NEMIRA, Munţii ~, masiv muntos în partea de Est-Sud Est a Carpaţilor Orientali, inclus în cadrul M-ţilor Trotuşului (→ Trotuş, M-ţii Trotuş),), situat între văile râurilor Uz (la Nord) şi Oituz (la Sud), la Sud Est de M-ţii Ciuc, la limita dintre judeţele Bacău, Covasna şi Harghita. M-ţii Nemira, alcătuiţi predominant din fliş cretacic, grezos (facies de Tarcău) şi şistos-calcaros, se individualizează printro masivitate accentuată, desfăşurându-se sub forma unei culmi principale (ale căror altitudini scad de la Nord la Sud), din care se detaşează mai multe vârfuri care depăşesc 1 600 m înălţime (Nemira Mare, 1 649 m – altitudinea maximă a masivului Nemira, Şandru Mare, 1 640 m, Nemira Ţiganca, 1 626 m ş.a.). Contactele petrografice sunt marcate în relief prin prezenţa unor abrupturi (culmea Nemira se termină spre Est printr-un abrupt de 600 m), vârfuri legate prin înşeuări etc. Masivul Nemira este un important nod hidrografic (de aici izvorăsc râurile Caşin, Izvoru Negru, Dofteana, Slănic, Râu Negru – afluent stâng al râului Olt ş.a.) şi un interesant obiectiv turistic. Pantele sunt acoperite cu păduri de fag în amestec cu răşinoase (molid şi brad). „Meterezele“ masivului Nemira străjuiesc partea de Vest a Depresiunii Dărmăneşti şi, totodată, renumita staţiune balneoclimaterică Slănic-Moldova, aflată la poalele de Sud Est ale vârfului Şandru Mare.