Râuri (C)

CARASU, (sau Apa Neagră), râu în partea centrală a Dobrogei, afl. dr. al Dunării la Cernavodă (46 km lungime; supr. bazinului: 840 km2), pe cursul căruia a fost construită (1975–1984) cea mai mare parte a traseului canalului Dunăre–Marea Neagră (→). De-a lungul lui se desfăşoară unul dintre cele mai mari sisteme de irigaţii din ţarã. Este considerat drept una dintre vechile albii ale Dunării.

CARAŞ, râu, afl. stg. al Dunării pe terit. Serbiei; 85 km; supr. bazinului: 1 118 km2. Izv. de pe versantul vestic al M-ţilor Semenic, de la 700 m alt., are mai întâi o direcţie de curgere S-N, iar în zona satului Caraşova formeazã un arc de cerc, schimbându-şi direcţia spre SV. În cursul superior străbate o zonă calcaroasă, în care formeazã chei sălbatice (19 km lungime), cu aspect de canion, declarate monument al naturii, dreneazã apoi mica Depr. Caraşova, dupã care se strecoarã printre prelungirile M-ţilor Dognecea (la N) şi Anina (la S), formând defileul de la Goruia, traverseazã Câmpia Caraşului, intrã pe terit. Serbiei în aval de com. Vrani, iar dupã 38 km confl. cu Dunărea. Panta generalã a văii Caraşului este de 6,7‰. În bazinul său se află peşterile Buhui, Liliecilor, Racoviţă, Comarnic, Popovăţ, Izbucul Bigăr şi numeroase rezervaţii complexe, speologice, floristice etc. Rezervaţia complexă Cheile Caraşului (floristicã  şi  speologicã),  extinsã  pe 3 089,9 ha şi declarată rezervaţie în 1955, cuprinde numeroase forme carstice (chei, peşteri, doline, poliţe) şi numeroase fitocenoze  cu  liliac  sãlbatic  (Syringa vulgaris), mojdrean (Fraxinus ornus), scumpie (Cotinus coggygria), gorun (Quercus petraea), cărpiniţă (Carpinus orientalis), fag (Fagus sylvatica) etc.

CASIMCEA, râu în partea centrală a Dobrogei; 60 km; supr. bazinului: 755 km2. Izv. din N Pod. Casimcea, de la 300 m alt., din apropierea satului Războieni (com. Casimcea), străbate un sector torenţial de c. 10 km, pătrunde apoi în depresiunea de contact dintre Pod. Casimcea şi Pod. Istriei şi se varsă în lacul Taşaul, având o pantă medie de 5,1‰.

CĂLMĂŢUI, râu, afl. stg. al Dunării în amonte de com. Stăncuţa, jud. Brăila; 145 km; supr. bazinului: 1 460 km2. Considerat o veche albie a Buzăului. După unele scrieri din Antichitate, reiese că acum douã milenii Buzăul curgea pe Valea Cãlmãţuiului. Izv. din Glacisul Istriţei, din SV municipiului Buzău şi străbate Bărăganul Ialomiţei, de la V la E. Difluenţa Buzăului s-a produs în zona Bălţii Plopu. De altfel, mai mulţi afl. ai Călmăţuiului (Ruşavăţu, Negreasca ş.a.), se alimenteazã din pânzele conului de dejecţie al Buzăului. Pe cursul inferior al Călmăţuiului sunt mai multe cursuri pãrãsite, abandonate de Călmăţui din cauza aluvionării.

CĂLMĂŢUI, râu, afl. stg. al Dunării; 134 km; supr. bazinului: 1 379 km2. Izv. din Câmpia Boian, din arealul com. Schitu (jud. Olt). Are curs meandrat, intermitent, secând în perioadele secetoase. Spre vărsare, dupã ce intersecteazã pânzele de ape freatice şi dupã ce traverseazã lacul Suhaia, devine semipermanent pânã la confl. cu Dunărea.

