PADEŞ, vârf în partea de Sud Vest a M-ţilor Poiana Ruscăi, alcătuit din calcare triasice, reprezentând altitudinea maximă a acestora (1 374 m).
PAHARNICULUI, Vârful ~, masiv deluros în Podişul Mehedinţi (în Dealurile Isvernei), alcătuit din marno-calcare şi formaţiuni detritice. Aici se înregistrează cea mai mare înălţime (887 m) atât din Dealurile Isvernei, cât şi din întreg arealul Podişului Mehedinţi.
PALTINU, vârf în M-ţii Făgăraş, alcătuit din şisturi cristaline. Altitudinea: 2 398 m.
PANAGHIA, vârf în masivul Ceahlău din Carpaţii Orientali, alcătuit din conglomerate. Altitudinea: 1 900 m.
PARÂNGU MARE, vârf în partea central-vestică a culmii principale a masivului Parâng, alcătuit din granite şi granodiorite. Altitudinea: 2 519 m (cel mai înalt vârf din întreg masivul Parâng). Acoperit cu pajişti alpine. Se află pe traseul de creastă care porneşte din municipiul Petroşani sau din şoseaua alpină Novaci–Oaşa–Sebeş, oferind o frumoasă perspectivă asupra reliefului glaciar de la obârşia văii râului Jieţ. Cunoscut şi sub numele de Mândra.
PARÂNGU MIC, vârf pe culmea principală a masivului Parâng. Altitudinea: 2 074 m.
PAŞCANI, vârf în partea centrală a Obcinei Feredeu, reprezentând altitudinea maximă a acesteia (1 479 m).
PĂLTINIŞ, vârf în culmea deluroasă Şieu, constituind altitudinea maximă a acesteia (691 m).
PĂPUŞA, vârf în Culmea muntoasă cu acelaşi nume din M-ţii Iezer (Carpaţii Meridionali) cu altitudinea de 2 391 m.
PĂPUŞA, vârf în partea de Est a Masivului Parâng, situat la Est de vârful Parângu Mare, alcătuit din amfibolite. Altitudinea: 2 136 m. Străjuieşte, dinspre Est, Pasul Urdele (1 950 m altitudine) şi şoseaua transalpină Novaci–Oaşa–Sebeş, care trece prin acest pas.
PĂPUŞA, vârf de formă piramidală în partea de Est a M-ţilor Retezat, la Est de vârful Peleaga, alcătuit din granite şi granodiorite gnaisice. Altitudinea: 2 508 m. Are pantele acoperite cu grohotişuri. Aflat pe traseul turistic de creastă (accesibil de la cabanele Pietrele şi Buta), oferă o frumoasă perspectivă asupra peisajului alpin al M-ţilor Retezat şi asupra reliefului glaciar din jur.
PEANA, vârf în zona Dealurilor Feleacului, constituind altitudinea maximă a acestora (832 m).
PELEAGA, cel mai înalt vârf din M-ţii Retezat (situat în partea de Vest a Carpaţilor Meridionali), de formă piramidală, alcătuit din granite, granodiorite, şisturi cristaline; îmbrăcat în pânze de grohotiş. Altitudinea: 2 509 m. La baza lui se află cel mai întins lac glaciar din Carpaţii româneşti – Bucura (10,8 ha). Situat pe creasta centrală a M-ţilor Retezat, Peleaga oferă o frumoasă perspectivă asupra peisajului din jur (vârfurile Retezat 2 482 m, Păpuşa 2 508 m şi Pietrele, 2 270 m, lacurile glaciare Bucura, Peleaga sau Ghimpele, Peleguţa, Lia ş.a.). Accesibil pe poteci marcate dinspre cabanele Pietrele, Balia, Gura Zlata, Buta.
PENTELEU, vârf în masivul muntos cu acelaşi nume, constituind altitudinea maximă a acestuia (1 772 m).
PIATRA ARSĂ, vârf situat în partea de Est a masivului Bucegi. Altitudinea: 2 071 m. Cabană turistică (1 950 m altitudine).
PIATRA GOZNEI, vârf în M-ţii Semenic, reprezentând altitudinea maximă a acestora (1 447 m). Alcătuit din şisturi cristaline.
PIATRA IORGOVANULUI, vârf sub forma unei stânci masive, alcătuit din calcar, situat în masivul cu acelaşi nume din zona de Sud a M-ţilor Retezat, care împreună cu masivul Piule (2 081 m), aflat la Est-Nord Est de acesta, formează un complex aparte cunoscut sub numele de Retezatu Mic. Vârful Piatra Iorgovanului, a cărui altitudine atinge 2 014 m, se poate vedea în condiţii optime de pe vârful Oslea (1 946 m) din M-ţii Vâlcan.
PIATRA MARE, vârf în M-ţii Bârsei, constituind altitudinea maximă a acestora (1 843 m).
PIATRA MARE, vârf în masivul muntos cu acelaşi nume, constituind altitudinea maximă a acestuia (1 843 m).
PIETRELE, vârf în M-ţii Retezat cu altitudinea de 2 270 m.
PIETRICICA, vârf în culmea deluroasă cu acelaşi nume (586 m altitudine).
