ALMAŞ, râu, afluent pe partea stângã a râului Someş în aval de comuna Surduc, judeţul Cluj; lungimea: 65 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 810 km2. Izvorãşte din M-ţii Meseş. Local, în cursul superior, se numeşte Fildu. Afluenţi principali: Valea Cetăţii, Bozolnic, Băbiu ş.a.
ALUTA, denumirea romanã a râului Olt.
ALUTUS, denumirea daco-geticã a râului Olt.
AMARADIA, râu, afluent pe partea stângã a râului Jiu în arealul comunei Cernele, judeţul Dolj; lungimea: 99 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 870 km2. Izvorãşte din partea de Est a Dealului Cărbuneşti, de la 490 m altitudine şi are o direcţie predominantã de curgere Nord-Sud, drenând partea de Vest a Piemontuluiu Olteţului (respectiv Dealurile Amaradiei). Debitul mediu multianual al râului Amaradia, în zona de vãrsare, este de 3,20 m3/s. Afluenţi principali: Pârâu Gâlceşti, Pârâu Negreni, Totea (pe dreapta), Slăvuţa, Amărăzuia, Plosca (pe stânga).
APA NEAGRĂ, denumirea sub care mai este cunoscut râul Carasu.
ARANCA, râu în partea de Vest a României, afluent pe partea stângã a râului Tisa, fost braţ de vărsare al râului Mureş, foarte meandrat; lungimea: 104 km pe teritoriul României; suprafaţa bazinului hidrografic: 990 km2. Izvorãşte din Câmpia Aradului, din apropierea comunei Felnac, judeţul Arad, trece prin oraşul Sânnicolau Mare şi se varsã în râul Tisa pe teritoriul Serbiei, la Pade.
ARGEŞ, râu în partea de Sud-Sud Est a României, afluent pe partea stângã a fluviului Dunărea în perimetrul municipiului Olteniţa, judeţul Călăraşi; lungimea: 350 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 12 550 km2. Izvorãşte din partea central-vesticã a culmii principale a M-ţilor Făgăraş prin doi afluenţi: Buda şi Capra. Buda (22,6 km lungime), care este considerat izvorul principal al sistemului hidrografic Argeş, izvorăşte de sub vârful Arpaşu Mic (2 459 m altitudine), de la 2 030 m altitudine, din lacul glaciar Buda, iar pârâul Capra (20 km lungime) izvorăşte din lacul glaciar Capra, aflat sub vârful Vânãtarea lui Buteanu (2 506 m altitudine). În aval de confluenţa pârâului Buda cu Capra, a fost construit lacul de acumulare Vidraru din bazinul căruia porneşte în prezent cursul râului Argeş. De la izvoare şi pânã în zona municipiului Piteşti, râul Argeş are o direcţie de curgere Nord-Sud, drenând mai întâi pantele sudice ale M-ţilor Făgăraş, strãbate apoi Muscelele Argeşului şi Dealurile Argeşului, cãpãtând o uşoarã tendinţã de abatere a cursului cãtre Sud Est, iar dupã ce separă Piemontul Cotmeana (în Vest) de Piemontul Cândeşti (în Est) intrã în câmpie (în aval de Piteşti) îndreptându-şi cursul, predominant, cãtre Sud Est, udând mai multe subunitãţi ale Câmpiei Române. Panta medie de curgere a râului Argeş este de 13 m/km (mai accentuatã în cursul superior, 65 m/km), iar debitul mediu multianual variazã între 19,6 m3/s în cursul superior, 40 m3/s la ieşirea din zona piemontanã şi 73 m3/s la vãrsare. Pe cursul superior al râului Argeş s-a construit un sistem hidroenergetic constituit din 17 hidrocentrale cu o putere instalatã care însumeazã 412,2 MW. Acestea sunt, din amonte spre aval: Cumpăniţa (5,0 MW, datã în folosinţã în 1968), Argeş – fostă Gheorghe Gheorghiu-Dej (220 MW – 1966), Oeşti (15 MW – 1967), Albeşti (15 MW – 1967), Cerbureni (15 MW – 1968), Valea Iaşului (15 MW – 1969), Curtea de Argeş (7,7 MW – 1972), Noapteş (15,4 MW – 1973), Zigoneni (15,4 MW – 1973), Băiculeşti (15,4 MW – 1974), Măniceşti (11,5 MW – 1975), Vâlcelele (15,4 MW – 1976), Merişani (11,5 MW – 1976), Budeasa (11,5 MW – 1978), Bascov (7,7 MW – 1971), Piteşti (7,7 MW – 1972), Goleşti (8,0 MW – 1983). Valea superioarã a râului Argeş se încadreazã într-o interesantã şi neasemuitã zonã turisticã strãbãtutã de şoseaua naţionalã Transfăgărăşană. În cursul inferior, în aval de oraşul Mihăileşti, judeţul Giurgiu, au fost efectuate (în anii ’80 ai secolului 20), parţial, lucrãri de amenajare complexã a râului Argeş în contextul construirii canalului Bucureşti-Dunăre (lucrãri începute în 1982 şi întrerupte dupã Revoluţia din decembrie 1989). În zona de câmpie, apele râului Argeş sunt folosite pentru irigaţii şi pentru alimentarea cu apã potabilã şi industrialã a municipiului Bucureşti. Râul Argeş era numit în Antichitate Ordessos, de cãtre scito-eleni, dupã toponimul local Argesis. Afluenţi principali: Vâlsan, Râu Doamnei, Sabar, Dâmboviţa (pe stânga), Neajlov (pe dreapta).