CÂLNIŞTEA, râu, afl. dr. al Neajlovului la Călugăreni; 102 km; supr. bazinului: 1 846 km2. Izv. din Câmpia Găvanu-Burdea, de pe raza com. Talpa (jud. Teleorman), de la 107 m alt. Are o pantă redusă de scurgere (0,5 m/km) şi un curs puternic meandrat. Alimentează numeroase lacuri de vale. Folosit pentru irigaţii. Afl. pr.: Glavacioc, Valea Albă, Valea Porumbenilor, Ismar.

CERNA, râu, afl. stg. al Dunării; 84 km; supr. bazinului: 1 433 km2. Izv. din masivul Godeanu, de la 2 070 m alt., unde este cunoscut sub numele de Cernişoara, curge în mare parte pe linia tectonică, cu direcţia NE-SV, dintre M-ţii Godeanu şi M-ţii Cernei, la V şi M-ţii Vâlcan şi Mehedinţi, la E şi, dupã ce trece prin Băile Herculane şi Topleţ, se varsă în lacul de acumulare Porţile de Fier I, în amonte de Orşova. Dupã c. 9 km aval de izvor, debitul râului Cerna sporeşte mult datoritã aportului Izbucului Cernei. Are aspectul  unei  văi  tinere,  adânci,  cu versanţi asimetrici (versantul dr. depăşeşte cu 800–1 000 m pe cel stg.), cu afl. mici, dezvoltaţi în cursul superior numai pe partea dr. (Radocheasa, Valea lui Ivan, Balmoş, Olanu, Craiova ş.a.), cu pante longitudinale accentuate, în medie de 30 m/km (max.: 100 m/km), cu numeroase chei (cheile Corcoaiei ş.a.), bazinete depresionare (Urzicari,  Lunca  Largă, Cerna-Sat, Poiana Schitului ş.a.), praguri etc. Din cauza lucrărilor hidroenergetice din complexul Cerna–Motru–Tismana, prin care s-au creat mai multe lacuri de baraj pe râul Cerna, o mare parte din apa râului a fost transferatã, prin aducţiune subterană, în bazinul Motrului. Ca urmare, debitul Cernei a scãzut foarte mult, afectând fauna acvaticã. În cursul superior, Valea Cernei este însoţitã de mici masive calcaroase, cu versanţi abrupţi şi creste semeţe, numite Ciucevele Cernei, care se succed de la N la S: Ciuceava  Şarbei  (1  650  m),  Ciuceava Sturului  (1  302  m),  Ciuceava  Mare (1 477 m), Ciuceava Neagrã (1 052 m), Ciuceava  Popii  (1 010  m),  Ciuceava Frasinului (1 045 m), Ciuceava Chicerii (976 m), Ciuceava Ogaşului Cald (849 m).

CERNA, râu, afl. stg. al Mureşului în amonte de Deva; 73 km; supr. bazinului: 738 km2. Izv. de pe versantul de SE al M-ţilor Poiana Ruscăi, de la 1 130 m alt., de sub vf. Rusca (1 355 m), şi trece prin municipiul Hunedoara pe care-l alimenteazã cu apă, dar de la care şi preia apele reziduale. Pentru asigurarea debitelor necesare de apă s-a creat, în amonte de Hunedoara, lacul Cinciş (→) sau Teliuc.

CERNA, râu, afl. stg. al Olteţului la Bălceşti (jud. Vâlcea); 99 km; supr. bazinului: 617 km2. Izv. de pe pantele de SV ale M-ţilor Căpăţânii şi curge aproximativ paralel cu râul Olteţ, strãbãtând Subcarpaţii Olteniei şi Piem. Olteţului, fără să primească vreun afluent.

