Râuri (C)

CARASU, (sau Apa Neagrã), râu în partea centralã a Dobrogei, afl. dr. al Dunãrii la Cernavodã (46 km lungime; supr. bazinului: 840 km2), pe cursul cãruia a fost construitã (1975–1984) cea mai mare parte a traseului canalului Dunãre–Marea Neagrã (→). De-a lungul lui se desfãşoarã unul dintre cele mai mari sisteme de irigaţii din ţarã. Este considerat drept una dintre vechile albii ale Dunãrii.

CARAŞ, râu, afl. stg. al Dunãrii pe terit. Serbiei; 85 km; supr. bazinului: 1 118 km2. Izv. de pe versantul vestic al M-ţilor Semenic, de la 700 m alt., are mai întâi o direcţie de curgere S-N, iar în zona satului Caraşova formeazã un arc de cerc, schimbându-şi direcţia spre SV. În cursul superior strãbate o zonã calcaroasã, în care formeazã chei sãlbatice (19 km lungime), cu aspect de canion, declarate monument al naturii, dreneazã apoi mica Depr. Caraşova, dupã care se strecoarã printre prelungirile M-ţilor Dognecea (la N) şi Anina (la S), formând defileul de la Goruia, traverseazã Câmpia Caraşului, intrã pe terit. Serbiei în aval de com. Vrani, iar dupã 38 km confl. cu Dunãrea. Panta generalã a vãii C. este de 6,7‰. În bazinul sãu se aflã peşterile Buhui, Liliecilor, Racoviţã, Comarnic, Popovãţ, Izbucul Bigãr şi numeroase rezervaţii complexe, speologice, floristice etc. Rezervaţia complexã Cheile Caraşului (floristicã  şi  speologicã),  extinsã  pe 3 089,9 ha şi declarată rezervaţie în 1955, cuprinde numeroase forme carstice (chei, peşteri, doline, poliţe) şi numeroase fitocenoze  cu  liliac  sãlbatic  (Syringa vulgaris), mojdrean (Fraxinus ornus), scumpie (Cotinus coggygria), gorun (Quercus petraea), cãrpiniţã (Carpinus orientalis), fag (Fagus sylvatica) etc.

CASIMCEA, râu în partea centralã a Dobrogei; 60 km; supr. bazinului: 755 km2. Izv. din N Pod. Casimcea, de la 300 m alt., din apropierea satului Rãzboieni (com. Casimcea), strãbate un sector torenţial de c. 10 km, pãtrunde apoi în depresiunea de contact dintre Pod. Casimcea şi Pod. Istriei şi se varsã în lacul Taşaul, având o pantã medie de 5,1‰.

CÃLMÃŢUI, râu, afl. stg. al Dunãrii în amonte de com. Stãncuţa, jud. Brãila; 145 km; supr. bazinului: 1 460 km2. Considerat o veche albie a Buzãului. Dupã unele scrieri din Antichitate, reiese cã acum douã milenii Buzãul curgea pe Valea Cãlmãţuiului. Izv. din Glacisul Istriţei, din SV municipiului Buzãu şi strãbate Bãrãganul Ialomiţei, de la V la E. Difluenţa Buzãului s-a produs în zona Bãlţii Plopu. De altfel, mai mulţi afl. ai Cãlmãţuiului (Ruşavãţu, Negreasca ş.a.), se alimenteazã din pânzele conului de dejecţie al Buzãului. Pe cursul inferior al Cãlmãţuiului sunt mai multe cursuri pãrãsite, abandonate de Cãlmãţui din cauza aluvionãrii.

CÃLMÃŢUI, râu, afl. stg. al Dunãrii; 134 km; supr. bazinului: 1 379 km2. Izv. din Câmpia Boian, din arealul com. Schitu (jud. Olt). Are curs meandrat, intermitent, secând în perioadele secetoase. Spre vãrsare, dupã ce intersecteazã pânzele de ape freatice şi dupã ce traverseazã lacul Suhaia, devine semipermanent pânã la confl. cu Dunãrea.

