Râuri (A)

ALMAŞ, râu, afl. stg. al Someşului în aval de com. Surduc; 65 km; supr. bazinului: 810 km2. Izv. din M-ţii Meseş. Local, în cursul superior, se numeşte Fildu. Afl. pr.: Valea Cetăţii, Bozolnic, Băbiu ş.a.

AMARADIA, râu, afl. stg. al Jiului în arealul com. Cernele (jud. Dolj); 99 km; supr. bazinului: 870 km2. Izv. din E Dealului Cărbuneşti, de la 490 m alt. şi are o direcţie predominantã de curgere N-S, drenând partea de V a Piem. Olteţului (respectiv Dealurile Amaradiei). Debitul mediu multianual al râului Amaradia, în zona de vãrsare, este de 3,20 m3/s. Afl. pr.: Pârâu Gâlceşti, Pârâu Negreni, Totea (pe dr.), Slăvuţa, Amărăzuia, Plosca (pe stg.).

ARANCA, râu în V României, afl. stg. al Tisei, fost braţ de vărsare al Mureşului, foarte meandrat; 104 km pe terit. României; supr. bazinului: 990 km2. Izv. din Câmpia Aradului, din apropierea com. Felnac, trece prin Sânnicolau Mare şi se varsã în Tisa pe terit. Serbiei, la Pade.

ARGEŞ, râu în S-SE României, afl. stg. al Dunării la Olteniţa; 350 km; supr. bazinului: 12 550 km2. Izvorãşte din partea central-vesticã a culmii pr. a M-ţilor Făgăraş prin doi afl.: Buda şi Capra. Buda (22,6 km lungime), care este considerat izv. pr. al sistemului hidrografic Argeş, izvorăşte de sub vf. Arpaşu Mic (2 459 m alt.), de la 2 030 m alt., din lacul glaciar Buda, iar pârâul Capra (20 km lungime) izvorăşte din lacul glaciar Capra, aflat sub vf. Vânãtarea lui Buteanu (2 506 m alt.). În aval de confl. pârâului Buda cu Capra, a fost construit lacul de acumulare Vidraru din bazinul căruia porneşte în prezent cursul râului Argeş. De la izv. şi pânã în zona municipiului Piteşti, râul Argeş are o direcţie de curgere N-S drenând mai întâi pantele sudice ale M-ţilor Făgăraş, strãbate apoi Muscelele Argeşului şi Dealurile Argeşului, cãpãtând o uşoarã tendinţã de abatere a cursului cãtre SE, iar dupã ce separă Piemontul Cotmeana (în V) de Piemontul Cândeşti (în E) intrã în câmpie (în aval de Piteşti) îndreptându-şi cursul, predominant, cãtre SE, udând mai multe subunitãţi ale Câmpiei Române. Panta medie de curgere a râului Argeş este de 13 m/km (mai accentuatã în cursul superior, 65 m/km), iar debitul mediu multianual variazã între 19,6 m3/s în cursul superior, 40 m3/s la ieşirea din zona piemontanã şi 73 m3/s la vãrsare. Pe cursul superior al râului Argeş s-a construit un sistem hidro-energetic constituit din 17 hidrocentrale cu o putere instalatã ce însumeazã 412,2 MW. Acestea sunt, din amonte spre aval: Cumpăniţa (5,0 MW, datã în folosinţã în 1968), Argeş – fostă Gheorghe Gheorghiu-Dej (220 MW – 1966), Oeşti (15 MW – 1967), Albeşti (15 MW – 1967), Cerbureni (15 MW – 1968), Valea Iaşului (15 MW – 1969), Curtea de Argeş (7,7 MW – 1972), Noapteş (15,4 MW – 1973), Zigoneni (15,4 MW – 1973), Băiculeşti (15,4 MW – 1974), Măniceşti (11,5 MW – 1975), Vâlcelele (15,4 MW – 1976), Merişani (11,5 MW – 1976), Budeasa (11,5 MW – 1978), Bascov (7,7 MW – 1971), Piteşti (7,7 MW – 1972), Goleşti (8,0 MW – 1983). Valea superioarã a râului Argeş se încadreazã într-o interesantã şi neasemuitã  zonã  turisticã  strãbãtutã  de şoseaua naţionalã Transfăgărăşană. În cursul inferior, în aval de Mihăileşti, au fost efectuate (în anii ’80 ai sec. 20), parţial, lucrãri de amenajare complexã a râului Argeş în contextul construirii canalului Bucureşti-Dunăre (lucrãri începute în 1982 şi întrerupte dupã Revoluţia din dec. 1989). În zona de câmpie, apele râului Argeş sunt folosite pentru irigaţii şi pentru alimentarea cu apã potabilã şi industrialã a municipiului Bucureşti. Râul Argeş era numit în Antichitate Ordessos, de cãtre scito-eleni, dupã toponimul local Argesis. Afl. pr.: Vâlsan, Râu Doamnei, Sabar, Dâmboviţa (pe stg.), Neajlov (pe dr.).

