Mănăstirea Humor, de călugăriţe, se află în arealul satului Mănăstirea Humorului din comuna cu acelaşi nume, judeţul Suceava, pe coama unei coline care se desprinde din Obcina Mare, la 6 km Nord Vest de oraşul Gura Humorului. Mănăstirea Humor a fost întemeiată la începutul secolului 15 de marele vornic Ivan (Oană) şi amintită documentar, pentru prima dată, în anul 1415, într-un hrisov emis de domnul Alexandru cel Bun. Dupã aproximativ un secol de funcţionare, mănăstirea Humor a căzut în ruină la îneputul secolului 16. Biserica actuală, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost zidită în anii 1530-1535 prin osârdia marelui logofãt Teodor Bubuiog (membru al Divanului Moldovei) şi a soţiei sale, Anastasia, în timpul campaniei de construcţii şi restaurări bisericeşti iniţiată de domnul Moldovei, Petru Rareş, aşa cum reiese atât din conţinutul pisaniei bisericii, cât şi din tabloul votiv care îl înfăţişează pe domnul Petru Rareş cu familia şi pe marele boier Teodor Bubuiog cu soţia sa, Anastasia. În pisania bisericii se spune când a fost pusă piatra de temelie a acesteia:
Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, la porunca şi cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ştefan cel Bãtrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei şi Preacuvântatei noastre stăpâne Născătoare de Dumnezeu şi Pururi Fecioară Maria, cu cheltuiala şi prin osteneala robului lui Dumnezeu jupan Teodor, mare logofăt, şi a soţiei sale, Anastasia, în anul 7038 (1530), august 15, şi când era egumen chir Paisie”.
Biserica “Adormirea Maicii Domnului” nu are turlă, dar se remarcã printr-un acoperiş care se termină cu o streaşină largă. La această biserică apare, pentru prima dată în construcţia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis în patru arcade în arc frânt, precum şi o încăpere nouă, la etaj, numită tainiţă, care se suprapune peste camera mormintelor. Din pridvor se intră în pronaos, apoi în camera mormintelor (unde se află îngropat Teodor Bubuiog) şi după aceea în naos. Spre Est, biserica se termină cu altarul, care este sub forma unei abside semicirculare, separată de naos printr-o catapeteasmă din lemn sculptat. Biserica mănăstirii Humor face parte din categoria celor cinci biserici din Nordul Moldovei (respectiv Arbore, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa şi Humor) care au atât pereţii interiori, cât şi cei exteriori împodobiţi complet cu fresce bizantine, distingându-se, astfel, de toate celelalte biserici de acest fel din lumea ortodoxă. Picturile murale au fost executate în anul 1535 de o echipă de zugravi condusã de meşterul Toma din Suceava. În pronaos, alături de alte icoane, se află cele ale Adormirii Maicii Domnului, a Sfintei Fecioare rugătoare, precum şi un tablou votiv (al treilea după cele ale domnului Petru Rareş şi a lui Teodor Bubuiog) care îl înfăţişează pe Daniil Hatmanul, pârcălab al Sucevei, probabil un membru al familiei Bubuiog. În camera mormintelor, bolta este acoperită cu scene din viaţa Sfintei Fecioare Maria. În naos sunt pictate chipuri de sfinţi, precum şi ciclul Patimilor lui Iisus Hristos şi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, iar pe bolta naosului troneazã Iisus Hristos Pantocrator. În altar, pe bolta absidei, este reprezentată, tradiţional, Maica Domnului cu Pruncul, Cina cea de Taină şi chipuri ale sfinţilor ierarhi. Principalele teme iconografice de pe pereţii exteriori sunt Acatistul Bunei-Vestiri (pe faţada sudică), Arborele lui Iesei (pe faţada nordică), Judecata de Apoi (pe faţada vestică) ş.a. În partea inferioară a faţadei de Sud este înfăţişată scena cu Asediul Constantinopolelui, aceasta ca o ilustrare a evenimentelor care au dus la ocuparea de către turci, în 1453, a capitalei Imperiului Bizantin. Picturile se disting printr-o rigoare a distribuţiei registrelor, prin armonie cromatică şi prin ritmica graţioasă a desenului. Aceste picturi au fost spălate în anii 1971-1972. O dată cu zidirea bisericii “Adormirea Maicii Domnului”, au fost construite şi chiliile.
În anul 1641, domnul Moldovei, Vasile Lupu, a înconjurat biserica şi chiliile cu ziduri durabile şi a înălţat un Turn-clopotniţă masiv, cu foişor. Mănăstirea Humor a fost desfiinţată în 1786, rămânând în funcţiune doar ca biserică de mir, şi a fost reînfiinţată în anul 1990. Mănăstirea Humor are o colecţie valoroasă de icoane din secolul 16. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” a mănăstirii Humor a fost declarată monument UNESCO în anul 1993.
