Nădlac

Date generale

Oraşul Nădlac se află în extremitatea vesticã a României, în partea de Vest-Sud Vest a judeţului Arad, în Câmpia Nădlacului, la 90-100 m altitudine, pe dreapta râului Mureş, la intersecţia paralelei de 46º10’ latitudine nordicã cu meridianul de 20º15’ longitudine esticã, la 47 km  Vest de municipiul Arad, la graniţa cu Ungaria. Din punct de vedere demografic, Nădlac face parte din categoria oraşelor mici cu o populaţie de 7 185 locuitori (la recensãmântul din 20-31 octombrie 2011), din care 3 489 locuitori de sex masculin şi 3 696 feminin. La acelaşi recensãmânt, din totalul de 7 185 locuitori, 3 396 erau români (47,3%), 3 151 slovaci (43,9%), 367 rromi (5,1%), 171 maghiari (2,4%), 31 ucraineni (0,4%), 21 germani, 11 sârbi şi 37 persoane de alte etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt, din totalul de 7 185 locuitori, 3 250 erau ortodocşi (45,2%), 971 romano-catolici (13,5%), 315 penticostali (4,4%), 153 greco-catolici (2,1%), 69 baptişti (1,0%), 39 reformaţi (0,5%) şi 238 de alte confesiuni sau fãrã religie (33,3%). Dacã raportãm numărul total al locuitorilor la suprafaţa oraşului în intravilan (12,1 km2), rezultã o densitate de 599 locuitori pe km2. Staţie finalã de cale feratã şi punct de vamã la frontier cu Ungaria. Producţie de mobilã şi parchet, de produse chimice, textile şi alimentare (salam, muştar ş.a.) Muzeu etnografic aparţinând comunitãţii slovace. Bibliotecã publicã (inauguratã în 1954, renovatã în 2004-2006) cu peste 45 000 volume în prezent. Casã de culturã (din 1951). Fanfară civilã.

Istoric

Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul oraşului au scos la ivealã urme de locuire din Neolitic şi din perioada daco-romanã (monede din argint şi bronz datând din secolele 1-4). Aşezarea a fost stãpânitã în secolul 10 de voievodul Glad. Existã unele referiri cã la Nădlac exista în 1192 o cetate cu palisadã din lemn, cuceritã şi distrusã de marea invazie mongolã din anul 1241. Prima menţiune documentarã a localitãţii dateazã din 11 martie 1313, când este amintitã (într-un testament) cu numele Noglog. În perioada 1451-1456, Nădlac s-a aflat în posesia voievodului Iancu de Hunedoara, iar în 1464 a intrat în stãpânirea vitejilor sârbi Gheorghe Ştefan şi Dimitãr Iaksić, care au construit la Nădlac un castel fortificat cu turn de apãrare şi cu şanţuri înconjurãtoare, care sã reziste în faţa invaziilor barbare. Domeniul Nădlac a fost incendiat în 1514 de rãsculaţii conduşi de Gheorghe Doja, iar în 1529 a fost pustiit de turci. În perioada 1555-1691 Nãdlac s-a aflat sub stãpânire otomanã, iar în 1691 a fost eliberat de Eugeniu de Savoia. În 1752 a fost ridicat la rang de oraş, iar în anii 1800-1805 la Nădlac au fost colonizate mai multe familii de slovaci. În 1820 Nădlac fãcea parte din categoria comunelor urbane în care îşi desfãşurau activitatea mai multe bresle, dupã care în prima jumãtate a secolului 20 a devenit comunã ruralã, iar apoi declarat din nou oraş la 17 februarie 1968.

Monumente

Castel (secolul 15); biserica ortodoxã cu hramul “Sfântul Nicolae” construitã în anii 1822-1829, cu elemente predominante ale stilurilor baroc şi rococo la exterior şi unele modificãri din anul 1888. În interiorul bisericii existã remarcabile strane şi un iconostas sculptate de Nestor Bosioc şi fiii sãi Iosif şi Iuliu. Picturile murale interioare au fost executate în 1896-1897 de Ioan Zaicu şi restaurate  în 2000-2001 de Ana Marcu. Biserica este dominatã de un turn înalt de 54 m construit în 1882-1883; biserica evanghelicã  construitã în 1812-1822 de comunitatea slovacã posedã o orgã adusã  din localitatea Kutna Hora din Cehia şi instalată în 1912; biserica romano-catolicã cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1780-1800); biserica greco-catolică.