În satul Tazlău, situat la poalele Măgurii Tazlău, la 32 km Sud Est de municipiul Piatra-Neamţ, reşedinţa judeţului Neamţ, menţionat documentar, prima oară, la 30 octombrie 1458, într-un zapis prin care Ştefan cel Mare, Domn al Moldovei în perioada 1457-1504, dăruia hotarele braniştei sale (pădure aflată în proprietatea Domnului Moldovei) mănăstirii Tazlău până la satul Răchitiş (azi sat desfiinţat şi înglobat în satul Fundu Moldovei, comuna Fundu Moldovei, judeţul Suceava), se află mănăstirea cu acelaşi nume (de călugări). Biserica mănăstirii Tazlău, iniţial cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, căruia, în anul 1990, i s-a adăugat un al doilea hram -“Sfântul Voievod Ştefan cel Mare”, a fost zidită din cărămidă în intervalul 4 iulie 1496 – 8 noiembrie 1497 din iniţiativa şi pe cheltuiala Domnului Moldovei, Ştefan cel Mare, pe locul unei vechi biserici din lemn, construită de Alexandru cel Bun, Domn al Moldovei în perioada 29 iunie 1400 – decembrie 1431. Pereţii exteriori ai bisericii păstrează decoraţia originară, executată din cărămidă aparentă şi ceramică smălţuită (are două rânduri de ocniţe sub cornişă şi un rând de firide alungite pe înălţimea pereţilor, terminate cu arcade, rânduite una lângă alta, care înconjură biserica pe toată înălţimea faţadelor), precum şi o uşă din lemn, realizată în 1596 de meşterul Cozma, decorată cu sculpturi. Pridvorul din interiorul pronaosului a fost adăugat în 1596 de Alexandru Lăpuşneanu, Domn al Moldovei în anii 1564-1568. Picturile murale interioare originare au fost refăcute în anii 1858–1859 cu prilejul reparării bisericii. Biserica, dominată de o frumoasă turlă sveltă, de formă poligonală, aşezată pe o bază stelată, luminată de patru ferestre înalte şi relativ înguste, este înconjurată de un zid de incintă, cu metereze şi contraforturi, cu două turnuri de pază, datând din anul 1497. Turnul-clopotniţă, situat la intrarea în incinta mănăstirii, a fost construit în prima jumătate a secolului 16 de către Petru Rareş (Domn al Moldovei în intervalul 20 iunie 1527 – 14 septembrie 1538), a fost distrus de incendiul din 8 februarie 1879 şi refăcut în anul 1902. La mijlocul secolului 18, arhimandritul Zaharia a construit Palatul egumenesc lângă clopotniţă. În 1835, biserica mănăstirii Tazlău a fost transformată în biserică parohială, devenind biserică monahală în 1860 şi redevenind biserică de parohie în anul 1894. În incinta mănăstirii se păstrează ruinele Palatului egumenesc şi cele ale fostelor chilii. În anul 1990 a fost reînfiinţată mănăstirea Tazlău, cu obşte de călugări, moment în care alături de hramul bisericii “Naşterea Maicii Domnului” i s-a adăugat un al doilea hram – “Sfântul Voievod Ştefan cel Mare”, declarată monument istoric.