PEŞTERA BALÁSZ ORBÁN → Mereşti, Peştera ~
PEŞTERA BÂRLOGUL URSULUI, numită şi PEŞTERA HOŢILOR sau PEŞTERA DIN FAŢA SCOCINEI este situată în perimetrul comunei Apaţa, judeţul Braşov, în partea de Nord a Dealului Măgura, din zona M-ţilor Perşani, pe versantul stâng al pârâului Tipiei, la 726 m altitudine. Lungimea galeriilor: 400 m. Este o peşteră fosilă, cu numeroaase galerii orizontale, desfăşurate sub formă de labirint, cu nenumărate concreţiuni, cu aspectul unui cap de urs, şi formaţiuni parietale. Declarată rezervaţie speologică şi ocrotită de lege.
PEŞTERA BOLII, peşteră săpată în calcarele jurasice din Dealul Bolii, situată în partea de Sud a M-ţilor Şureanu, în cadrul Parcului natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina, la 6 km Nord Vest de municipiul Petroşani, la 720 m altitudine, străbatută de pârâul Jupâneasa pe o lungime de 455 m, care la ieşirea din peşteră poartă numele de pârâul Galbina. Lungimea galeriei principale: 455 m; temperatura din interiorul peşterii este între 7°C şi 12°C. Intrarea în peşteră se face prin intermediul unui portal impresionant, cu o înălţime de 10 m şi o deschidere, la bază, de 30 m. Galeria principală, de mari dimensiuni (10 – 45 m lăţime şi 8 – 10 m înălţime), are mai multe săli largi, spaţioase, care alternează cu spaţii mai înguste. Peştera apare menţionată oficial într-un act de donaţie emis în anul 1404 de Sigismund I de Luxemburg, regele Ungariei, dar prima menţiune bibliografică datează din 1838, facută de arheologul Johann Michael Ackner şi descrisă de naturalistul Eduard Albert Bielz în anii 1881 şi 1899. Peştera a mai fost cercetată în anii 1951, 1964 şi 1967. Parcurgerea traseului interior al peşterii se face cu uşurinţă datorită iluminatului electric, cât şi al existenţei mai multor podeţe din lemn construite peste pârâul subteran care o traversează. Formaţiunile carstice (stalactite şi stalagmite) sunt foarte rare şi de dimensiuni reduse, iar fauna este saracă, reprezentată doar prin identificarea a două specii de lilieci pitici şi a câtorva crustacei. Peştera este deosebit de frumoasă şi are o acustică foarte bună, aici existând o sală numită “Sala de concert şi dans” în care, în perioada interbelică erau organizate mai multe concerte, tradiţie reluată la 5 iulie 2006, când a avut loc un concert de muzică religioasă, şi la 1 mai 2007, când aici s-au organizat mai multe manifestari artistice. Denumirea peşterii provine de la familia Bolia, care în secolul 15 avea mai multe proprietaţi de pământ şi păduri în această zonă.
PEŞTERA BONCHII, peşteră activă în partea de Sud Vest a M-ţilor Pădurea Craiului, în locul numit Dealul Farcului, în comuna Roşia (judeţul Bihor). Lungime galeriilor: 2 300 m. Explorată prima dată în 1968. Are forma unei galerii alungite pe direcţie Vest-Est, cu diametrul mediu de circa 4 m, străbătută de un râu subteran, cu numeroase săli şi sifoane. Conţine frecvente formaţiuni stalagmitice. Greu accesibilă.