CÂLNIŞTEA, râu, afl. dr. al Neajlovului la Cãlugãreni; 102 km; supr. bazinului: 1 846 km2. Izv. din Câmpia Gãvanu-Burdea, de pe raza com. Talpa (jud. Teleorman), de la 107 m alt. Are o pantã redusã de scurgere (0,5 m/km) şi un curs puternic meandrat. Alimenteazã numeroase lacuri de vale. Folosit pentru irigaţii. Afl. pr.: Glavacioc, Valea Albã, Valea Porumbenilor, Ismar.

CERNA, râu, afl. stg. al Dunãrii; 84 km; supr. bazinului: 1 433 km2. Izv. din masivul Godeanu, de la 2 070 m alt., unde este cunoscut sub numele de Cernişoara, curge în mare parte pe linia tectonicã, cu direcţia NE-SV, dintre M-ţii Godeanu şi M-ţii Cernei, la V şi M-ţii Vâlcan şi Mehedinţi, la E şi, dupã ce trece prin Bãile Herculane şi Topleţ, se varsã în lacul de acumulare Porţile de Fier I, în amonte de Orşova. Dupã c. 9 km aval de izvor, debitul râului C. sporeşte mult datoritã aportului Izbucului Cernei. Are aspectul  unei  vãi  tinere,  adânci,  cu versanţi asimetrici (versantul dr. depãşeşte cu 800–1 000 m pe cel stg.), cu afl. mici, dezvoltaţi în cursul superior numai pe partea dr. (Radocheasa, Valea lui Ivan, Balmoş, Olanu, Craiova ş.a.), cu pante longitudinale accentuate, în medie de 30 m/km (max.: 100 m/km), cu numeroase chei (cheile Corcoaiei ş.a.), bazinete depresionare (Urzicari,  Lunca  Largã, Cerna-Sat, Poiana Schitului ş.a.), praguri etc. Din cauza lucrãrilor hidroenergetice din complexul Cerna–Motru–Tismana, prin care s-au creat mai multe lacuri de baraj pe râul Cerna, o mare parte din apa râului a fost transferatã, prin aducţiune subteranã, în bazinul Motrului. Ca urmare, debitul Cernei a scãzut foarte mult, afectând fauna acvaticã. În cursul superior, Valea Cernei este însoţitã de mici masive calcaroase, cu versanţi abrupţi şi creste semeţe, numite Ciucevele Cernei, care se succed de la N la S: Ciuceava  Şarbei  (1  650  m),  Ciuceava Sturului  (1  302  m),  Ciuceava  Mare (1 477 m), Ciuceava Neagrã (1 052 m), Ciuceava  Popii  (1 010  m),  Ciuceava Frasinului (1 045 m), Ciuceava Chicerii (976 m), Ciuceava Ogaşului Cald (849 m).

CERNA, râu, afl. stg. al Mureşului în amonte de Deva; 73 km; supr. bazinului: 738 km2. Izv. de pe versantul de SE al M-ţilor Poiana Ruscãi, de la 1 130 m alt., de sub vf. Rusca (1 355 m), şi trece prin municipiul Hunedoara pe care-l alimenteazã cu apã, dar de la care şi preia apele reziduale. Pentru asigurarea debitelor necesare de apã s-a creat, în amonte de Hunedoara, lacul Cinciş (→) sau Teliuc.

CERNA, râu, afl. stg. al Olteţului la Bãlceşti (jud. Vâlcea); 99 km; supr. bazinului: 617 km2. Izv. de pe pantele de SV ale M-ţilor Cãpãţânii şi curge aproximativ paralel cu râul Olteţ, strãbãtând Subcarpaţii Olteniei şi Piem. Olteţului, fãrã sã primeascã vreun afluent.