ARGEŞEL, râu, afluent pe partea stângã a Râului Târgului în aval de oraşul Mioveni, judeţul Argeş; lungimea:76 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 242 km2. Izvorãşte de pe pantele de Sud ale masivului Păpuşa, de sub vârful Păpuşa (2 391 m altitudine), de la 2 020 m altitudine, are o direcţie predominantã de curgere Nord-Sud, cu uşoară abatere spre Sud Vest în aval de comuna Davideşti, judeţul Argeş, căpãtând înfãţişarea unui arc de cerc. Strãbate mai întâi zona cristalinã a M-ţilor Păpuşa, unde are pantã mare de curgere (54 m/km), apoi, în aval de comuna Nămăeşti, intrã în zona subcarpaticã, iar în aval de Hârtieşti dreneazã Piemontul Cândeşti trecând prin oraşul Mioveni. În zona Piemontului Cândeşti, din cauza infiltraţiilor puternice în pietrişurile piemontane, râul seacã în anii secetoşi. Este lipsit de afluenţi importanţi.
ARIEŞ, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Mureş pe teritoriul comunei Lunca Mureşului, judeţul Alba; lungimea: 166 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 3 005 km2. Izvorãşte din partea de Nord a masivului Bihor, de sub vârful Curcubăta Mare, de la 1 195 m altitudine, curge mai întâi pe direcţie Nord Vest-Sud Est, pânã la oraşul Câmpeni, de aici se îndreaptã cãtre Nord Est, având, până la municipiul Turda, o direcţie de curgere opusã râului Mureş, dupã care se arcuieşte spre Sud-Sud Est. În cursul superior, pânã la confluenţa cu râul Arieşu Mic, râul Arieş poartã numele Arieşu Mare. În zona montanã, pânã la ieşirea de pe teritoriul judeţului Alba, râul Arieş are o pantã medie de curgere de 7‰, iar în Câmpia Turzii aceasta scade la 2,5‰. Debitul mediu multianual în zona de confluenţã cu râul Mureş este de 26 m3/s. În zilele de 26–28 decembrie 1995, din cauza ploilor abundente şi a topirii zãpezii, debitul râului Arieş a crescut foarte mult, provocând mari inundaţii în cursul mijlociu şi inferior, soldate cu pagube materiale. De-a lungul vãii sale – una dintre cele mai încântãtoare zone turistice –, râul Arieş a modelat, prin eroziune diferenţialã, câteva depresiuni fermecãtoare (Arieşeni, Câmpeni, Sãlciua ş.a.) şi a „sculptat” mai multe defilee şi chei impunãtoare, între care se remarcã pitoreştile chei dintre localitãţile Ocoliş (judeţul Alba) şi Moldoveneşti (judeţul Cluj) în lungime de circa 30 km, sãpate în prelungirile calcaroase ale M-ţilor Trascău. Râul Arieş trece prin oraşul Câmpeni şi prin municipiile Turda şi Câmpia Turzii. Afluenţi principali: Arieşu Mic, Sohodol, Cerniţa, Râmetea (pe dreapta), Gârda Seacă, Albac, Bistra, Valea Mare, Poşaga, Ocoliş, Iara, Hăjdate, Valea Racilor, Valea Florilor, Valea Lungă ş.a. (pe stânga).