PEŞTERA CÂMPENEASCĂ, peşteră în partea de Sud Est a M-ţilor Codru-Moma, la 900 m altitudine, situată în Depresiunea Ţarina din platoul calcaros Vaşcău, în satul Izbuc din comuna Cărpinet, judeţul Bihor, la circa 3,5 km Sud Vest de oraşul Vaşcău, judeţul Bihor. Lungimea galeriilor: 1 314 m. Explorată prima dată în 1968. Peşteră activă, săpată în calcare triasice, sub forma unei galerii foarte meandrate, cu o lărgime medie de 4 m. În zona incipientă prezintă stalactite şi draperii situate în boltă. Nu departe de intrarea în peşteră, al cărui portal are 20 m înălţime, se află un puţ (aven) larg şi adânc în care se prăvălesc apele pârâului Ţarina (sau Pampărului) formând o cascadă cu o cădere a apei de 42 m (cea mai mare cascadă subterană din România). După un curs subteran de circa 2,5 km, în partea finală a peşterii pârâul Ţarina are un pronunţat caracter de tunel de presiune care se termină cu un lac de sifon din care apa se strecoară prin culoare numai de ea ştiute, ieşind la lumina zilei printr-un izbuc cu debit puternic de apă, numit izbucul Boiu, situat la circa 500 m Vest de oraşul Vaşcău. Peştera este declarată monument al naturii.
PEŞTERA CICEULUI → Ciceu, Culmea Ciceului.
PEŞTERA COMANA → comuna Comana, judeţul Braşov.
PEŞTERA CU ALAUN → Grota cu Alaun, Capitolul Grote litera A.
PEŞTERA CU APĂ DE LA BULZ, peşteră în partea de Nord Est a M-ţilor Pădurea Craiului (M-ţii Apuseni), la 365 m altitudine, situată pe versantul sudic al văii râului Iada, pe teritoriul comunei Bulz, judeţul Bihor. Lungimea galeriilor: 4 500 m. Cunoscută de la sfârşitul secolului 19, dar explorată prima oară în 1944. Are aspectul unui coridor mic, ascendent, străbătut de un curs de apă cu debit bogat, cu numeroase obstacole pe parcurs. Galeria principală prezintă nenumărate cascade, lacuri, precum şi săli largi care alternează cu spaţii înguste. Greu accesibilă.
PEŞTERA CU GHEAŢĂ → Vârfuraşul, Peştera ~.
PEŞTERA DE LA CĂPUT, peşteră situată în partea centrală a M-ţilor Bihor, pe valea râului Izvorul Ursului, la 1 080 m altitudine. Lungimea galeriilor: 1 873 m. Cunoscută din 1903, dar prima explorare s-a efectuat în anii 1952–1953. Sculptată în calcare tithonice. Are forma unei seceri (cu mânerul spre Est şi lama cu zimţii în sus), prezentând puţine concreţiuni, dar interesante forme de săpare sub presiune şi depozite aluvionare în cantităţi mari, datorate regimului torenţial al cursului de apă care o drenează. Are patru lacuri spre partea terminală. Greu accesibilă.
PEŞTERA DE LA GĂLĂŞENI, peşteră în partea de Nord Est a M-ţilor Pădurea Craiului (M-ţii Apuseni), situată pe un platou carstic, la 380 m altitudine, pe valea pârâului Debla, în arealul satului Gălăşeni din comuna Măgeşti, judeţul Bihor. Lungimea galeriilor: 2 357 m. Este constituită din două coridoare paralele, unul mai lung (Galeria uscată), cu săli spaţioase, bogat concreţionate, alternând cu spaţii înguste, şi altul mai scurt (Galeria cu apă), străbătut de un pârâu subteran. Greu accesibilă.
PEŞTERA DE LA ZĂPODIE, peşteră în partea centrală a M-ţilor Bihor, în zona de Nord Vest a Depresiunii Groapa de la Barsa, în cadrul complexului carstic Padiş–Cetăţile Ponorului, la 1 090 m altitudine. Lungimea galeriilor: 10 221 m. Explorată prima oară în 1952 pe o lungime de 78 m şi apoi în anii 1973–1974. Sistemul de galerii al peşterii, foarte meandrat, este axat pe două cursuri principale independente (de Nord şi de Sud) la care se ajunge printr-o galerie mediană. Datorită joncţiunii naturale, realizată în 1974, între Peştera Neagră şi Peştera de la Zăpodie, reţeaua totală de galerii însumează 12 100 m, fiind cunoscută şi sub numele de Peştera Neagră-Zăpodie. Galeria de acces păstrează în apropiere de intrare un gheţar peren care se prelungeşte până la circa 60 m adâncime. Galeriile prezintă numeroase lacuri, cascade, marmite şi sifoane. Foarte greu accesibilă.