CHIUZBAIA, râu, afl. dr. al Oltului la Turnu Roşu; 80,3 km; supr. bazinului: 2 237 km2. Izv. din N M-ţilor Cindrel, prin douã pârâuri (Râul Mare şi Râul Mic) care îşi au obârşia în lacurile glaciare Iezerul Mare (aflat la 1 920 m alt.) şi, respectiv, Iezerul Mic (ca origine este socotit însã Râul Mare), apoi îşi urmeazã cursul în zona montanã, la contactul şisturilor cristaline cu depozitele neogene, având un profil longitudinal în trepte, cu praguri, şi o pantã medie accentuată (50‰), unde formeazã chei spectaculoase. Dupã ce iese din zona montanã şi intrã în Depr. Sibiu, panta scade la 1-2,5‰. Afl. pr.: Hârtibaciu (pe stg.) şi Sadu (pe dr.).

CIGHER, râu, afl. stg. al Crişului Alb în amonte de  oraşul  Chişineu-Criş; 58 km; supr. bazinului: 670 km2. Izv. din M-ţii Zarand. Canalizat în cursul mijlociu, pe c. 20 km, unde cursul sãu se încadreazã pe traseul Canalului Morilor. Pe cursul superior, în amonte de com. Tăuţ, s-a creat lacul de acumulare Tăuţ (supr.: 240 ha; vol. : 14,3 mil. m3).

CLANIŢA, râu, afl. stg. al Teleormanului pe terit. com. Mãgura (jud. Teleorman); 73 km; supr. bazinului: 258 km2. Izv. din Câmpia Gãvanu-Burdea, din arealul com. Izvoru (jud. Argeş). Are un curs foarte meandrat.

COLENTINA, râu, afl. stg. al Dâmboviţei; 98 km; supr. bazinului: 636 km2. Izv. din Dealurile Târgoviştei şi trece prin Buftea şi prin partea de N a municipiului Bucureşti. Între 1930 şi 1935, când s-a amenajat cursul Colentinei în aval de Buftea, s-a sãpat, în amonte de Buftea, un canal (canalul Bilciureşti– Colacu, jud. Dâmboviţa) între Ialomiţa şi Colentina. Pe cursul inf. al râului Colentina au fost create numeroase lacuri antropice, folosite pentru agrement: Ciocãneşti  (90  ha),  Buftea  (200  ha), Buciumeni (65 ha), Mogoşoaia (96 ha), Chitila (75 ha), Strãuleşti, Bãneasa (36 ha), Herãstrãu (77 ha), Floreasca (56 ha), Tei (65 ha), Plumbuita (55 ha), Fundeni (123 ha), Pantelimon I (33 ha) şi II (313 ha), Cernica (360 ha).

CRASNA, râu în NV României, afl. stg. al Tisei pe terit. Ungariei; 140,4 km, din care 121 km pe terit. României. Supr. bazinului: 2 140 km2. Izv. din zona de contact dintre M-ţii Meseş şi M-ţii Plopiş, de sub vf. Mãgura Priei, de la 565 m alt., şi strãbate,  pe  direcţie  S-N-NV,  Depr. Şimleului (trece prin oraşul Şimleu Silvaniei, dupã care ocoleşte cristalinul insular al Mãgurii Şimleului şi traverseazã defileul epigenetic dintre Cehei şi Uileacu Şimleului), Câmpia Tãşnadului, Câmpia Ierului şi a Someşului. În aval de satul Moftinu Mic este îndiguit pe 70 km lungime. În secolele trecute se vãrsa în Someş. Afl. pr.: Valea Banului, Bicu, Carastelec, Zãnicel, Şolduliţa, Zalãu, Maja, Cerna, Maria.

CRICOVU DULCE, râu, afl. stg. al Ialomiţei pe terit. com. Corneşti, jud. Dâmboviţa; 69 km; supr. bazinului: 577 km2. Izv. din Subcarpaţii Ialomiţei, de la 665 m alt. şi trece prin Moreni. Cândva se vãrsa în Prahova, prin albiile pãrãsite Viroaga şi Poienari, iar apoi, din cauza mişcãrilor neotectonice, şi-a schimbat cursul spre V, cãtre Ialomiţa. Afl. pr.: Proviţa. Cunoscut şi sub numele de Cricov.

