CARASU (sau Apa Neagră), râu în zona de Sud Est a României, în partea centrală a provinciei istorice Dobrogea, afluent pe dreapta al fluviului Dunărea la Cernavodă; lungimea: 46 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 840 km2. Pe cursul acestui râu a fost construită, în anii 1975–1984, cea mai mare parte a traseului canalului Dunăre – Marea Neagră (→). De-a lungul lui se desfăşoară unul dintre cele mai mari sisteme de irigaţii din ţarã. Valea râului Carasu este considerată drept una dintre vechile albii ale fluviului Dunărea.
CARAŞ, râu, afluent pe partea stângă a Canalului Tisa – Dunăre pe teritoriul Serbiei; lungimea: 85 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 118 km2. Izvorăşte de pe versantul vestic al M-ţilor Semenic, de la 700 m altitudine, are mai întâi o direcţie de curgere Sud-Nord, iar în zona comunei Caraşova, judeţul Caraş-Severin, formeazã un arc de cerc, schimbându-şi direcţia spre Sud Vest. În cursul superior străbate o zonă calcaroasă, în care formeazã chei sălbatice (19 km lungime), cu aspect de canion, declarate monument al naturii, dreneazã apoi mica Depresiune Caraşova, dupã care se strecoarã printre prelungirile M-ţilor Dognecea (la Nord) şi Anina (la Sud), formând defileul de la Goruia, traverseazã Câmpia Caraşului, intrã pe teritoriul Serbiei în aval de comuna Vărădia, judeţul Caraş-Severin, iar dupã o distanţã de circa 38 km, pe care o strãbate, trecând alternativ graniţele României şi Serbiei, pe un curs foarte meandrat, până la localitatea sârbă Vojvodici, după care curge numai pe teritoriul Serbiei şi în aval de localitatea sârbă Dupljaja confluează cu Canalul Tisa – Dunăre. Panta generalã a văii râului Caraş este de 6,7‰. În bazinul său se află peşterile Buhui, Liliecilor, Racoviţă, Comarnic, Popovăţ, Izbucul Bigăr şi numeroase rezervaţii complexe, speologice, floristice etc. Rezervaţia complexă Cheile Caraşului (floristicã şi speologicã), extinsã pe 3 089,9 ha şi declarată rezervaţie în 1955, cuprinde numeroase forme carstice (chei, peşteri, doline, poliţe) şi numeroase fitocenoze cu liliac sãlbatic (Syringa vulgaris), mojdrean (Fraxinus ornus), scumpie (Cotinus coggygria), gorun (Quercus petraea), cărpiniţă (Carpinus orientalis), fag (Fagus sylvatica) etc.
CASIMCEA, râu în zona de Sud Est a României, în partea centrală a provinciei istorice Dobrogea; lungimea: 60 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 755 km2. Izvorăşte din zona de Nord a Podişului Casimcea, de la 300 m altitudine, din apropierea satului Războieni, comuna Casimcea, judeţul Tulcea, străbate un sector torenţial de circa 10 km, pătrunde apoi în depresiunea de contact dintre Podişul Casimcea şi Podişul Istriei şi se varsă în lacul Taşaul, având o pantă medie de 5,1‰.
CĂLMĂŢUI (1), râu, afluent pe partea stângă a fluviului Dunărea în amonte de comuna Stăncuţa, judeţul Brăila; lungimea: 145 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 460 km2. Considerat o veche albie a râului Buzău. După unele scrieri din Antichitate, reiese că acum douã milenii râul Buzău curgea pe valea râului Cãlmãţui. Râul Cãlmãţui izvorăşte din Glacisul Istriţei, din zona de Sud Vest a municipiului Buzău şi străbate Câmpia Bărăganul Ialomiţei, de la Vest la Est. Difluenţa râului Buzău s-a produs în arealul Bălţii Plopu. De altfel, mai mulţi afluenţi ai râului Călmăţui (Ruşavăţu, Negreasca ş.a.), se alimenteazã din pânzele conului de dejecţie al Buzăului. Pe cursul inferior al râului Călmăţui sunt mai multe cursuri pãrãsite, abandonate de Călmăţui din cauza aluvionării.
CĂLMĂŢUI (2), râu, afluent pe partea stângă a Dunării; lungimea: 134 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 379 km2. Izvorăşte din Câmpia Boian, din arealul comunei Schitu, judeţul Olt. Are curs meandrat, intermitent, secând în perioadele secetoase. Spre vărsare, dupã ce intersecteazã pânzele de ape freatice şi dupã ce traverseazã lacul Suhaia, devine semipermanent pânã la confluenţa cu fluviul Dunărea.