PEŞTERA DIN FAŢA SCOCINEI → Peştera Bârlogul Ursului.
PEŞTERA GAURA TĂTARILOR sau GROTA TĂTARILOR, peşteră spectaculoasă, săpată în calcarele jurasice din zona M-ţilor Perşani, situată în arealul comunei Vârghiş, judeţul Covasna, în zona celor peste 120 de peşteri existente în Cheile Vârghişului. Văzută din interiorul peşterii, de la o distanţă de câteva zeci de metri, ieşirea din peşteră apare sub forma a două orbite uriaşe (de 2,5 m lărgime fiecare), separate de o formaţiune calcaroasă cu aspectul unui nas gigantic, pe care se preling picături mari de calcar.
PEŞTERA HODOBANA, peşteră situată în M-ţii Bihor, pe versantul stâng al pârâului Hodobana (afluent al pârâului Sohodol), în arealul satului Hodobana, comuna Arieşeni, judeţul Alba. Lungimea galeriilor: 22 142 m ( a doua ca lungime după Peştera Vântului). Peştera a fost decoperită în aprilie 1979 de speologii Florin Păroiu şi N. Sasu şi cercetată de mai multe echipe de speologi pânâ prin anul 1987. Are o reţea complicată de galerii cu caracter labirintic, etajate pe 8 niveluri, foarte greu accesibile, iar intrarea în peşteră este extrem de îngustă (1 x 1 m). Prezintă numeroase săli, canioane şi un râu care se prăbuşeşte printr-o cascadă cu o cădere a apei de circa 20 m în Sala Finală. Faună: Myotis myotis şi Limonia nubeculosa.
PEŞTERA HOŢILOR → Grota Haiducilor, Capitolul Grote, litera H.
PEŞTERA HOŢILOR → Peştera Bârlogul Ursului.
PEŞTERA JGHEABUL LUI ZALION, peşteră cu caracter descendent situată în M-ţii Rodnei, în apropiere de izvorul Pârâului Orbului (afluent stâng al pârâului Velea Seacă) şi în apropiere de peştera Izvorul Tăuşoarelor, împreună cu care formează rezervaţia naturală (complexul carstic) Tăuşoare-Zalion (71 ha). Lungimea galeriilor Peşterii Jgheabul lui Zalion însumează 4 513 m şi sunt situate la o adâncime de 303 m. Peştera Jgheabul lui Zalion este foarte îngustă, are numeroase cascade şi formaţiuni de peşteră (în principal cristale de gips). Fauna cavernicolă este alcătuită din insecte, melci ş.a.
PEŞTERA LILIECILOR, peşteră situată în partea de Vest a M-ţilor Semenic, în perimetrul comunei Caraşova (judeţul Caraş-Severin), săpată în versantul masivului Fac (Cârşa) din zona Cheilor Caraşului, la 226 m altitudine. Lungimea galeriilor: 640 m. Peştera Liliecilor s-a dezvoltat în cea mai mare parte pe un sistem de diaclaze, lărgite sub acţiunea combinată a apei de infiltraţie cu aceea a unui râu subteran cu scurgere temporară. A fost explorată prima dată în anul 1955 şi apoi în anii 1963–1965. Se prezintă sub forma unei galerii sinuoase care are, în zona de intrare, 5–13 m înălţime şi 14 m lăţime şi în care se află şi importante depozite de guano. Peşteră caldă (12,5–13,5°C) şi umedă (circa 100% umiditate), care adăposteşte numeroase colonii de lilieci (speciile Myotis şi Miniopterus). Peştera face parte din rezervaţia Cheile Caraşului.
