Peşteri (P)

PEŞTERA BÂRLOGUL URSULUI, numită şi PEŞTERA HOŢILOR sau PEŞTERA DIN FAŢA SCOCINEI, este situată în arealul comunei Apaţa, jud. Braşov, în partea de Nord a Dealului Măgura, din zona M-ţilor Perşani, pe versantul stâng al pârâului Tipiei, la 726 m alt. Lungimea galeriilor: 400 m. Este o peşteră fosilă, cu numeroaase galerii orizontale, desfăşurate sub formă de labirint, cu nenumărate concreţiuni, cu aspectul unui cap de urs, şi formaţiuni parietale. Declarată rezervaţie speologică şi ocrotită de lege.

PEŞTERA BOLII, peşteră săpată în calcarele jurasice din Dealul Bolii, situată în partea de Sud a M-ţilor Şureanu, în cadrul Parcului natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina, la 6 km NV de municipiul Petroşani, la 720 m alt., străbatută de pârâul Jupâneasa pe o lungime de 455 m, care la ieşirea din peşteră poartă numele de pârâul Galbina; Lungimea galeriei principale: 455 m; temperatura din interiorul peşterii este între 7°C şi 12°C. Intrarea în peşteră se face prin intermediul unui portal impresionant, cu o înălţime de 10 m şi o deschidere , la bază, de 30 m. Galeria principală, de mari dimensiuni (10 – 45 m lăţime şi 8 – 10 m înălţime), are mai multe săli largi, spaţioase, care alternează cu spaţii mai înguste. Peştera apare menţionată oficial într-un act de donaţie emis în anul 1404 de Sigismund I de Luxemburg, regele Ungariei, dar prima menţiune bibliografică datează din 1838, facută de arheologul Johann Michael Ackner şi descrisă de naturalistul Eduard Albert Bielz în anii 1881 şi 1899. Peştera a mai fost cercetată în anii 1951, 1964 şi 1967. Parcurgerea traseului interior al peşterii se face cu uşurinţă datorită iluminatului electric, cât şi al existenţei mai multor podeţe din lemn construite peste pârâul subteran care o traversează. Formaţiunile carstice (stalactite şi stalagmite) sunt foarte rare şi de dimensiuni reduse, iar fauna este saracă, reprezentată doar prin identificarea a două specii de lilieci pitici şi a câtorva crustacei. Peştera este deosebit de frumoasă şi are o acustică foarte bună, aici existând o sală numită “Sala de concert şi dans” în care, în perioada interbelică erau organizate mai multe concerte, tradiţie reluată la 5 iulie 2006, când a avut loc un concert de muzică religioasă, şi la 1 mai 2007, când aici s-au organizat mai multe manifestari artistice. Denumirea peşterii provine de la familia Bolia, care în sec. 15 avea mai multe proprietaţi de pământ şi păduri în această zonă.

PEŞTERA BONCHII, peşteră activă în partea de SV a M-ţilor Pădurea Craiului, în locul numit Dealul Farcului, în com. Roşia (jud. Bihor). Lungime galeriilor: 2 300 m. Explorată prima dată în 1968. Are forma unei galerii alungite pe direcţie V-E, cu diametrul mediu de c. 4 m, străbătută de un râu subteran, cu numeroase săli şi sifoane. Conţine frecvente formaţiuni stalagmitice. Greu accesibilă.