CÂLNIŞTEA, râu, afluent pe partea dreaptã a râului Neajlov în zona comunei Călugăreni, judeţul Giurgiu; lungimea: 102 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 846 km2. Izvorăşte din Câmpia Găvanu-Burdea, de pe raza comunei Talpa, judeţul Teleorman, de la 107 m altitudine. Are o pantă redusă de scurgere (0,5 m/km) şi un curs puternic meandrat. Alimentează numeroase lacuri de vale. Folosit pentru irigaţii. Afluenţi principali: Glavacioc, Valea Albă, Valea Porumbenilor, Ismar.
CERNA (1), râu, afluent pe partea stângă a fluviului Dunărea, cu lungime de 84 km şi suprafaţa bazinului hidrografic de 1 433 km2. Izvorăşte din masivul Godeanu, de la 2 070 m altitudine, unde este cunoscut sub numele de Cernişoara, curge în mare parte pe linia tectonică, cu direcţia Nord Est-Sud Vest, dintre M-ţii Godeanu şi M-ţii Cernei, la Vest şi M-ţii Vâlcan şi Mehedinţi, la Est şi, dupã ce trece prin oraşul Băile Herculane şi comuna Topleţ, judeţul Caraş-Severin, se varsă în lacul de acumulare Porţile de Fier I, în amonte de municipiul Orşova. Dupã circa 10 km aval de izvor, debitul râului Cerna sporeşte mult datoritã aportului Izbucului Cernei. Râul Cerna are aspectul unei văi tinere, adânci, cu versante asimetrice (versantul drept depăşeşte cu 800–1 000 m pe cel stâng), cu afluenţi mici, dezvoltaţi în cursul superior numai pe partea dreaptă (Radocheasa, Valea lui Ivan, Balmoş, Olanu, Craiova ş.a.), cu pante longitudinale accentuate, în medie de 30 m/km (maxim: 100 m/km), cu numeroase chei (cheile Corcoaiei ş.a.), bazinete depresionare (Urzicari, Lunca Largă, Cerna-Sat, Poiana Schitului ş.a.), praguri etc. Din cauza lucrărilor hidroenergetice din complexul Cerna–Motru–Tismana, prin care s-au creat mai multe lacuri de baraj pe râul Cerna, o mare parte din apa râului a fost transferatã, prin aducţiune subterană, în bazinul Motrului. Ca urmare, debitul Cernei a scãzut foarte mult, afectând fauna acvaticã. În cursul superior, valea râului Cerna (numita Cernişoara) este însoţitã de mici masive calcaroase, cu versante abrupte şi creste semeţe, numite Ciucevele Cernei, care se succed de la Nord la Sud: Ciuceava Şarbei (1 650 m), Ciuceava Sturului (1 302 m), Ciuceava Mare (1 477 m), Ciuceava Neagrã (1 052 m), Ciuceava Popii (1 010 m), Ciuceava Frasinului (1 045 m), Ciuceava Chicerii (976 m), Ciuceava Ogaşului Cald (849 m).
CERNA (2), râu, afluent pe partea stângă a râului Mureş în amonte de municipiul Deva, judeţul Hunedoara; lungimea: 73 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 738 km2. Izvorăşte de pe versantul de Sud Est al M-ţilor Poiana Ruscăi, de la 1 130 m altitudine, de sub vârful Rusca (1 355 m), şi trece prin municipiul Hunedoara pe care-l alimenteazã cu apă, dar de la care şi preia apele reziduale. Pentru asigurarea debitelor necesare de apă s-a creat, în amonte de Hunedoara, lacul Cinciş (→) sau Teliuc.
CERNA (3), râu, afluent pe partea stângă a râului Olteţ în zona comunei Bălceşti, judeţul Vâlcea; lungimea: 99 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 617 km2. Izvorăşte de pe pantele de Sud Vest ale M-ţilor Căpăţânii şi curge aproximativ paralel cu râul Olteţ, strãbãtând Subcarpaţii Olteniei şi Piemontul Olteţului, fără să primească vreun afluent.
CERNIŞOARA, numele sub care este cunoscut cursul superior al râului Cerna (1).