PEŞTERA LUI EPURAN, peşteră în Podişul Mehedinţi, la 425 m altitudine, pe pârâul Ponorăţ, pe teritoriul comunei Cireşu, judeţul Mehedinţi. Lungimea galeriilor: 3 604 m. Descoperită şi explorată prima dată în 1964, iar apoi în 1966, 1973. Peşteră ramificată şi meandrată, cu galerii dispuse pe două niveluri (superior/fosil şi inferior/activ) care intersectează nenumărate săli. Conţine bogate şi variate concreţiuni, cristale albe de calcit, stalagmite, stalactite, mai multe puţuri, blocuri de prăbuşire ş.a. Temperatura aerului este de 7–9,5°C. Faună cavernicolă săracă. Monument al naturii. Greu accesibilă.
PEŞTERA LUI PAHOMIE → Plovragi, Peştera ~.
PEŞTERA LUI ZAMOLXE → Plovragi, Peştera ~.
PEŞTERA MÂNZĂLEŞTI se află în arealul comunei Mânzăleşti, judeţul Buzău, în masivul de sare de pe Platoul Meledic, la 600 m altitudine. Stratul de sare de pe acest platou, în care există peştera, se extinde pe o suprafaţă de 600 ha şi pe o lungime de 2,8 km. Peştera s-a format prin acţiunea de dizolvare a sării, exercitată de apele pluviale infiltrate printre statele de brecii (roci sedimentare detritice), care au determinat apariţia unor goluri carstice prin prăbuşirea stratului de deasupra. Peştera Mânzăleşti a fost descoperită la 13 septembrie 1980 de către speologii Ica Giurgiu şi Gabriel Silvăşanu care, la acea dată, au stabilit că lungimea galeriilor însumează 1 257 m. În anul 1985, membri Clubului speologic “Emil Racoviţă” din Bucureşti au continuat cercetarea şi cartarea acestei peşteri, stabilind că are o lungime totală de 3 234 m şi o denivelare de 42 m, fapt pentru care o situează ca cea mai lungă peşteră de sare din România. În interiorul peşterii există numeroase stalactite de sare, cu diferite nuanţe de culori (alb imaculat, roz, galben, roşu, cenuşiu, maroniu), cu lungimi de circa 1,50 – 2 m şi grosime la bază de circa 30 cm, iar stalagmitele sunt de mici dimensiuni (circa 5 – 6 cm). Intrarea principală în peşteră a fost blocată de o alunecare recentă de teren, dar mai există alte două intrări. Întreaga zonă a Platoului Meledic a fost declarată monument al naturii şi rezervaţie naturală mixtă (geologică, speologică, botanică şi zoologică).
PEŞTERA MOVILE → municipiul Mangalia.
PEŞTERA MUIERII, peşteră sculptată în calcare mezozoice, dispusă pe patru niveluri, situată în versantul drept al cheilor pârâului Galbenu de pe rama de Sud Est a M-ţilor Parâng, la 2 km Nord de comuna Baia de Fier (judeţul Gorj). Lungimea galeriilor: 3 566 m. Temperatura din interiorul peşterii este constantă tot timpul anului (circa 10°C). Explorată prima dată în 1929, apoi în anii 1952, 1954, 1956, 1962, 1971–1974. Se remarcă printr-o mare varietate şi bogăţie de concreţiuni calcitice (în special în Galeria Urşilor, lungă de 200 m), cu ornamente dintre cele mai diverse, de la domuri şi coloane de stalactite până la valuri de calcită şi ornamente de filigran. Importanţă speogenetică, arheologică, paleontologică, biologică şi mineralogică. Aici au fost găsite resturi de faună fosilă (Ursus spelaeus) şi de cultură umană din Paleolitic (unelte din silex din Paleoliticul mijlociu, ceramică de tip Coţofeni, obiecte din bronz şi din aramă etc.). Monument al naturii. Obiectiv turistic cu posibilitatea de vizitare pe o distanţă de circa 800 m. Electrificată.