PEŞTERA CÂMPENEASCĂ, peşteră în SE M-ţilor Codru-Moma, la 900 m alt., situată în Depr. Ţarina din platoul calcaros Vaşcău, în satul Izbuc din com. Cărpinet, jud. Bihor, la c. 3,5 km SV de oraşul Vaşcău, jud. Bihor. Lungimea galeriilor: 1 314 m. Explorată prima dată în 1968. Peşteră activă, săpată în calcare triasice, sub forma unei galerii foarte meandrate, cu o lărgime medie de 4 m. În zona incipientă prezintă stalactite şi draperii situate în boltă. Nu departe de intrarea în peşteră, al cărui portal are 20 m înălţime, se află un puţ (aven) larg şi adânc în care se prăvălesc apele pârâului Ţarina (sau Pampărului) formând o cascadă cu o cădere a apei de 42 m (cea mai mare cascadă subterană din România). După un curs subteran de c. 2,5 km, în partea finală a peşterii pârâul Ţarina are un pronunţat caracter de tunel de presiune care se termină cu un lac de sifon din care apa se strecoară prin culoare numai de ea ştiute, ieşind la lumina zilei printr-un izbuc cu debit puternic de apă, numit izbucul Boiu, situat la c. 500 m V de oraşul Vaşcău. Peştera este declarată monument al naturii.

PEŞTERA CU ALAUN → Grota cu Alaun.

PEŞTERA CU APĂ DE LA BULZ, peşteră în partea de NE a M-ţilor Pădurea Craiului (M-ţii Apuseni), la 365 m alt., situată pe versantul sudic al văii Iada, pe  terit. com. Bulz, jud. Bihor. Lungimea galeriilor: 4 500 m. Cunoscută de la sf. sec. 19, dar explorată prima oară în 1944. Are aspectul unui coridor mic, ascendent, străbătut de un curs de apă cu debit bogat, cu numeroase obstacole pe parcurs. Galeria pr. prezintă nenumărate cascade, lacuri, precum şi săli largi ce alternează cu spaţii înguste. Greu accesibilă.

PEŞTERA DE LA CĂPUT, peşteră situată în partea centrală a M-ţilor Bihor, pe valea Izvorul Ursului, la 1 080 m alt. Lungimea galeriilor: 1 873 m. Cunoscută din 1903, dar prima explorare s-a efectuat în 1952–1953. Sculptată în calcare tithonice. Are forma unei seceri (cu mânerul spre E şi lama cu zimţii în sus), prezentând puţine concreţiuni, dar interesante forme de săpare sub presiune şi depozite aluvionare în cantităţi mari, datorate regimului torenţial al cursului de apă care o drenează. Are patru lacuri spre partea terminală. Greu accesibilă.

PEŞTERA DE LA GĂLĂŞENI, peşteră în partea de NE a M-ţilor Pădurea Craiului (M-ţii Apuseni), situată pe un platou carstic, la 380 m alt., pe Valea Deblei, în arealul satului Gălăşeni, com. Măgeşti, jud. Bihor. Lungimea galeriilor: 2 357 m. Este constituită din două coridoare paralele, unul mai lung (Galeria uscată), cu săli spaţioase, bogat concreţionate, alternând cu spaţii înguste, şi altul mai scurt (Galeria cu apă), străbătut de un pârâu subteran. Greu accesibilă.

PEŞTERA DE LA ZĂPODIE, peşteră în partea centrală a M-ţilor Bihor, în partea de NV a Depr. Groapa de la Barsa, în cadrul complexului carstic Padiş–Cetăţile Ponorului, la 1 090 m alt. Lungimea galeriilor: 10 221 m. Explorată prima oară în 1952 pe o lungime de 78 m şi apoi în anii 1973–1974. Sistemul de galerii al peşterii, foarte meandrat, este axat pe două cursuri pr. independente (de N şi de S) la care se ajunge printr-o galerie mediană. Datorită joncţiunii naturale, realizată în 1974, între Peştera Neagră şi Peştera de la Zăpodie, reţeaua totală de galerii însumează 12 100 m, fiind cunoscută şi sub numele de Peştera Neagră-Zăpodie. Galeria de acces păstrează în apropiere de intrare un gheţar peren ce se prelungeşte până la c. 60 m adâncime. Galeriile prezintă numeroase lacuri, cascade, marmite şi sifoane. Foarte greu accesibilă.