CHIUZBAIA, râu, afluent pe partea dreaptă a râului Olt în perimetrul comunei Turnu Roşu, judeţul Sibiu; 80,3 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 2 237 km2. Izvorăşte din zona de Nord a M-ţilor Cindrel, prin două pâraie (Râul Mare şi Râul Mic) care îşi au obârşia în lacurile glaciare Iezerul Mare (aflat la 1 920 m altitudine) şi, respectiv, Iezerul Mic (ca origine este socotit însã Râul Mare), apoi îşi urmează cursul în zona montană, la contactul şisturilor cristaline cu depozitele neogene, având un profil longitudinal în trepte, cu praguri, şi o pantã medie accentuată (50‰), unde formeazã chei spectaculoase. După ce iese din zona montanã şi intrã în Depresiunea Sibiu, panta scade la 1-2,5‰. Afluenţi principali: Hârtibaciu (pe stânga) şi Sadu (pe dreapta).
CIGHER, râu, afluent pe partea stângă a râului Crişu Alb în amonte de oraşul Chişineu-Criş, judeţul Arad; lungimea: 58 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 670 km2. Izvorăşte din M-ţii Zarand. Canalizat în cursul mijlociu, pe circa 20 km, unde cursul său se încadreazã pe traseul Canalului Morilor. Pe cursul superior, în amonte de comuna Tauţ, judeţul Arad, s-a creat lacul de acumulare Tauţ, cu o suprafaţã de 240 ha şi un volum de 14,3 milioane m3. Lungimea lacului: 5 km; lăţimea maximă: 2 km.
CLANIŢA, râu, afluent pe partea stângă a râului Teleorman pe teritoriul comunei Măgura, judeţul Teleorman; lungimea: 73 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 258 km2. Izvorăşte din Câmpia Găvanu-Burdea, din arealul comunei Izvoru, judeţul Argeş. Are un curs foarte meandrat.
COLENTINA, râu, afluent pe partea stângă a râului Dâmboviţa, în aval de comuna Cernica, judeţul Ilfov; lungimea: 98 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 636 km2. Izvorăşte din Dealurile Târgoviştei şi trece prin oraşul Buftea, judeţul Ilfov, şi prin partea de Nord a municipiului Bucureşti, capitala României. Între 1930 şi 1935, când s-a amenajat cursul râului Colentina, în aval de oraşul Buftea, s-a săpat, în amonte de Buftea, un canal (canalul Bilciureşti – Colacu, judeţul Dâmboviţa) între râurile Ialomiţa şi Colentina. Pe cursul inferior al râului Colentina au fost create numeroase lacuri antropice, folosite pentru agrement: Ciocăneşti (90 ha), Buftea (200 ha), Buciumeni (65 ha), Mogoşoaia (96 ha), Chitila (75 ha), Străuleşti, Băneasa (36 ha), Herăstrău (77 ha), Floreasca (56 ha), Tei (65 ha), Plumbuita (55 ha), Fundeni (123 ha), Pantelimon I (33 ha), Pantelimon II (313 ha), Cernica (360 ha).
COMLOD, numele sub care mai este cunoscut râul Lechinţa.
CRASNA, râu în zona de Nord Vest a României, afluent pe partea stângă a râului Tisa pe teritoriul Ungariei; lungimea: 140,4 km, din care 121 km pe teritoriul României. Suprafaţa bazinului hidrografic: 2 140 km2. Izvorăşte din zona de contact dintre M-ţii Meseş şi M-ţii Plopiş, de sub vârful Măgura Priei, de la 565 m altitudine, şi străbate, pe direcţie Sud – Nord-Nord Vest, Depresiunea Şimleului (trece prin oraşul Şimleu Silvaniei, după care ocoleşte cristalinul insular al Măgurii Şimleului şi traversează defileul epigenetic dintre Cehei şi Uileacu Şimleului), Câmpia Tăşnadului, Câmpia Ierului şi Câmpia Someşului. În aval de satul Moftinu Mic, comuna Moftin, judeţul Satu Mare, este îndiguit pe 70 km lungime. În secolele trecute, râul Crasna se vărsa în râul Someş. Afluenţi principali: Valea Banului, Bicu, Carastelec, Zănicel, Şolduliţa, Zalău, Maja, Cerna, Maria.
CRICOV, numele sub care mai este cunsocut râul Cricovu Dulce.