PEŞTERA NEAGRĂ (DE LA BARSA), peşteră situată în partea centrală a M-ţilor Bihor, într-o depresiune închisă (numită Groapa de la Barsa) din complexul carstic Padiş–Cetăţile Ponorului, la 1 100 m altitudine. Lungimea galeriilor: 1 879 m. Este constituită dintr-un sistem de galerii active (cu apă) şi săli mari, dispuse pe circa 100 m diferenţă de nivel, care, împreună, au înfăţişarea literei K. Prezintă formaţiuni stalagmitice (de circa un metru înălţime) şi depuneri de tip „piele de leopard” pe pereţi. În 1974 s-a realizat joncţiunea naturală a Peşterii de la Zăpodie cu Peştera Neagră formând o reţea subterană de galerii, cu lungime totală de 12 100 m, cunoscută şi sub denumirea de Peştera Neagră-Zăpodie. În această peşteră trăieşte un vierme de apă numit Troglochaetus beranecki. Greu accesibilă.
PEŞTERA SULFUROASĂ → Grota Sulfuroasă, Capitolul Grote, litera S.
PEŞTERA UCIGAŞĂ → Grota Ucigaşă, Capitolul Grote, litera U.
PEŞTERA URŞILOR, peşteră situată în partea de Vest a M-ţilor Bihor, pe versantul de Nord al Dealului Măgurii, la 491 m altitudine, în satul Chişcău (comuna Pietroasa, judeţul Bihor), descoperită la 17 septembrie 1975 într-o fostă carieră de marmură. Lungimea totală a galeriilor: 1 547 m. Este alcătuită din două niveluri principale de galerii cu desfăşurare liniară: unul superior, inactiv, lung de 847 m, cu numeroase stalagmite, draperii, câmpuri de stalactite etc. şi altul inferior, activ, lung de 700 m, cu mai puţine concreţionări. Fauna este reprezentată prin coleoptere şi izopode. Aici a fost găsit un schelet de urs de cavernă (Ursus spelaeus), conservat într-o terasă aluvionară din galeria inferioară. Peştera Urşilor este electrificată pe o distanţă de 1 000 m şi a intrat în circuitul turistic la 14 iulie 1980. Motel. Declarată rezervaţie speologică.
PEŞTERA VÂNTULUI, peşteră de mari dimensiuni (52 000 m lungimea galeriilor, cea mai lungă din România), situată în arealul comunei Şuncuiuş (judeţul Bihor), pe versantul de Nord al masivului Pădurea Craiului (M-ţii Apuseni), la 300 m altitudine, pe stânga râului Crişu Repede. Explorată, prima dată, în 1957. Dezvoltată în calcare triasice, peştera este constituită dintr-un sector inferior, parcurs de un râu subteran şi unul superior (fosil), cu remarcabili martori de eroziune (terase, sedimente etc.). Morfologic, se relevă prin nivelurile de eroziune cu meandre suprapuse şi o mare varietate de forme concreţionare. Faună cavernicolă săracă, reprezentată prin viermi de apă (Mylonchulus cavernensis, Stenonchulus troglodytes) şi coleoptere (Pholeuon moczáryi). Greu accesibilă. Monument al naturii.
