Situată în satul Partoş, comuna Banloc, judeţul Timiş, mănăstirea Partoş (de călugări) a fost întemeiată în secolul 12 (circa 1186), reconstruită în secolul 16 şi atestată documentar ca aşezământ monahal, pentru prima oară, în anul 1571, o dată cu sfinţirea acesteia, după 19 ani de la ocuparea provinciei istorice Banat de către turci (în anul 1552). După ce Banatul a trecut în stăpânirea Imperiului Habsburgic (în iulie 1718), mănăstirea Partoş a continuat să funcţioneze în credinţa ortodoxă, cu toate că asupra călugărilor s-au făcut presiuni de catolicizare, această mănăstire fiind consemnată pe harta Josephină a Transilvanie din anul 1723 ca fiind situată în mijlocul unei păduri dese, înconjurată de mlaştini. Totuşi, la 10 noiembrie 1778, din dispoziţia Curţii Imperiale de la Viena, obştea mănăstirii Partoş a fost obligată să părăsească incinta acesteia. Mănăstirea a fost reactivată în anul 1944 ca aşezământ de călugăriţe, apoi desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 octombrie 1959 şi reînfiinţată ca mănăstire de călugări la 6 martie 2008, prin grija mitropolitului Nicolae Corneanu, care a întreprins şi o serie de lucrări de renovare şi înfrumuseţare ale bisericii. Actuala biserică, având dublu hram „Înălţarea Sfintei Cruci” şi „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş”, a fost construită în anii 1750–1753, în stil baroc, pe locul unei vechi biserici care purta hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, din iniţiativa şi pe cheltuiala judelui Timişoarei, Marcu Muţiu, care s-a vindecat de o boală grea în urma rugăciunilor făcute la moaştele Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş. Biserica actuală, declarată monument istoric, a fost reparată în anii 1970–1980. În biserică se păstrează o icoană, pictată în anul 1782, cu chipul Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş, fost Mitropolit al Timişoarei în perioada 1650-1653 (născut în 1568 şi decedat în 1656 la mănăstirea Partoş), care s-a retras la această mănăstire în anul 1653. Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş a fost canonizat la 7 octombrie 1956 (prăznuit în calendar la 15 septembrie), dată la care moaştele sale au fost transferate de la mănăstirea Partoş la catedrala mitropolitană din municipiul Timişoara. Imediat în spatele bisericii se află casa monahală, construită în anul 2008, pe cheltuiala enoriaşilor, în stilul caselor ţărăneşti, pe locul unor imobile care au aparţinut contelui Jenő Karátsonyi. În această casă monahală, aflată sub ocrotirea Sfântului Antonie cel Mare, au fost amenajate o bucătărie mare, o cămară, câteva chilii, două băi, două camere pentru găzduirea oaspeţilor şi un salon de protocol. În incinta mănăstirii există şi un Centru Cultural, numit “Casa Reginei Elisabeta a României” – imobil care a aparţinut Reginei Elisabeta a României, intrat în posesia mănăstirii Partoş la 27 iunie 1944. În această casă a fost amenajat un muzeu, inaugurat în anul 2012, în care există şi o importantă bibliotecă.