CRICOVU SÃRAT, râu, afl. stg. al Prahovei în Câmpia Gherghiţei, pe terit. com. Adâncata, jud. Ialomiţa; 82 km; supr. bazinului: 660 km2. Izv. din Subcarpaţii Buzãului, din Dealul Fântânei, de la 640 m alt., traverseazã glacisul Istriţei şi trece prin Urlaţi. Afl. pr.: Lapoş, Chiojdeanca, Matiţa.

CRIŞ,  râu, afl. stg. al Tisei pe terit. Ungariei, format prin unirea Crişului Repede cu Crişu Alb. Crişu Repede (148 km; supr. bazinului: 2 425 km2) izv. din marginea de E a Depr. Huedin, de la 710 m alt., de pe raza com. Izvoru Crişului (jud. Cluj), strãbate defileul de la Poieni, sãpat în rocile eruptive din N M-ţilor Vlãdeasa, trece apoi prin Depr. Ciucea-Negreni, unde primeşte pe stg. afl. Drãganu, în continuare strãpunge  şisturile cristaline ale M-ţilor Plopiş şi ale Culmii Scoruşeţ, formând defileul de la Bratca (zonã în care confl. cu Valea Iadei), iar dupã cheile de la Vadu Crişului intrã în Câmpia de Vest, trecând prin Oradea, în aval de care este îndiguit. Debitul mediu multianual variazã între 13 şi 24 m3/s. Pe terit. com. Girişu de Criş, din malul stg. al Crişului Repede porneşte cãtre S canalul Crişurilor (→). Crişu Alb (238 km; supr. bazinului: 4 155 km2) izv. din masivul Pietrele Albe (SV M-ţilor Bihor), de sub vf. Certezu (1 184 m alt.), de la 980 m alt. În cursul superior, pânã în com. Crişcior (jud. Hunedoara), are aspect sãlbatic, vijelios, cu pante medii în jur de 25 m/km, strãbate apoi depresiunile Brad, Hãlmagiu, Gurahonţ şi Zarand, iar în aval de oraşul Sebiş dreneazã Câmpia Cermei şi Câmpia Crişurilor, trecând prin Ineu şi Chişineu-Criş, şi confl. cu Crişu Repede pe terit. Ungariei. Debitul mediu multianual variazã între 10 şi 24 m3/s. Afl. pr.: Râbiţa, Cigher, Chişindia, Crişu Negru. În arealul com. Buteni, jud. Arad, din malul stg. al Crişului Alb se desprinde canalul Morilor (→) care, dupã ce parcurge un traseu paralel cu cel al Crişului Alb pe o distanţã de 83,5 km se unificã din nou în aval de com. Pilu. În aval de Chişineu-Criş, cursul Crişului Alb este îndiguit. Crişu Negru (139 km; supr. bazinului: 4 476 km2) izv. de pe versantul N al vf. Curcubãta Mare, de la 1 460 m alt., strãbate Depr. Beiuş, trecând prin oraşele Vaşcãu, Ştei şi Beiuş, şi, dupã ce traverseazã defileul dintre Borz şi Şoimi din NV M-ţilor Codru-Moma, dreneazã Câmpia Cermei şi Câmpia Crişurilor, unde este îndiguit în mare parte (52,5 km pe malul dr. şi 37,5 km pe malul stg.). Afl. pr.: Criştior, Crişu Bãiţa, Crişu Vãratecului, Crişu Pietros, Valea Roşie, Holod.

CUGIR, râu, afl. stg. al Mureşului pe terit. com. Şibot (jud. Alba); 54 km; supr. bazinului: 354 km2. Izv. din M-ţii Şureanu, de sub Vârful lui Pãtru (2 130 m), de la 1 900 m alt., şi trece prin oraşul Cugir.