POJARUL POLIŢEI, peşteră fosilă, situată în M-ţii Bihor, la 1 070 m altitudine, în apropierea Peşterii Scărişoara, în raza comunei Gârda de Sus, judeţul Alba. Lungimea galeriilor: circa 450 m. Este alcătuită din mai multe galerii strâmte, dezvoltate pe diaclaze, şi din câteva săli (Sala Mare, de 23 m lungime, Sala Albă, Sala Hornului, Sala cu Bazine, Sala Scării). Intrarea se face printr-un aven secundar, de formă triunghiulară, cu o înălţime de 2 m şi o lăţime de 2,5 m. Este una dintre cele mai frumoase peşteri din ţară, ornamentată cu formaţiuni concreţionare dentritice (concreţiuni sub formă de ciorchine) şi cristale de calcit alb, care formează un fel de boboci pe un fond de calcit roşu. Numeroase stalagmite (unele cu înălţimi de peste 8 m şi diametrul de 6 m), stalactite, blocuri de prăbuşire etc. Declarată monument al naturii în anul 1952. Acces interzis (închisă cu grilaj de fier).
POLOVRAGI, peşteră în partea de Sud Vest a M-ţilor Căpăţânii, la 670 m altitudine, săpată în versantul calcaros de pe stânga Cheilor Olteţului, în amonte de mănăstirea Polovragi. Lungimea galerilor: 10 580 m. Ca geneză, peştera reprezintă un meandru fosil al râului Olteţ. Este o peşteră relativ caldă (8°C), umedă şi lipsită de curenţi de aer. Numeroase stalactite şi stalagmite. Faună săracă (singura specie este Trachysphaera spelaea). Conform legendelor, aici ar fi trăit Zamolxe, zeul geto-dacilor. În secolul 19, această peşteră a fost folosită ca ascunzătoare de către haiduci, iar în 1821 aici s-a ascuns Iancu Jianu, haiduc şi căpitan în oastea lui Tudor Vladimirescu. Obiectiv turistic, cu posibilitatea de vizitare pe o scurtă porţiune. Electrificată. Cunoscută şi sub numele de Peştera lui Pahomie şi Peştera lui Zamolxe.
POPOVĂŢ, peşteră în partea de Sud Vest a României, în zona de Nord Est a M-ţilor Anina, pe versantul drept al văii râului Caraş, la 421 m altitudine, la 15 km Sud de municipiul Reşiţa. Lungimea galeriilor: 1 121 m. Descoperită în 1890 şi cercetată în anii 1936–1939, 1961–1965. Alcătuită din şapte săli mari, legate între ele prin galerii de diferite dimensiuni, care prezintă numeroase sifoane, conuri de grohotiş, lapiezuri, poliţe din silex, stalactite şi stalagmite uriaşe, coloane, formaţiuni concreţionare etc. Temperatura aerului din interior este de 9°C, iar umezeala de 100%. Faună variată (lilieci, melci, insecte). Resturi scheletice de Ursus spelaeus şi de Cricetulus migratorius (rozător fosil); urme ale activităţii umane (unelte din os). Rezervaţie speologică (din 1963). Greu accesibilă.
PORŢILE BIHORULUI, Peştera ~ se află în perimetrul localităţii componente Băiţa a oraşului Nucet, judeţul Bihor, în M-ţii Bihor (Carpaţii Occidentali), în Parcul Naţional Apuseni, pe valea pârâului Coşuri, afluent drept al râului Crişu Negru, ascunsă într-o pădure deasă de foioase. Această peşteră este de fapt un aven spectaculos, instalat într-un perete înalt de calcar, în care se intră printr-un portal impunător, cu o înălţime de 8 m şi o lăţime de 12 m. După circa 20 de metri de la intrarea în peşteră se ajunge la o pantă abruptă, de circa 4 m înălţime, care poate fi coborâtă doar în perioada secetoasă, fiindcă în anotimpul ploios aici se formează o cascadă cu un şuvoi puternic de apă, foarte periculos. După coborârea acestei pante abrupte se pătrunde într-o sală relativ circulară, cu diametrul de circa 7 m, din care se vede un horn, terminat în fundul avenului care are circa 13 m diametru şi pereţi foarte înalţi, de circa 30 m. Greu accesibilă.