CRICOVU DULCE, râu, afluent pe partea stângă a râului Ialomiţa pe teritoriul comunei Corneşti, judeţul Dâmboviţa; lungimea: 69 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 577 km2. Izvorăşte din Subcarpaţii Ialomiţei, de la 665 m altitudine şi trece prin oraşul Moreni, judeţul Dâmboviţa. Cândva, Cricovu Dulce se vărsa în râul Prahova, prin albiile părăsite Viroaga şi Poienari, iar apoi, din cauza mişcãrilor neotectonice, şi-a schimbat cursul spre Vest, cãtre Ialomiţa. Afluent principal: Proviţa. Cunoscut şi sub numele de Cricov.
CRICOVU SĂRAT, râu, afluent pe partea stângă a râului Prahova în Câmpia Gherghiţei, pe teritoriul comunei Adâncata, judeţul Ialomiţa; lungimea: 82 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 660 km2. Izvorăşte din Subcarpaţii Buzăului, din Dealul Fântânei, de la 640 m altitudine, traverseazã glacisul Istriţei şi trece prin oraşul Urlaţi, judeţul Prahova. Afluenţi principali: Lapoş, Chiojdeanca, Matiţa.
CRIŞ, râu, afluent pe partea stângă a râului Tisa pe teritoriul Ungariei, format prin unirea râului Crişu Repede cu râul Crişu Alb. Crişu Repede, cu o lungime de 148 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 2 425 km2, izvorăşte din marginea de Est a Depresiunii Huedin, de la 710 m altitudine, de pe raza comunei Izvoru Crişului, judeţul Cluj, străbate defileul de la Poieni, săpat în rocile eruptive din partea de Nord a M-ţilor Vlădeasa, trece apoi prin Depresiunea Ciucea-Negreni, unde primeşte pe partea stângă afluentul Drăganu, în continuare străpunge şisturile cristaline ale M-ţilor Plopiş şi ale Culmii Scoruşeţ, formând defileul de la Bratca (zonã în care confluează cu râul Valea Iadei), iar după cheile de la Vadu Crişului intrã în Câmpia de Vest, trecând prin municipiul Oradea, în aval de care este îndiguit. Debitul mediu multianual variazã între 13 şi 24 m3/s. Pe teritoriul comunei Girişu de Criş, din malul stâng al râului Crişu Repede porneşte către Sud canalul Crişurilor (→). Crişu Alb, cu o lungime de 238 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 4 155 km2, izvorăşte din masivul Pietrele Albe, din zona de Sud Vest a M-ţilor Bihor, de sub vârful Certezu (1 184 m altitudine), de la 980 m altitudine. În cursul superior, până în comuna Crişcior, judeţul Hunedoara, are aspect sălbatic, vijelios, cu pante medii în jur de 25 m/km, străbate apoi depresiunile Brad, Hălmagiu, Gurahonţ şi Zarand, iar în aval de oraşul Sebiş drenează Câmpia Cermei şi Câmpia Crişurilor, trecând prin oraşele Ineu şi Chişineu-Criş, şi confluează cu Crişu Repede pe teritoriul Ungariei. Debitul mediu multianual variază între 10 şi 24 m3/s. Afluenţi principali: Râbiţa, Cigher, Chişindia, Crişu Negru. În arealul comunei Buteni, judeţul Arad, din malul stâng al râului Crişu Alb se desprinde canalul Morilor (→) care, după ce parcurge un traseu paralel cu cel al Crişului Alb pe o distanţã de 83,5 km se unifică din nou în aval de comuna Pilu. În aval de oraşul Chişineu-Criş, cursul râului Crişu Alb este îndiguit. Crişu Negru, cu o lungime de 139 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 4 476 km2, izvorăşte de pe versantul de Nord al vârfului Curcubăta Mare din M-ţii Bihor, de la 1 460 m altitudine, strãbate Depresiunea Beiuş, trecând prin oraşele Vaşcău, Ştei şi Beiuş, şi, dupã ce traversează defileul dintre Borz şi Şoimi din zona de Nord Vest a M-ţilor Codru-Moma, drenează Câmpia Cermei şi Câmpia Crişurilor, unde este îndiguit în mare parte (52,5 km pe malul drept şi 37,5 km pe malul stâng). Afluenţi principali: Criştior, Crişu Băiţa, Crişu Văratecului, Crişu Pietros, Valea Roşie, Holod.
CUGIR, râu, afluent pe partea stângă a râului Mureş pe teritoriul comunei Şibot, judeţul Alba; lungimea: 54 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 354 km2. Izvorăşte din M-ţii Şureanu, de sub Vârful lui Pătru (2 130 m altitudine), de la 1 900 m altitudine, şi trece prin oraşul Cugir.