Versiunea în limba engleză (English version)
Date generale
Oraşul Nădlac se află în extremitatea vesticã a României, în provincia istoricã Crişana, în partea de Vest-Sud Vest a judeţului Arad, în Câmpia Nădlacului, la 90-100 m altitudine, pe dreapta râului Mureş, la intersecţia paralelei de 46º10’00’’ latitudine nordicã cu meridianul de 20º45’00’’ longitudine esticã, la 51 km Vest de municipiul Arad, la graniţa cu Ungaria. Din punct de vedere demografic, Nădlac face parte din categoria oraşelor mici cu o populaţie de 7 909 loc. (1 ian. 2019), din care 3 928 loc. de sex masc. si 3 981 fem. Suprafaţa: 133,1 km2, din care 7,7 km2 în intravilan; densitatea: 1 027 loc/km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 398 loc., 3 281 de persoane erau români (44,3%), 3 179 slovaci (43,0%, cea mai mare comunitate slovacă din România), 365 rromi (4,9%), 178 maghiari (2,4%) şi 395 loc. (5,4%) aparţineau altor etnii (ucraineni, cehi, sârbi, turci ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 3 155 de ortodocşi (42,6%), 2 373 luterani (32,0%), 941 romano-catolici 12,7%), 322 penticostali (4,4%), 141 greco-catolici (1,9%) şi 466 loc. (6,4%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, reformaţi, evanghelişti, Martorii lui Iehova ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie finală de cale feratã pe linia Arad – Pecica – Nădlac, construită în perioada 1947-1948, şi punct de vamã pentru traficul rutier, la frontiera cu Ungaria. Producţie de mobilã, ambalaje şi parchet, de produse chimice, textile şi alimentare (salam, muştar ş.a.) Muzeu etnografic aparţinând comunitãţii slovace. Bibliotecã publică (inauguratã în 1954, renovatã în 2004-2006), în prezent cu peste 45 000 de volume. Casă de culturã (din 1951). Fanfară civilã.
Istoric
Săpăturile arheologice efectuate în arealul oraşului Nădlac au scos la iveală urme de locuire din Neolitic şi din perioada daco-romanã (monede din argint şi bronz datând din secolele 1-4), iar în anii 1947-1948, în timp ce se construia linia de cale ferată Pecica – Nădlac, au fost descoperite urmele unei aşezări sarmatice existentă în perioada 119-420, precum şi mai multe morminte sarmatice din secolele 2-3. În secolul 10, aşezarea se afla sub stãpânirea voievodului Glad. Existã unele referiri documentare cã la Nădlac exista în 1192 o cetate cu palisadã din lemn, cuceritã şi distrusã de marea invazie mongolã din anul 1241. Prima menţiune documentarã a localitãţii dateazã din 11 martie 1313, când este amintitã (într-un testament lăsat de Egyed Monoszló) cu numele Noglok sau Noghlak, iar în secolele 15-17 apare frecvent cu diverse grafii ale aceluiaşi nume: Noglak (1421), Naglak (1424), Naghlak (1462), Nagylak (1488), Réthkert (1518), Kenéz (1548), Nadlacck (1550), Nagylak (1656) etc. În perioada 1445-1464, Nădlac s-a aflat în posesia voievodului Iancu de Hunedoara, iar în 1464 a intrat în stãpânirea vitejilor sârbi Gheorghe Ştefan şi Dimitãr Jakšić, care au construit la Nădlac un castel fortificat cu turn de apãrare şi cu şanţuri înconjurãtoare, care sã reziste în faţa invaziilor barbare. La 27 mai 1514, locuinţele nobililor din domeniul Nădlac au fost incendiate de rãsculaţii conduşi de Gheorghe Doja, iar în 1529 a fost devastat şi incendiat de turci. În perioada 1552-1691 Nãdlac s-a aflat sub stãpânire otomanã, iar în 1691 a fost eliberat de către armata austriacă de sub comanda feldmareşalului austriac de origine franceză Eugeniu de Savóia-Carignan. În anul 1715 a început colonizarea localităţii cu germani, în 1752 Nădlac a fost ridicat la rang de oraş, iar în 1764 a fost declarat târg (oppidum). La 27 aug, 1800, circa 200 de familii de slovaci stabilite în aşezările Tótkomlós, Békéscsaba şi Szorvas din Ungaria au cerut să plece şi să se stabilească la Nădlac, emigrând treptat în anii 1800-1805, formând cea mai mare colonie de slovaci de pe teritoriul României. În 1820 Nădlac fãcea parte din categoria comunelor urbane în care îşi desfãşurau activitatea mai multe bresle de meseriaşi, dupã care în prima jumãtate a secolului 20 a devenit comunã ruralã, iar apoi declarat din nou oraş la 17 februarie 1968.
Monumente
Biserica ortodoxã română, cu “hramul Sfântul Nicolae”, azi declarată monument istoric, a fost construitã în anii 1822-1829, pe locul uneia din lemn, care data din anul 1755, cu elemente predominante ale stilurilor baroc şi rococo la exterior şi unele modificãri din 1882-1883. În interiorul bisericii existã remarcabile strane şi un iconostas sculptat de Nestor Bosioc şi fiii sãi Iosif şi Iuliu şi pictat de Ioan Zaicu. Picturile murale interioare au fost executate în 1896-1897 de Ioan Zaicu şi restaurate în anii 2000-2001 de Ana Marcu. Biserica este dominatã de un turn înalt de 40 m, construit în 1882-1883; biserica evanghelicã luterană, azi declarată monument istoric, a fost ziditã în stil baroc, în anii 1812-1822 (sfinţită la 16 mai 1822) de comunitatea slovacã. Biserica este dominată de un turn de 54 m înălţime şi fost supusă unor modificari în anii 1882 şi 1895. Biserica posedã o orgã adusã din localitatea Kutná Hora din Cehia şi instalată în 1912; biserica romano-catolicã “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1780-1800), pictată parţial; biserica greco-catolică “Înălţarea Sfintei Cruci”, în stil baroc (1846, sfinţită în 1880); biserica ortodoxă sârbă (1893-1909).
