Lacuri (I)

IANCA, lac clasto-carstic (de crov) cu apă sărată (mineralizare 345 mg/litru) situat în Câmpia Brăilei. Supr.: 3,22 km2; vol.: 1,6 mil. m3. Seacă în anii secetoşi.

IEZERU MARE, lac glaciar în M-ţii Cindrel, la poalele vf. Cindrel (2 244 m), la 1 920 m alt. Supr.: 3,4 ha; ad. max.: 13,30 m. Din el izv. Râul Mare, socotit izv. pr. al Cibinului, care se uneşte cu Râul Mic în amonte de com. Gura Râului, formând un curs unic cu numele Cibin.

IEZERUL MOSTIŞTEI → limanul Mostiştei.

IGHIU, lac de baraj natural, cantonat într-o depresiune carstică, situat în partea central-sudică a M-ţilor Trascău (jud. Alba), la obârşia pârâului Ighiu (afl. stg. al Ampoiului), la 940 m alt., în arealul satului Ighiel. Supr.: 5,26 ha; vol.: 0,22 mil. m3; ad. max.: 9 m. Cunoscut şi sub numele de Iezerul Ighiel.

INULUI, Lacul ~ (sau Pânzelor), lac antroposalin, situat în perimetrul oraşului Ocna Sibiului, format în cadrul salinei „Jozsef” (abandonată în anul 1770). Supr.: 875 m2; ad. max.: 46 m; salinitatea apei la supr. atinge 9 g/l, iar la 5,5 m ad. 320 g/l (de aici şi până la fund salinitatea rămâne neschimbată).

IONEŞTI, lac antropic, construit în scop hidroenergetic pe cursul inf. al Oltului, pe raza com. Ioneşti, jud. Vâlcea. Supr.: 466 ha; vol.: 24,9 mil. m3.

IZVORU MUNTELUI, lac antropic (de retenţie), construit în perioada 1950-1960, pe cursul mijlociu al râului Bistriţa (dat în folosinţă la 1 iul. 1960), la poalele de NE ale Masivului Ceahlău şi cele de SV ale M-ţilor Stânişoarei, la 505 m alt., în arealul localităţilor Bicaz, Pângăraţi, Ceahlău, Hangu şi Poiana Teiului. Supr.: 32,6 km2; vol.: 1,23 md. m3; ad. max.: 96 m; lungime: 35 km;  lăţime max.: 2 km; perimetrul: 71 km. Barajul lacului de acumulare are o înălţime de 127 m, o lungime de 435 m la coronament şi o lăţime de 119 m. Amenajat în scop hidroenergetic (alimentează, printr-un tunel pe sub munte, hidrocentrala „Stejaru” cu o putere instalată de 210 MW), lacul a devenit şi un important obiectiv turistic, cu un port de agrement. Ihtiofaună bogată (păstrăvi, obleţi, mreană, clean, scobar ş.a.). În apele lacului de acumulare se află Piatra Teiului – un martor de eroziune, înalt de 23 de m deasupra luciului de apă. Este alcătuită din calcare recifale compacte de vârstă cretacică. Declarată rezervaţie geologică. Pe malul lacului, în satul Potoci, se află Staţiunea de Cercetări Biologice a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.