CHIUZBAIA, râu, afl. dr. al Oltului la Turnu Roşu; 80,3 km; supr. bazinului: 2 237 km2. Izv. din N M-ţilor Cindrel, prin două pârâuri (Râul Mare şi Râul Mic) care îşi au obârşia în lacurile glaciare Iezerul Mare (aflat la 1 920 m alt.) şi, respectiv, Iezerul Mic (ca origine este socotit însã Râul Mare), apoi îşi urmează cursul în zona montană, la contactul şisturilor cristaline cu depozitele neogene, având un profil longitudinal în trepte, cu praguri, şi o pantã medie accentuată (50‰), unde formeazã chei spectaculoase. După ce iese din zona montanã şi intrã în Depr. Sibiu, panta scade la 1-2,5‰. Afl. pr.: Hârtibaciu (pe stg.) şi Sadu (pe dr.).

CIGHER, râu, afl. stg. al Crişului Alb în amonte de  oraşul  Chişineu-Criş; 58 km; supr. bazinului: 670 km2. Izv. din M-ţii Zarand. Canalizat în cursul mijlociu, pe c. 20 km, unde cursul său se încadreazã pe traseul Canalului Morilor. Pe cursul superior, în amonte de com. Tăuţ, s-a creat lacul de acumulare Tăuţ (supr.: 240 ha; vol. : 14,3 mil. m3).

CLANIŢA, râu, afl. stg. al Teleormanului pe terit. com. Măgura (jud. Teleorman); 73 km; supr. bazinului: 258 km2. Izv. din Câmpia Găvanu-Burdea, din arealul com. Izvoru (jud. Argeş). Are un curs foarte meandrat.

COLENTINA, râu, afl. stg. al Dâmboviţei; 98 km; supr. bazinului: 636 km2. Izv. din Dealurile Târgoviştei şi trece prin Buftea şi prin partea de N a municipiului Bucureşti. Între 1930 şi 1935, când s-a amenajat cursul Colentinei în aval de Buftea, s-a săpat, în amonte de Buftea, un canal (canalul Bilciureşti– Colacu, jud. Dâmboviţa) între Ialomiţa şi Colentina. Pe cursul inf. al râului Colentina au fost create numeroase lacuri antropice, folosite pentru agrement: Ciocăneşti  (90  ha),  Buftea  (200  ha), Buciumeni (65 ha), Mogoşoaia (96 ha), Chitila (75 ha), Străuleşti, Băneasa (36 ha), Herăstrău (77 ha), Floreasca (56 ha), Tei (65 ha), Plumbuita (55 ha), Fundeni (123 ha), Pantelimon I (33 ha) şi II (313 ha), Cernica (360 ha).

CRASNA, râu în NV României, afl. stg. al Tisei pe terit. Ungariei; 140,4 km, din care 121 km pe terit. României. Supr. bazinului: 2 140 km2. Izv. din zona de contact dintre M-ţii Meseş şi M-ţii Plopiş, de sub vf. Măgura Priei, de la 565 m alt., şi străbate,  pe  direcţie  S-N-NV,  Depr. Şimleului (trece prin oraşul Şimleu Silvaniei, după care ocoleşte cristalinul insular al Măgurii Şimleului şi traversează defileul epigenetic dintre Cehei şi Uileacu Şimleului), Câmpia Tăşnadului, Câmpia Ierului şi a Someşului. În aval de satul Moftinu Mic este îndiguit pe 70 km lungime. În secolele trecute se vărsa în Someş. Afl. pr.: Valea Banului, Bicu, Carastelec, Zănicel, Şolduliţa, Zalău, Maja, Cerna, Maria.

CRICOVU DULCE, râu, afl. stg. al Ialomiţei pe terit. com. Corneşti, jud. Dâmboviţa; 69 km; supr. bazinului: 577 km2. Izv. din Subcarpaţii Ialomiţei, de la 665 m alt. şi trece prin Moreni. Cândva se vărsa în Prahova, prin albiile părăsite Viroaga şi Poienari, iar apoi, din cauza mişcãrilor neotectonice, şi-a schimbat cursul spre V, cãtre Ialomiţa. Afl. pr.: Proviţa. Cunoscut şi sub numele de Cricov.

