martie 1494. În 1509, ansamblul monahal a fost în mare parte dărâmat din porunca domnului Ţării Româneşti, Mihnea cel Rău, care intrase în conflict cu boierii Craioveşti din cauza politicii sale autoritare. În perioada 1515-1519, în timpul domniei lui Neagoe Basarab, boierii Craioveşti au reconstruit biserica şi chiliile, iar meşterul zugrav Dobromir din Târgovişte, ajutat de Dumitru şi Chirtop au executat picturile murale interioare. Ulterior, frecventele jafuri ale tâlharilor au provocat mari stricăciuni mănăstirii, fapt care a determinat pe domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, să renoveze ansamblul monahal în anii 1683-1684. În anul 1820 biserica mănăstirii a fost repictată din iniţiativa marelui ban Grigore Brâncoveanu. Avariate grav de cutremurul din 11 ianuarie 1838, care a avut magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, biserica şi clădirile anexe au fost rezidite în anii 1846-1855, sub domniile lui Gheorghe Bibescu şi Barbu Ştirbei. Biserica mănăstirii, reziditã în stil neogotic, după planurile arhitecţilor Johann Schlatter şi Julius Freiwald, a fost pictatã în interior, în anul 1855, de Gheorghe Tattarescu, printre picturi remarcându-se chipurile lui Barbu Craiovescu şi cele ale domnilor Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu şi Barbu Ştirbei. La mănăstirea Bistriţa se pãstreazã moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul, aduse aici de Barbu Craiovescu în 1497. Din vechiul ansamblu, ctitorit de boierii Craioveşti, se mai pãstreazã doar biserica-bolniţă cu hramul “Schimbarea la Faţã”, construitã în anii 1520-1521 şi pictată imediat dupã aceea, iar în 1710 i s-a adãugat un pridvor. La mănăstirea Bistriţa a fost instalată, la începutul secolului 16, prima tiparniţă din Ţara Românească de cãtre ieromonahul Macarie, de sub teascurile căreia a apărut, la 10 noiembrie 1508, din iniţiativa domnului Radu cel Mare, ”Liturghierul” în limba slavonã, prima carte tipărită în Ţara Românească. Mănăstirea Bistriţa a fost desfiinţatã de autoritãţile comuniste prin Decretul nr. 410 al Consiliului de Stat din 28 octombrie 1959 şi reînfiinţatã în anul 1984.
