Situată în perimetrul satului Aninoasa (reşedinţa comunei cu acelaşi nume), judeţul Argeş, la poalele unui deal împădurit, la 19 km Sud Vest de municipiul Câmpulung, judeţul Argeş, mănăstirea Aninoasa (în prezent cu obşte de călugăriţe) a fost întemeiată în anii 1677-1678 de către boierul-clucer Tudoran Vlădescu, călugărit ulterior cu numele Teodosie. Aşezământul monahal este alcătuit din biserica “Sfântul Nicolae”, Paraclisul cu dublu hram – “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” şi “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, construit în anul 1733, Turnul-clopotniţă, casa egumenească, corpul de chilii, constituit din două clădiri construite în unghi drept, însoţite la exterior de un culoar lung, mărginit de numeroşi stâlpi cilindrici din piatră, terminaţi cu arcade, şi alte anexe. Biserica “Sfântul Nicolae” este ctitoria clucerului Tudoran Vlădescu din anii 1677-1678, cu un frumos pridvor deschis, adăugat în perioada 1722-1729, sprijinit pe şase stâlpi cilindrici din piatră, terminaţi la partea superioară cu arcade ample. În aceeaşi perioadă au fost construite cele două turle gemene, una situată pe naos şi cealaltă pe pronaos, luminate fiecare de câte opt ferestre înalte şi înguste, terminate cu arcade. Afectată de cutremurul din 11 ianuarie 1838, care a avut magnitudinea de 7,5 grade pe scara Richter, biserica a fost supusă unor lucrări de consolidare, refacere şi reabilitare terminate în anul 1843. Ansamblul monahal a mai fost supus unor lucrări de consolidare şi restaurare în anii 1859, 1898, 1924-1927, 1973-1978 şi 2000-2005. Faţadele bisericii “Sfântul Nicolae” sunt zugrăvite în alb şi înconjurate de un brâu median care împarte pereţii în două registre – unul superior şi celălalt inferior în care există numeroase firide oarbe. În interior, biserica păstrează picturi murale originare, executate în frescă de renumitul zugrav de biserici, Pârvu Mutu, aceasta fiind prima biserică pictată de el. Picturile murale au fost restaurate în anii 2014-2016 de către Ion Chiriac. Turnul-clopotniţă, înalt de 20 m, masiv şi de formă pătrată, sub care se află o poartă de intrare, în boltă, face parte din centura zidului de incintă, care înconjură întreg ansamblul monastic, cu pereţii înalţi, puternici, cu o grosime de 1,84 m. O dată cu aplicarea Legii secularizării averilor mănăstireşti din 17/29 decembrie 1863, mănăstirea Aninoasa a fost desfiinţată, iar biserica “Sfântul Nicolae” a devenit biserică de mir. Activitatea monahală a fost reluată abia în anul 1993 cu o obşte de călugări, după care, la 1 octombrie 2001 a fost transformată în mănăstire de călugăriţe, biserica fiind declarată monument istoric şi de arhitectură. Până la 1 octombrie 2001, biserica “Sfântul Nicolae” a mănăstirii Aninoasa a funcţionat şi ca biserică de mir, la acea dată fiind sfinţită o nouă biserică, numită “Acoperământul Maicii Domnului”, situată în afara complexului monahal şi destinată ca biserică de mir pentru locuitorii satului Aninoasa. Mănăstirea Aninoasa posedă numeroase cărţi bisericeşti, vechi, între care “Îndreptarea Legii” (1652), “Penticostarion” (1743 şi 1765), “Evanghelii” din anii 1750 şi 1786, “Psaltire (1790), “Cazanii” din anii 1745 şi 1780 ş.a.