CRICOVU SĂRAT, râu, afl. stg. al Prahovei în Câmpia Gherghiţei, pe terit. com. Adâncata, jud. Ialomiţa; 82 km; supr. bazinului: 660 km2. Izv. din Subcarpaţii Buzăului, din Dealul Fântânei, de la 640 m alt., traverseazã glacisul Istriţei şi trece prin Urlaţi. Afl. pr.: Lapoş, Chiojdeanca, Matiţa.

CRIŞ,  râu, afl. stg. al Tisei pe terit. Ungariei, format prin unirea Crişului Repede cu Crişu Alb. Crişu Repede (148 km; supr. bazinului: 2 425 km2) izv. din marginea de E a Depr. Huedin, de la 710 m alt., de pe raza com. Izvoru Crişului (jud. Cluj), străbate defileul de la Poieni, săpat în rocile eruptive din N M-ţilor Vlădeasa, trece apoi prin Depr. Ciucea-Negreni, unde primeşte pe stg. afl. Drăganu, în continuare străpunge  şisturile cristaline ale M-ţilor Plopiş şi ale Culmii Scoruşeţ, formând defileul de la Bratca (zonã în care confl. cu Valea Iadei), iar după cheile de la Vadu Crişului intrã în Câmpia de Vest, trecând prin Oradea, în aval de care este îndiguit. Debitul mediu multianual variazã între 13 şi 24 m3/s. Pe terit. com. Girişu de Criş, din malul stg. al Crişului Repede porneşte către S canalul Crişurilor (→). Crişu Alb (238 km; supr. bazinului: 4 155 km2) izv. din masivul Pietrele Albe (SV M-ţilor Bihor), de sub vf. Certezu (1 184 m alt.), de la 980 m alt. În cursul superior, până în com. Crişcior (jud. Hunedoara), are aspect sălbatic, vijelios, cu pante medii în jur de 25 m/km, străbate apoi depresiunile Brad, Hălmagiu, Gurahonţ şi Zarand, iar în aval de oraşul Sebiş drenează Câmpia Cermei şi Câmpia Crişurilor, trecând prin Ineu şi Chişineu-Criş, şi confl. cu Crişu Repede pe terit. Ungariei. Debitul mediu multianual variază între 10 şi 24 m3/s. Afl. pr.: Râbiţa, Cigher, Chişindia, Crişu Negru. În arealul com. Buteni, jud. Arad, din malul stg. al Crişului Alb se desprinde canalul Morilor (→) care, după ce parcurge un traseu paralel cu cel al Crişului Alb pe o distanţã de 83,5 km se unifică din nou în aval de com. Pilu. În aval de Chişineu-Criş, cursul Crişului Alb este îndiguit. Crişu Negru (139 km; supr. bazinului: 4 476 km2) izv. de pe versantul N al vf. Curcubăta Mare, de la 1 460 m alt., strãbate Depr. Beiuş, trecând prin oraşele Vaşcău, Ştei şi Beiuş, şi, dupã ce traversează defileul dintre Borz şi Şoimi din NV M-ţilor Codru-Moma, drenează Câmpia Cermei şi Câmpia Crişurilor, unde este îndiguit în mare parte (52,5 km pe malul dr. şi 37,5 km pe malul stg.). Afl. pr.: Criştior, Crişu Băiţa, Crişu Văratecului, Crişu Pietros, Valea Roşie, Holod.

CUGIR, râu, afl. stg. al Mureşului pe terit. com. Şibot (jud. Alba); 54 km; supr. bazinului: 354 km2. Izv. din M-ţii Şureanu, de sub Vârful lui Pătru (2 130 m), de la 1 900 m alt., şi trece prin oraşul Cugir.