About
The city of Nădlac is located in the western extremity of Romania, in the historical province of Crişana, in the West-South West part of Arad County, in the Nădlac Plain, at 90-100 m altitude, on the right of the Mureş River, at the intersection of the parallel 46˚10’00ʺ northern latitude with the meridian of 20˚45’00ʺ eastern longitude, 51 km west of Arad, on the border with Hungary. From a demographic point of view, Nădlac is part of the category of small towns with a population of 7,909 inhabitants (January 1, 2019), of which 3,928 males and 3,981 females. Area: 133.1 km2, of which 7.7 km2 in urban areas; density: 1,027 places/km2. At the population census of October 20-31, 2011, out of the total of 7,398 inhabitants, 3,281 people were Romanians (44.3%), 3,179 Slovaks (43.0%, the largest Slovak community in Romania), 365 Roma (4.9%), 178 Hungarians (2.4%) and 395 inhabitants (5.4%) belonged to other ethnic groups (Ukrainians, Czechs, Serbs, Turks, etc.). From a confessional point of view, at the same census were registered 3,155 Orthodox (42.6%), 2,373 Lutherans (32.0%), 941 Roman Catholics 12.7%), 322 Pentecostals (4.4%), 141 Greek Catholics (1.9%) and 466 inhabitants (6.4%) belonged to other denominations (Baptists, Reformed, Evangelicals, Jehovah’s Witnesses, etc.), were atheists, without religion or with undeclared religion. Terminal railway station on the Arad – Pecica – Nădlac line, built between 1947-1948, and customs point for road traffic, on the border with Hungary. Production of furniture, packaging and parquet, chemicals, textiles, and food (salami, mustard, etc.) Ethnographic museum belonging to the Slovak community. Public library (opened in 1954, renovated in 2004-2006), currently with over 45,000 volumes. House of culture (since 1951). Civil marching band.
History
Archaeological excavations carried out in the area of the town of Nădlac have revealed traces of Neolithic and Dacian-Roman settlements (silver and bronze coins dating from the 1st-4th centuries), and in the years 1947-1948 (during the construction of Pecica – Nădlac railway), traces of an Sarmatian settlement from 119-420 AD were discovered, as well as several Sarmatian tombs from the 2-3th centuries AD. In the 10th century, the settlement was under the rule of Prince Glad. There are some documentary references that in Nădlac, in 1192, there was a fortress with a wooden palisade, conquered and destroyed by the great Mongol invasion in 1241. The first documentary mention of the locality is from March 11, 1313, when it is mentioned (in a will left by Egyed Monoszló) with the name Noglok or Noghlak, and in the 15th-17th centuries it appears frequently with various spellings of the same name: Noglak (1421), Naglak (1424), Naghlak (1462), Nagylak (1488), Réthkert (1518), Kenéz ( 1548), Nadlacck (1550), Nagylak (1656) etc. In the period 1445-1464, Nădlac was in the possession of the voivode Iancu de Hunedoara, and in 1464 it came into the possession of the Serbian heroes Gheorghe Ştefan and Dimităr Jakšić, who built in Nădlac a fortified castle with a defense tower and surrounding ditches to withstand the barbarian invasions. On May 27, 1514, the houses of the nobles from the Nădlac domain were set on fire by the uprisings led by Gheorghe Doja, and in 1529 the settlement was devastated and set on fire by the Turks. Between 1552 and 1691, Nădlac was under Ottoman rule, and in 1691 it was liberated by the Austrian army led by the Austrian field marshal Eugeniu de Savóia-Carignan. 1715 is the year when the German settlement began. In 1752 Nădlac became a town, and in 1764 it was declared a fair (oppidum). On August 27, 1800, about 200 Slovak families from the settlements of Tótkomlós, Békéscsaba, and Szorvas in Hungary asked to settle in Nădlac; they emigrated gradually between 1800-1805, becoming in the end the largest Slovakian community on the territory of Romania. In 1820, Nădlac was part of the category of urban communes where several guilds existed, after which, in the first half of the 20th century, it became a rural commune, and then declared a town again on February 17, 1968.
Monuments
The Romanian Orthodox Church, dedicated to “Saint Nicholas”, today declared a historical monument, was built in 1822-1829, on the site of a wooden one, which dated from 1755, with predominant elements of Baroque and Rococo styles on the outside and some modifications from 1882-1883. Inside the church there are remarkable pews and an iconostasis sculpted by Nestor Bosioc and his sons Iosif and Iuliu and painted by Ioan Zaicu. The interior murals were executed in 1896-1897 by Ioan Zaicu and restored in 2000-2001 by Ana Marcu. The church is guarded by a 40 m high tower, built in 1882-1883; The Evangelical Lutheran Church, now a historic monument, was built in the Baroque style in 1812-1822 (consecrated on May 16, 1822) by the Slovak community. The church is guarded by a 54 m high tower and was modified in 1882 and 1895. The church has an organ brought from the town of Kutná Hora in the Czech Republic and installed in 1912; the Roman Catholic church “The Holy Apostles Peter and Paul” (1780-1800), partially painted; the Greek-Catholic church “The Exaltation of the Holy Cross”, in baroque style (1846, consecrated in 1880); Serbian Orthodox Church (1893-1909).
Back to Romanian version