PEŞTERA DIN FAŢA SCOCINEI → Peştera Bârlogul Ursului.

PEŞTERA GAURA TĂTARILOR sau GROTA TĂTARILOR, peşteră spectaculoasă, săpată în calcarele jurasice din zona M-ţilor Perşani, situată în arealul comunei Vârghiş, jud. Covasna, în zona celor peste 120 de peşteri existente în Cheile Vârghişului. Imediat după ce se intră în peşteră, la câteva zeci de metri de aceasta, dacă te întorci cu privirea spre ieşirea din peşteră, îti apare o formă foarte ciudată, asemănătoare cu faţa unui uriaş care are cavităţile ochilor foarte mari (de 2,5 m lărgime fiecare), separate de o formaţiune calcaroasă, cu aspectul unui nas uriaş, pe care se preling picături mari de calcar.

PEŞTERA HODOBANA, peşteră situată în M-ţii Bihor, pe versantul stg. al pârâului Hodobana (afl. al pârâului Sohodol), în arealul satului Hodobana, com. Arieşeni, jud. Alba. Lungimea galeriilor: 22 142 m ( a doua ca lungime după Peştera Vântului). Peştera a fost decoperită în apr. 1979 de speologii Florin Păroiu şi N. Sasu şi cercetată de mai multe echipe de speologi pânâ prin anul 1987. Are o reţea complicată de galerii cu caracter labirintic, etajate pe 8 niveluri, foarte greu accesibile, iar intrarea în peşteră este extrem de îngustă (1 x 1 m). Prezintă numeroase săli, canioane şi un râu care se prăbuşeşte printr-o cascadă cu o cădere a apei de c. 20 m în Sala Finală. Faună: Myotis myotis şi Limonia nubeculosa.

PEŞTERA HOŢILOR → Grota Haiducilor.

PEŞTERA HOŢILOR → Peştera Bârlogul Ursului.

PEŞTERA JGHEABUL LUI ZALION, peşteră cu caracter descendent situată în M-ţii Rodnei, în apropiere de izvorul Pârâului Orbului (afl. stg. al Văii Seci) şi în apropiere de peştera Izvorul Tăuşoarelor, împreună cu care formează rezervaţia naturală (complexul carstic) Tăuşoare-Zalion (71 ha). Lungimea galeriilor Peşterii Jgheabul lui Zalion însumează 4 513 m şi sunt situate la o adâncime de 303 m. Peştera Jgheabul lui Zalion este foarte îngustă, are numeroase cascade şi formaţiuni de peşteră (în principal cristale de gips). Fauna cavernicolă este alcătuită din insecte, melci ş.a.

PEŞTERA LILIECILOR, peşteră situată în partea de V a M-ţilor Semenic, în perimetrul com. Caraşova (jud. Caraş-Severin), săpată în versantul masivului Fac (Cârşa) din zona Cheilor Caraşului, la 226 m alt. Lungimea galeriilor: 640 m. Peştera Liliecilor s-a dezvoltat în cea mai mare parte pe un sistem de diaclaze, lărgite sub acţiunea combinată a apei de infiltraţie cu aceea a unui râu subteran cu scurgere temporară. A fost explorată prima dată în 1955 şi apoi în anii 1963– 1965. Se prezintă sub forma unei galerii sinuoase ce are, în zona de intrare, 5–13 m înălţime şi 14 m lăţime şi în care se află şi importante depozite de guano. Peşteră caldă (12,5–13,5°C) şi umedă (c. 100%  umiditate), care adăposteşte numeroase colonii de lilieci (speciile Myotis şi Miniopterus). Peştera face parte din rezervaţia Cheile Caraşului.