ARGEŞEL, râu, afl. stg. al Râului Târgului în aval de Mioveni; 76 km; supr. bazinului: 242 km2. Izv. de pe pantele S ale masivului Păpuşa, de sub vf. Păpuşa (2 391 m alt.), de la 2 020 m alt., are o direcţie predominantã de curgere N-S, cu uşoară abatere spre SV în aval de com. Davideşti, căpãtând înfãţişarea unui arc de cerc. Strãbate mai întâi zona cristalinã a M-ţilor Păpuşa, unde are pantã mare de curgere (54 m/km), apoi, în aval de Nămăeşti, intrã în zona subcarpaticã, iar în aval de Hârtieşti dreneazã Piemontul Cândeşti trecând prin Mioveni. În zona Piem. Cândeşti, din cauza infiltraţiilor puternice în pietrişurile piemontane, râul seacã în anii secetoşi. Este lipsit de afl. importanţi.

ARIEŞ, râu, afl. dr. al Mureşului pe terit. com. Lunca Mureşului (jud. Alba); 166 km; supr. bazinului: 3 005 km2. Izv. din N masivului Bihor, de sub vf. Curcubăta Mare, de la 1 195 m alt., curge mai întâi pe direcţie NV-SE, pânã la Câmpeni, de aici se îndreaptã cãtre NE, având, până la Turda, o direcţie de curgere opusã râului Mureş, dupã care se arcuieşte spre S-SE. În cursul superior, pânã la confl. cu râul Arieşu Mic, Arieş poartã numele Arieşu Mare. În zona montanã, pânã la ieşirea de pe terit. jud. Alba, râul Arieş are o pantã medie de curgere de 7‰, iar în Câmpia Turzii aceasta scade la 2,5‰. Debitul mediu multianual în zona de confl. cu Mureşul este de 26 m3/s. În zilele de 26–28 dec. 1995, din cauza ploilor abundente şi a topirii zãpezii, debitul râului Arieş a crescut foarte mult, provocând mari inundaţii în cursul mijlociu şi inf., soldate cu pagube materiale. De-a lungul vãii sale – una dintre cele mai încântãtoare zone turistice –, râul Arieş a modelat, prin eroziune dife- renţialã, câteva depresiuni fermecãtoare (Arieşeni, Câmpeni, Sãlciua ş.a.) şi a „sculptat” mai multe defilee şi chei impunãtoare, între care se remarcã pitoreştile chei dintre localit. Ocoliş (jud. Alba) şi Moldoveneşti (jud. Cluj) în lungime de c. 30 km, sãpate în prelungirile calcaroase ale M-ţilor Trascău. Râul Arieş trece prin oraşul Câmpeni şi prin municipiile Turda şi Câmpia Turzii. Afl. pr.: Arieşu Mic, Sohodol, Cerniţa, Râmetea (pe dr.), Gârda Seacă, Albac, Bistra, Valea Mare, Poşaga, Ocoliş, Iara, Hăjdate, Valea Racilor, Valea Florilor, Valea Lungă ş.a. (pe stg.).