Munţi (F)

FĂGĂRAŞ, Munţii ~, masiv muntos în partea central-estică a Carpaţilor Meridionali, între râurile Olt, la V, şi Dâmboviţa, la E, care domină, spre N, Pod. Transilvaniei cu 1 600–2 000 m. Constituit în întregime din şisturi cristaline (paragnaisuri, micaşisturi, cuarţite, gnaisuri, calcare, dolomite cristaline ş.a.). Alt. max.: 2 544 m (vf. Moldoveanu, cel mai înalt din ţară). Este format dintr-o creastă pr., cu direcţie E-V, extinsă pe 70 km lungime (din care se detaşează numeroase vârfuri piramidale, abrupturi şi stâncării), dublată spre S de mai multe culmi şi masive montane cu înălţimi mai mici (Iezer-Păpuşa, Ghiţu, Frunţi, Cozia). M-ţii F. sunt cei mai masivi şi mai înalţi din Carpaţii româneşti (au şase vârfuri de peste 2 500 m, 30 de vârfuri peste 2 400 m şi c. 150 de vârfuri peste 2 300 m), prezintă un caracter tipic alpin, cu numeroase urme ale glaciaţiei cuaternare (circuri, văi şi lacuri glaciare, custuri, morene etc.). Climat alpin, cu precipitaţii abundente (peste 1 400 mm/anual) şi vânturi predominante dinspre V. Important nod oro-hidrografic al Carpaţilor Meridionali (de pe versantul lor sudic izvorăsc râurile Argeş, Vâlsan, Râu Târgului, Râu Doamnei ş.a., iar de pe versantul nordic o puzderie de râuri mai mici – Sebeş, Berivoiu, Săvăstreni, Breaza, Sâmbăta, Viştea, Ucea, Arpaş, Cârţişoara ş.a. – care formează, aici, cea mai densă reţea hidrografică din ţară, a cărei valoare este de 1,4 km/km2 faţă de 0,5 km/km2 cât este media pe ţară). În zona înaltă, la peste 1 700 m alt., se extind păşunile alpine, propice păstoritului, şi tufărişuri subalpine (jneapăn, smirdar, afin), printre care, din loc în loc, se dezvoltă exemplare izolate sau pâlcuri de zâmbru (Pinus cembra), iar mai jos, pantele lor sunt acoperite cu păduri de conifere şi de fag. Constituie una dintre cele mai importante zone turistice ale ţării (numeroase trasee marcate, cabane, refugii etc.), traversat, pe la obârşiile Argeşului, de şoseaua de mare alt. (2 034 m) – „Transfăgărăşan” – ce leagă Muntenia de Transilvania. Vârfuri pr.: Negoiu (2 535 m), Viştea Mare (2 527 m), Lespezi (2 522 m), Vânătarea lui Buteanu (2 506 m), Dara (2 500 m), Urlea (2 473 m), Gălăşescu (2 471 m), Arpaşu Mare (2 468 m), Arpaşu Mic (2 459 m), Ucea Mare (2 434 m), Capra (2 417 m).

FRUNŢI, masiv muntos, desprins din culmea sudică a M-ţilor Făgăraş, situate între văile Topolog, la V, şi Argeş, la E, alcătuit predominant din fliş grezomarnos, gresii şi şisturi. În axa pr. a masivului se găsesc gnaisuri oculare care dau un relief pitoresc, cu proeminenţe, cu pereţi verticali, cu mici peşteri. Pe rama sudică a acestui masiv predomină depozitele sedimentare eocene în cadrul cărora relieful capătă un aspect domol, formând prispa meridională a acestora. Alt. max.: 1 534 m. Acoperit cu păduri de foioase (îndeosebi fag şi gorun).

FURNICA, masiv muntos în SE M-ţilor Bucegi, situat între văile râurilor Izvorul Dorului, la V şi S, şi Peleş, la N, care domină, la E, Valea Prahovei printr-un abrupt în zona oraşului Sinaia. Alt. max.: 2 103 m (vf. Furnica). Constituit din fliş grezos calcaros (strate de Sinaia) şi din conglomerate de Bucegi. Acoperit cu păduri de molid până la 1 800 m alt., iar mai sus de pajişti alpine. Turism intens facilitat de şoseaua modernizată ce urcă de la Sinaia până la Cota 1 400, şi mai ales de Telecabina Sinaia – Cota 1 400 şi Telefericul Cota 1 400 – Vârful cu Dor. Numeroase poteci marcate şi cabane. Pârtii de schi. Instalaţie pentru bob.