PIETRII, Vârful ~, vârf în partea central-nordică a M-ţilor Ţarcu, reprezentând altitudinea maximă a acestora (2 192 m). De sub el izvorăşte râul Bistra Mărului.
PIETROSU, numele mai multor vârfuri din Carpaţii româneşti, dintre care cele mai cunoscute sunt:
PIETROSU, vârf în partea de Nord a M-ţilor Bistriţei, „îmbrăţişat” la poale de apele râului Bistriţa moldovenească, în bucla pe care Bistriţa o face între cheile de la Zugreni şi defileul de la Crucea. Alcătuit din calcare cristaline, amfibolite, paragnaisuri etc. Altitudinea: 1 791 m. Accesibil dinspre valea râului Bistriţa moldovenească. Pe versantul din zona cheilor de la Zugreni creşte planta endemică Hieracium laevitomentosum.
PIETROSU, vârf în partea central-nordică a M-ţilor Căliman, alcătuit din andezite. Altitudinea: 2 100 m. Păşuni alpine. În apropiere, la Gura Haitii, se află zăcăminte exploatabile de sulf. Face parte din rezervaţia complexă Căliman. Accesibil dinspre Vatra Dornei, pe valea râului Neagra Şarului.
PIETROSU, vârf în partea de Nord Est a M-ţilor Maramureş, alcătuit din gresii cretacice, situat între văile râurilor Vaser şi Rica, străjuind graniţa cu Ucraina. Altitudinea: 1 850 m. Prezintă urme ale glaciaţiei cuaternare. Accesibil dinspre oraşul Vişeu de Sus.
PIETROSU, vârf în partea de Nord a M-ţilor Rodnei, alcătuit din şisturi cristaline. Altitudinea: 2 303 m (cel mai înalt vârf din Carpaţii Orientali). Cunoscut sub numele de Pietrosu Rodnei sau Pietrosu Mare. Aici se află o staţie meteorologică. Nod hidrografic, înconjurat de circuri glaciare. Rezervaţie naturală complexă (geomorfologică, floristică şi faunistică), extinsă pe o suprafaţă de 900 ha, înfiinţată în 1932, inclusă (în anul 1979) de către UNESCO în reţeaua Rezervaţiilor de excepţie ale biosferei. Partea inferioară a versantelor este acoperită cu păduri de fag şi de amestec (fag, brad, molid), cu pătură ierbacee abundentă, zona mijlocie include păduri de molid şi jnepenişuri, în cadrul cărora se întâlneşte, frecvent, zâmbrul (Pinus cembra), iar în partea superioară a versantelor şi pe culmi predomină tufărişuri de smirdar (Rhododendron kotschyi) şi vegetaţia de tip alpin. Numeroase plante rare (ghinţura/Gentiana punctata, Gentiana phlogifolia, şopârliţa/Veronica baumgartenii, mierea–ursului/Pulmonaria filarszkiana, floarea-de-colţi/Leontopodium alpinum ş.a.) şi endemice (Heracleum carpaticum, Lychnis nivalis – endemism al M-ţilor Rodnei). Faună bogată (urs, cerb, râs, cocoş de munte). Capra neagră (Rupicapra rupicapra), dispărută în această zonă după Primul Război Mondial, a fost recolonizată (cu mari eforturi) în anii 1967–1968. După 1989, din cauza recrudescenţei braconajului, capra neagră este din nou pe cale de dispariţie. În rezervaţie a fost colonizată (în 1973) şi marmota. Accesibil dinspre oraşul Borşa.
PIETROSU, vârf în culmea muntoasă Zboina Frumoasă din M-ţii Vrancei, constituind altitudinea maximă a acesteia (1 672 m).
PIETROSU MARE, numele sub care mai este cunoscut vârful Pietrosu din M-ţii Rodnei.
PIETROSU RODNEI, numele sub care mai este cunoscut vârful Pietrosu din M-ţii Rodnei.
PISCUL BACIULUI, Vârful ~ → La Om, Vârful ~ , Capitolul Unităţi de relief/Vârfuri, litera L.
PIULE, vârf sub forma unei stânci masive, alcătuit din calcar, situat în masivul cu acelaşi nume din zona de Sud a M-ţilor Retezat, care împreună cu masivul Piatra Iorgovanului (2 014 m), aflat la Vest-Nord Vest de acesta, formează un complex aparte cunoscut sub numele de Retezatu Mic.
PLEŞU, vârf în M-ţii Codru-Moma, constituind altitudinea maximă a acestora (1 112 m).
PODU CALULUI, vârf în masivul muntos cu acelaşi nume, constituind altitudinea maximă a acestuia (1 439 m).
POIANA HOŢILOR, vârf în masivul deluros Ciolanu, constituind altitudinea maximă a acestuia (753 m).
POIENIŢA, vârf în partea de Nord a M-ţilor Trascău, reprezentând altitudinea maximă a acestora (1 437 m).
POSTĂVARU, vârf în masivul muntos cu acelaşi nume, constituind altitudinea maximă a acestuia (1 802 m).
PRICOPAN, vârf în culmea muntoasă Pricopan, reprezentând altitudinea maximă a acesteia (370 m).
PRISNEL, vârf în culmea muntoasă Prisnel, constituind altitudinea maximă a acesteia (651 m).
PUZDRELE, vârf în M-ţii Rodna cu altitudinea de 2 189 m.