CASA DOAMNEI, stâncă solitară, înaltă de 101 m, situată în arealul satului Stânca, aflat în subordinea administrativă a oraşului Ştefăneşti, judeţul Botoşani, în zona de silvostepă a Câmpiei Jijiei Superioare, care apare în relief sub forma unui pinten calcaros, alcătuit din depozite cuaternare. Pe pantele acestei stânci, declarată rezervaţie naturală complexă, de tip geologic şi floristic, şi arie protejată de interes naţional (declarată la 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României la 12 aprilie 2000), extinsă pe o suprafaţă de un ha, se dezvolta, până nu demult, o plantă foarte rară, numită Schiverechia podolica (endemism podolic), singurul loc din România în care această plantă rară vegeta la limita vestică a arealului său mondial de răspândire, alături de care, mai apăreau şi alte specii rare ca urechelniţa (Sempervivum rhutenicum var. albidum), şopârliţa (Veronica incana) ş.a. Din cauza formării lacului de acumulare de la Stânca-Costeşti, această plantă, situată iniţial pe teritoriul satului Stânca, a fost afectată de lucrările hidroenergetice, fapt care a impus necesitatea transplantării acestei specii rare într-un loc mai ferit, respectiv în arealul comunei Ripiceni, judeţul Botoşani.