Munţi (F)

FĂGĂRAŞ, Munţii ~, masiv muntos în partea central-estică a Carpaţilor Meridionali, între râurile Olt, la Vest, şi Dâmboviţa, la Est, care domină, spre Nord, Podişul Transilvaniei cu 1 600–2 000 m. Constituit în întregime din şisturi cristaline (paragnaisuri, micaşisturi, cuarţite, gnaisuri, calcare, dolomite cristaline ş.a.). Altitudinea maximă: 2 544 m (vârful Moldoveanu, cel mai înalt din ţară). Este format dintr-o creastă principală, cu direcţie Est-Vest, extinsă pe 70 km lungime (din care se detaşează numeroase vârfuri piramidale, abrupturi şi stâncării), dublată spre Sud de mai multe culmi şi masive montane cu înălţimi mai mici (Iezer-Păpuşa, Ghiţu, Frunţi, Cozia). Munţii Făgăraş sunt cei mai masivi şi mai înalţi din Carpaţii româneşti (au şase vârfuri de peste 2 500 m, 30 de vârfuri peste 2 400 m şi circa 150 de vârfuri peste 2 300 m), prezintă un caracter tipic alpin, cu numeroase urme ale glaciaţiei cuaternare (circuri, văi şi lacuri glaciare, custuri, morene etc.). Climat alpin, cu precipitaţii abundente (peste 1 400 mm/anual) şi vânturi predominante dinspre Vest. Important nod oro-hidrografic al Carpaţilor Meridionali (de pe versantul lor sudic izvorăsc râurile Argeş, Vâlsan, Râu Târgului, Râu Doamnei ş.a., iar de pe versantul nordic o puzderie de râuri mai mici – Sebeş, Berivoiu, Săvăstreni, Breaza, Sâmbăta, Viştea, Ucea, Arpaş, Cârţişoara ş.a. – care formează, aici, cea mai densă reţea hidrografică din ţară, a cărei valoare este de 1,4 km/km2 faţă de 0,5 km/km2 cât este media pe ţară). În zona înaltă, la peste 1 700 m altitudine, se extind păşunile alpine, propice păstoritului, şi tufărişuri subalpine (jneapăn, smirdar, afin), printre care, din loc în loc, se dezvoltă exemplare izolate sau pâlcuri de zâmbru (Pinus cembra), iar mai jos, pantele lor sunt acoperite cu păduri de conifere şi de fag. Regiunea M-ţilor Făgăraş constituie una dintre cele mai importante zone turistice ale ţării, cu numeroase peisaje mirifice, trasee marcate, cabane, refugii etc., traversată, pe la obârşiile Argeşului, de şoseaua de mare altitudine (2 034 m) – „Transfăgărăşan”, care leagă Muntenia de Transilvania.

Vedere de ansablu asupra Munţilor Făgăraş (Photo by Andrei Mike on Unsplash)

Această şosea naţională, care traversează creasta M-ţilor Făgăraş, în zona lacului Bâlea (2 034 m alt.), printr-un tunel de 887,67 m lungime (cel mai lung tunel auto din România), are o lungime totală de 92 km, a fost construită în 1 611 zile şi inaugurată la 20 septembrie 1974. Şoseaua străbate zone deosebit de pitoreşti, în cadrul cărora se remarcă unele obiective turistice (lacul de acumulare Vidraru, văile glaciare Capra, Bâlea şi Cârţişoara ş.a.), trecând peste 27 de viaducte şi poduri şi 550 de podeţe, asigurând legătura pe o variantă mai scurtă, dar mai dificilă, între Muntenia (judeţul Argeş) şi Transilvania (judeţul Sibiu). Şoseaua este afectată uneori, pe unele porţiuni, de frecvente căderi de stânci, care îngreunează circulaţia. Pe timpul iernii nu se poate circula din cauza stratului de zăpadă gros şi persistent. Vârfuri principale: Negoiu (2 535 m), Viştea Mare (2 527 m), Lespezi (2 522 m), Vânătarea lui Buteanu (2 506 m), Dara (2 500 m), Urlea (2 473 m), Gălăşescu (2 471 m), Arpaşu Mare (2 468 m), Arpaşu Mic (2 459 m), Ucea Mare (2 434 m), Capra (2 417 m). În perimetrul M-ţilor Făgăraş, în anul 2019 a fost înfiinţată o rezervaţie de zimbri, cu 11 exemplare, cu scopul reintroducerii zimbrilor în arealul M-ţilor Făgăraş, iar la sfârşitul lunii mai 2020, Fundaţia “Conservation Carpathia” a pus în libertate încă opt zimbri, în zona lacului Pecineagu, urmând ca până în iulie 2024, numărul acestora să crească până la 75 de exemplare. În noiembrie 2020, în această rezervaţie s-a născut primul pui de zimbru.

Transfăgărăşanul
Şoseaua transfăgărăşană, străbătând valea glaciară a Bâlei – vedere spre cascada Bâlea (Credit: Shutterstock)

FRUNŢI, masiv muntos, desprins din culmea sudică a M-ţilor Făgăraş, situat între văile râurilor Topolog, la Vest, şi Argeş, la Est, alcătuit predominant din fliş grezo-marnos, gresii şi şisturi. În axa principală a masivului se găsesc gnaisuri oculare care dau un relief pitoresc, cu proeminenţe, cu pereţi verticali, cu mici peşteri. Pe rama sudică a acestui masiv predomină depozitele sedimentare eocene în cadrul cărora relieful capătă un aspect domol, formând prispa meridională a acestora. Altitudinea maximă: 1 534 m. Acoperit cu păduri de foioase (îndeosebi fag şi gorun).

FURNICA, masiv muntos în partea de Sud Est a M-ţilor Bucegi, situat între văile râurilor Izvorul Dorului, la Vest şi Sud, şi Peleş, la Nord, care domină, la Est, valea râului Prahova printr-un abrupt în zona oraşului Sinaia. Altitudinea maximă: 2 103 m (vârful Furnica). Constituit din fliş grezos calcaros (strate de Sinaia) şi din conglomerate de Bucegi. Acoperit cu păduri de molid până la 1 800 m altitudine, iar mai sus de pajişti alpine. Turism intens facilitat de şoseaua modernizată care urcă de la Sinaia până la Cota 1 400, şi mai ales de Telecabina Sinaia – Cota 1 400 şi Telefericul Cota 1 400 – Vârful cu Dor. Numeroase poteci marcate şi cabane. Pârtii de schi. Instalaţie pentru bob.