PEŞTERA LUI EPURAN, peşteră în Pod. Mehedinţi, la 425 m alt., pe pârâul Ponorăţ, pe terit. com. Cireşu, jud. Mehedinţi. Lungimea galeriilor: 3 604 m. Descoperită şi explorată prima dată în 1964, iar apoi în 1966, 1973. Peşteră ramificată şi meandrată, cu galerii dispuse pe două niveluri (superior/fosil şi inferior/activ) care intersectează nenumărate săli. Conţine bogate şi variate concreţiuni, cristale albe de calcit, stalagmite, stalactite, mai multe puţuri, blocuri de prăbuşire ş.a. Temp. aerului este de 7–9,5°C. Faună cavernicolă săracă. Monument al naturii. Greu accesibilă.

PEŞTERA MOVILE municipiul Mangalia.

PEŞTERA MUIERII, peşteră sculptată în calcare mezozoice, dispusă pe patru niveluri, situată în versantul dr. al cheilor pârâului Galbenu de pe rama de SE a M-ţilor Parâng, la 2 km N de Baia de Fier (jud. Gorj). Lungimea galeriilor: 3 566 m. Temperatura din interiorul peşterii este constantă tot timpul anului (c. 10 grade Celsius). Explorată prima dată în 1929, apoi în 1952, 1954, 1956, 1962, 1971–1974. Se remarcă printr-o mare varietate şi bogăţie de concreţiuni calcitice (în special în Galeria Urşilor, lungă de 200 m), cu ornamente dintre cele mai diverse, de la domuri şi coloane de stalactite până la valuri de calcită şi ornamente de filigran. Importanţă speogenetică, arheologică, paleontologică, biologică şi mineralogică. Aici au fost găsite resturi de faună fosilă (Ursus spelaeus) şi de cultură umană din Paleolitic (unelte din silex din Paleoliticul mijlociu, ceramică de tip Coţofeni, obiecte din bronz şi din aramă etc.). Monument al naturii. Obiectiv turistic cu posibilitatea de vizitare pe o distanţă de c. 800 m. Electrificată.

PEŞTERA NEAGRĂ (DE LA BARSA), peşteră situată în partea centrală a M-ţilor Bihor, într-o depresiune închisă (numită Groapa de la Barsa) din complexul carstic Padiş–Cetăţile Ponorului, la 1 100 m alt. Lungimea galeriilor: 1 879 m. Este constituită dintr-un sistem de galerii active (cu apă) şi săli mari, dispuse pe c. 100 m diferenţă de nivel, care, împreună, au înfăţişarea literei K. Prezintă formaţiuni stalagmitice (de c. 1 m înălţime) şi depuneri de tip „piele de leopard” pe pereţi. În 1974 s-a realizat joncţiunea naturală a Peşterii de la Zăpodie cu Peştera Neagră formând o reţea subterană de galerii, cu lungime totală de 12 100 m, cunoscută şi sub denumirea de Peştera Neagră-Zăpodie. În această peşteră trăieşte un vierme de apă numit Troglochaetus beranecki. Greu accesibilă.

PEŞTERA SULFUROASĂ → Grota Sulfuroasă.

PEŞTERA UCIGAŞĂ → Grota Ucigaşă.

PEŞTERA URŞILOR, peşteră situată în partea de V a M-ţilor Bihor, pe versantul de N al Dealului Măgurii, la 491 m alt., în satul Chişcău (com. Pietroasa, jud. Bihor), descoperită în 1975 într-o fostă carieră de marmură. Lungimea galeriilor: 1 500 m. Este alcătuită din două niveluri pr. de galerii cu desfăşurare liniară: unul superior, inactiv, cu numeroase stalagmite, draperii, câmpuri de stalactite etc. şi altul inf., activ, cu mai puţine concreţionări. Fauna este reprezentată prin coleoptere şi izopode. Aici a fost găsit un schelet de urs de cavernă (Ursus spelaeus), conservat într-o terasă aluvionară din galeria inferioară. Peştera Urşilor este electrificată pe o distanţă de 1 000 m şi a intrat în circuitul turistic în 1980. Motel. Declarată rezervaţie speologică.

PEŞTERA VÂNTULUI, peşteră de mari dimensiuni (34 000 m lungimea galeriilor, cea mai lungă din România), situată în arealul com. Şuncuiuş (jud. Bihor), pe versantul de N al masivului Pădurea Craiului (M-ţii Apuseni), la 300 m alt., pe stg. Crişului Repede. Explorată, prima dată, în 1957. Dezvoltată în calcare triasice, peştera este constituită dintr-un sector inferior, parcurs de un râu subteran şi unul superior (fosil), cu remarcabili martori de eroziune (terase, sedimente etc.). Morfologic, se relevă prin nivelurile de eroziune cu meandre suprapuse şi o mare varietate de forme concreţionare. Faună cavernicolă săracă, reprezentată prin viermi de apă (Mylonchulus cavernensis, Stenonchulus troglodytes) şi coleoptere (Pholeuon moczáryi). Greu accesibilă. Monument al naturii.

POJARUL POLIŢEI, peşteră fosilă, situată în M-ţii Bihor, la 1 070 m alt., în apropierea Peşterii Scărişoara, în raza com. Gârda de Sus. Lungimea galeriilor: c. 450 m. Este alcătuită din mai multe galerii strâmte, dezvoltate pe diaclaze, şi din câteva săli (Sala Mare, de 23 m lungime, Sala Albă, Sala Hornului, Sala cu Bazine, Sala Scării). Intrarea se face printr-un aven secundar, de formă triunghiulară, cu o înălţime de 2 m şi o lăţime de 2,5 m. Este una dintre cele mai frumoase peşteri din ţară, ornamentată cu formaţiuni concreţionare dentritice (concreţiuni sub formă de ciorchine) şi cristale de calcit alb, care formează un fel de boboci pe un fond de calcit roşu. Numeroase stalagmite (unele cu înălţimi de peste 8 m şi diametrul de 6 m), stalactite, blocuri de prăbuşire etc. Declarată monument al naturii (1952). Acces interzis (închisă cu grilaj de fier).

POLOVRAGI, peşteră în partea de SV a M-ţilor Căpăţânii, la 670 m alt., săpată în versantul calcaros de pe stg. Cheilor Olteţului, în amonte de mănăstirea Polovragi. Lungimea galerilor: 10 400 m. Ca geneză, peştera reprezintă un meandru fosil al râului Olteţ. Este o peşteră relativ caldă (8°C), umedă şi lipsită de curenţi de aer. Numeroase stalactite şi stalagmite. Faună săracă (singura specie este Trachysphaera spelaea). Conform legendelor, aici ar fi trăit Zamolxe, zeul geto-dacilor. În sec. 19, această peşteră a fost folosită ca ascunzătoare de către haiduci, iar în 1821 aici s-a ascuns Iancu Jianu, haiduc şi căpitan în oastea lui Tudor Vladimirescu. Obiectiv turistic, cu posibilitatea de vizitare pe o scurtă porţiune. Electrificata.. Cunoscută şi sub numele de Peştera lui Pahomie.

POPOVĂŢ, peşteră în SV României, în NE M-ţilor Anina, pe versantul drept al Văii Caraş, la 421 m alt., la 15 km S de municipiul Reşiţa. Lungimea galeriilor: 1 121 m. Descoperită în 1890 şi cercetată în 1936–1939, 1961–1965. Alcătuită din şapte săli mari, legate între ele prin galerii de diferite dimensiuni, care prezintă numeroase sifoane, conuri de grohotiş, lapiezuri, poliţe din silex, stalactite şi stalagmite uriaşe, coloane, formaţiuni concreţionare etc. Temp. aerului din interior este de 9°C, iar umezeala de 100%. Faună variată (lilieci, melci, insecte). Resturi scheletice de Ursus spelaeus şi de Cricetulus migratorius (rozător fosil); urme ale activităţii umane (unelte din os). Rezervaţie speologică (din 1963). Greu accesibilă.